241 matches
-
În fiecare an, spre primăvară, alerga către o nouă iubire, cu nările fremătând, cu poalele anteriului în vânt, parfumat și dichisit... ca să se întoarcă, după o zi, o săptămână sau o lună, cu totul stors, șifonat și murdar, ca un cotoi de pripas. Se întreba dacă moțul ei iubit va călca pe urmele tatălui său. De asta se temea foarte tare, pentru că ar fi fost păcat să se risipească prospețimea lui sufletească, setea lui de cunoaștere, seriozitatea cu care privea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ciorbe de pasăre atât de gustoase, încât și Prințesa căreia nu-i plăceau mâncărurile cu carne de pasăre, le savura. În strachina ei, întotdeauna Dedi era atentă să i se pună pulpa de la pui sau de la găină. —Rusaldo! Să pui cotoiul ăl mare în strachină la Prințăsă. Auzi, fă! —Iacă, l-am și pus. —Așa, fă, să crească puradela mare. Izaura cânta foarte frumos și după ea s-a luat și Prințesa, care până atunci nu știuse să cânte pentru că viața
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
anii aceia se mânca atunci când plecai în călătorie din plin, mai rudimentar, dar mai sănătos decât acum când la modă sunt sandviciurile, hambrugherii, hot-dog-urile. Când au ajuns la pui, Alexandru i-a întins un picior de pui. — Ție îți dau cotoiul ăl mai mare. Așa-mi spunea mama, când eram mic. În clipa aceea Teofana a avut un simțământ imperceptibil, amintindu-și că așa i se spunea și ei în șatră. Din nou l-a simțit pe Alexandru ca un protector
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei dintre ei, se îndeasă ca să lingă sângele călduț, ce se scurge în țărână, într-un pârâiaș aburitor, iar al patrulea se strecoară neobservat, în magazie. Huo...! Zât, de-aici, scârbelor! Nici să nu vă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
continuare. ― Nu-i nimic prin locurile astea, îi zise coechipierului. Dacă o fi fost vreodată ceva, în afară de noi și de Jones! (Se uită la Parker.) Primesc orice sugestie. ― Să ne întoarcem! Am putea măcar să-l ajutăm pe Brett să prindă cotoiul ăla afurisit. ― Nu-ți vărsa focul pe Jones! răbufni Ripley. E și el înspăimântat ca și noi. Când era vorba să-și apere motanul, lui Ripley nu trebuia să-i mai zică încă o dată. Făcură cale întoarsă, prin coridorul urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Când am intrat mai devreme la Margot în budoar și am simțit duhoarea de păr ars și pe madam Ana puțind, ca de obicei, a ceapă prăjită și a sudoare sleită și de sub divan ieșind un iz de pipi de cotoi - sigur că l-a ținut pe nenorocitul de Pițurcă peste noapte acolo -, și am văzut într-un colț pantalonașii pătați ai lui Margot - uf ! Cât de dezgustătoare pot fi fetele ! Iată cum nici educația nu reușește să înlăture murdăria sexului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știu ! Las’ că asta mi-aduc aminte... Că dormea în sălița de sus, din mansardă, și peste tot era o putoare de pișat ! Și pișatu de copil miroase a lapte, da pișatu de om bătrân e mai rău ca al cotoiului ! Degeaba-i pusese madam Ioaniu mușama dedesubt, că putoarea intrase-n toate, eee, mie să-mi fi dat aur, și n-aș fi ținut-o ! Și când ți-era lumea mai dragă, numa ce te pomeneai cu ea ! Numa ce-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se privi în oglindă. Capul cuminte răsărea dintre dantelele capotului. ― Spune-mi, draga mea, cum izbutești să nu te înșeli aproape niciodată? Sărută sticla argintată și roși brusc. Amenință cu degetul. ― Dumnezeule! Câtă lipsă de modestie! I-nad-mi-si-bil pentru o doamnă! Cotoiul miorlăi lugubru. ― N-am uitat, Mirciulică! Știu, e 7, 20 și vrei s-o vezi la televizor pe Mihaela. * Dascălu își dezbrăcă trenciul și-l agăță într-un cui, în spatele ușii. Se uită la Dincă zâmbind. ― Luni seară mă cărăbănesc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ascund după deget, Doru a fost totdeauna slăbiciunea mea. Chiar când fura mâncare din frigiderul Valericăi, închideam ochii, deși mi-era rușine pentru el. Sări în picioare și alergă la scrin. ― Auzi Mirciulică? Prietenul nostru Doru s-a făcut bine! Cotoiul rămase încremenit, ca un sfinx. Melania își strâmbă buzele: ― Mirciulică e puțin ranchiunos, dar foarte puțin, vă asigur. Nu poate să uite că Doru ciupea uneori și din parizerul lui... Se întoarse cu o sticlă și două pahare. ― E un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pardesiul ― un raglan dintr-o țesătură ecosez