584 matches
-
de bine pentru flăcăii aiștia, ca să nu te uite? - l-a rugat în felul lui moș Dumitru. Pe mine nu m-o uitat nimeni niciodată. Doar doamna cu coasa de m-ar uita... Asta da uitare! În timp ce spunea acestea, Pâcu cotrobăia prin chimir... Dacă umblă după hornoaică și după iarba dracului, aista-i semn bun. Poate i se mai agață de dește și o poveste colbăită, uitată prin fundul chimirului de cine știe când - l-a zădărât moș Dumitru. Măi Dumitre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care Își lua din nou avânt și pica la loc. Ce naiba era? Ce nu se potrivea deloc? Afară se Întunecase ușor. Câțiva nori se Încruntau la orizont, iar dimineața Însorită era pe cale să se preschimbe Într-o amiază mohorâtă. Vera cotrobăia În continuare prin șifonier, iar eu prin propria tărtăcuță, căutând ciorapul desperecheat al unei idei. Brusc, mi-am dat seama. M-am dus lângă Vera, care bodogănea cu mâinile În șold, ca un general al rochiilor de seară, În