discretă ― și poșeta încăpătoare. ― Totdeauna am susținut că maronul este cel mai indicat pentru voiaj. O culoare care, hotărât, nu te avantajează, dar este extrem de practică... Mirciulică! Melania Lupu își izbi palmele consternată. Cotoiul îi înhățase toca și se juca pe divan. ― O pălărie pe pat! Asta aduce ghinion! Mă enervezi îngrozitor. Se repezi s-o ia. Înspăimântat, motanul abandonă bucata de fetru și sări pe scrin. Bătrâna își recuperă pălăria și începu s-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Mirciulică! Nu are nici un gust. Hai, mănâncă tot, ai încredere în prietena ta. Așteptă cu răbdare până linse ultima picătură apoi îl înfășură într-un șal gros. Așternu peste mărunțișurile din poșetă o pungă de plastic și-l băgă înăuntru. Cotoiul o privea cu ochi de sticlă. ― A fost o idee admirabilă, fetițo, că nu i-ai dat nimic de mâncare astăzi. Din fericire, stă bine cu rinichii. N-o să vrea pipi înainte de două-trei ore. În prag, se întoarse lăsîndu-și ochii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la Dascălu." Ce gusturi fistichii poate să aibă, e nemaipomenit!" Miga abia mai răsufla. Atinse într-o piruetă urechea motanului care sări pe bufet, dând jos un maldăr de farfurii. Dascălu țâșni de pe scaun urlând. ― A! Descărcă arma în direcția cotoiului fără să-l nimerească. Gloanțele se isprăviseră și cârnul scoase din buzunar alt încărcător. ― Gata! interveni Scarlat, luîndu-i de umeri. Ne-am distrat destul. Șerbănică Miga se prăbuși moale pe lângă perete. Plângea cu fața ascunsă în palme. Șoferul îi întinse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se prăbuși moale pe lângă perete. Plângea cu fața ascunsă în palme. Șoferul îi întinse un pahar cu apă. Melania Lupu se aplecă. Șopti sub masă: ― Mirciulică? Hai dragul meu, domnul acela nervos a plecat. Știi că nu te mint niciodată. Cotoiul își arătă capul mare. Privi circumspect în jur și-i sări în poală. Dragu o contempla năuc. Pe neașteptate, doamna Miga izbucni într-un râs isteric. Canalul căsca o gură neagră. Inginerul se aplecă încercînd să străpungă întunericul cu lanterna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
declară senină: ― Noi doi o să ne mulțumim cu câte o bomboană, nu-i așa, Mirciulică? Bineînțeles după ce vom oferi la toată lumea. Se servi doar Șerbănică. Apucă lacom două fondante și le băgă în gură mestecând repede cu ochii spre bucătărie. Cotoiul mirosi bomboana și miorlăi întorcîndu-și capul. ― Cât pot fi de zăpăcită! Am uitat de mâncarea ta. Întinse o pungă de plastic pe covor și așeză deasupra feliile umede de parizer. Mirciulică se năpusti ca un smintit, dar bătrâna îl dădu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lung, apoi își potrivi masca. ― Eu n-o pun, îngînă căruntul... Aș leșina. Inginerul îi examină chipul umflat și râse blând. ― Nici n-ai încăpea. De altfel, se brodește bine. I-o dăm pilotului. ― Hai, Mirciulică, suflă Melania la urechea cotoiului. Mi se pare că o să tragem un pui de somn. Alexandru, albit de groază, îi privea fără grai. Peste ochii maiorului se lăsă o pânză groasă. Strânse tare pleoapele și se sprijini de Azimioară. ― Au măști la ei! Cum dracu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unei conversații absolut fan-te-zis-te. Ideea n-a fost rea, recunoaște cinstit, dar nici nu trebuie să ne împăunăm căci totul s-a datorat întîmplării. La ce se va mai referi domnul Scarlat? Hai, Mirciulică, ai fost și tu de față! Cotoiul o privea concentrat, nemișcat ca un sfinx. Făcu pe neașteptate un salt acrobatic peste marginea fotoliului și traversă încăperea îndreptîndu-se spre ușă. Bătrâna îl măsură contrariată apoi se ridică să-i deschidă. ― Nu înțeleg cum poate să-ți ardă de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
R. Kogon”, sau „Fac tot ce‑mi stă În putință ca să‑l suport pe Kogon, respingătorul protejat al lui Herbert, care pe zi ce trece devine tot mai ovreios și mai josnic și mai insuportabil - cu fața aceea nerușinată de cotoi jidovescă” - Kogon ți‑a povestit toate astea? - Te cred. El nu putea decât să se amuze. Îmi spunea că femeia era un Verdurin - un neobosit cățărător social. Și când mai sunt și cultivați, asemenea oameni fac tot ce pot ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sondaj de salvare în 1981; M. Nicu, C. Ilie, C. Munteanu, săpătură preventivă în 2007; M. Nicu, P. Ciobotaru, C. Ilie, A. Adamescu, săpătură preventivă în 2008; D. Gh. Teodor, C. Ilie, A. I. Adamescu, M. Nicu, P. Ciobotaru, O. S. Cotoi, cercetare sistematică în 2009. Materialul a fost împărțit între Muzeul Mixt Tecuci și Muzeul Județean de Istorie Galați. Bibliografie: Teodor 1997c, p. 121; Ilie, Nicu 2002, p. 25; Nicu, Ilie 2008, p. 204-207 (inclusiv notele 1, 5); Nicu, Ciobotaru, Ilie
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Muzeul Mixt Tecuci și Muzeul Județean de Istorie Galați. Bibliografie: Teodor 1997c, p. 121; Ilie, Nicu 2002, p. 25; Nicu, Ilie 2008, p. 204-207 (inclusiv notele 1, 5); Nicu, Ciobotaru, Ilie, Adamescu 2009, p. 319-320; Teodor, Ilie, Adamescu, Nicu, Ciobotaru, Cotoi 2010, p. 129-131. 84. Oltenești (comuna Oltenești), județul Vaslui a) Grădina lui Vasile Cârlan: în marginea estică a satului, în grădina cetățeanului V. Cârlan, s-au găsit fragmente de vase din veacurile VI-VII, VIII-IX și X-XI. Cercetare Gh. Coman
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
cît mai am timp! Miroase a tragedie <victor37>: crezi? Să verific oală, mincarea o fi început să se afume ... <lia>: helo! hi! mai ești acolo? <victor37>: scuze. Gata-gata să ai dreptate. Jigodia nu a zis nimic... <lia>: Jigodia? <victor37>: Motanul. Cotoiul. Pisică... <lia>:aha. Trebuia să zică? <victor37>: cînd nu-i place ceva, scuipa. Nici mie nu-mi place mirosul de ars... <lia>: deci, nu ești singur <victor37>: nope. Nici nu am zis așa ceva <lia>:e drept, nu ai zis. Cu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
te-ai fi trezit nimerind într-o serie cu toți proștii. 142 DANIEL BĂNULESCU Și-i descărcă între palme, desprinzîndu-și de la brăcinari, o pungă dintr-o piele lascivă, de culoarea caisei și-a nisipului. În care Țaca, scufundîndu-și, ca un cotoi într-un acvariu, gheara, și-o extrase, de-acolo, îmbrobonată, nu de-o colonie de ouă de broască țestoasă, ci de cincisprezece, douăzeci de ghemotoace, rulate și alcătuite, numai din bancnote de una sută lei. Bancnotele erau strălucitoare și-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cordaciul în gheretă, în cizme cu carâmbul înalt, haină trei-sferturi de piele, chipiu comandă specială (doar c-un dreptunghi de stofă albă cusut pe piept s-arate că-i infirmier), uscățiv, mai deșirat ca prăjina, clocotindu-și mirosurile de bătrân cotoi stătut și bolnav, lua un scaun și-și lipea tâmpla melancolizată de geam. Afară, răsfirați în jurul clădirii, fiecare ținând deasupra creștetului crengi, frunze uscate, nuielușe, mături, bidinele, pacienții începeau să alerge în cerc mai întîi, pufăind. Apoi din ce în ce mai iute, din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
câte unul otrăvit, și cum venea februarie, dădea strechea în ei... Întâi le apuca un pârjol pe pisici, că sosise săptămâna brânzei. Nunțile pe acoperiș se țineau lanț, și dulăii, să rupă burlanele, nu alta. Tabla cîrciumaruhii duduia de bătăile cotoilor. Începeau pândele. Luna răsărea pe la opt, ruginită și mâncată. Peste tinicheaua caselor cădea o zăpadă de lumină subțire. Din găurile podurilor, se înălțau sforăielile motanilor. Pe luminatoare, săltau gheme șerpuitoare. Răspunsul era prelung, un mieunat adânc. 211 Jos, în umbră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
motanilor. Pe luminatoare, săltau gheme șerpuitoare. Răspunsul era prelung, un mieunat adânc. 211 Jos, în umbră, lângă butoaiele cârciumarului, ceata adulmeca. Dulăii stăteau nemișcați, cu gâtul întins la lună. Doar colții ascuțiți ca bricele aveau un luciu șters, de sidef. Cotoiul vărgat al lui Stere se prelingea pe lângă coșurile de cărămidă. Pisicile cădeau pe magazii. El se oprea în vârf, lângă calcanul casei. Torcea nepăsător. - Miaaauuuu... Miaaaauuuuuu, se auzea din vecini. O blană zbârlită urca furiș șina acoperișului. - Miarlaaauuuu, miaaaaarlllaaaauuuu, răspundea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în vârf, lângă calcanul casei. Torcea nepăsător. - Miaaauuuu... Miaaaauuuuuu, se auzea din vecini. O blană zbârlită urca furiș șina acoperișului. - Miarlaaauuuu, miaaaaarlllaaaauuuu, răspundea. Motanul mesteca din mustăți. Câinii, jos, numa ochi. Luna urca tăcută. Când era aproape, mireasa se oprea. Cotoiul se făcea că n-o vede. Apoi, deodată, îi sărea drept în ceafă, o lua cu dinții lui puternici și o tăvălea. O întorcea și pe-o parte, și pe alta. Hoțomanul o lăsa oleacă, se unduia peste ea, o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]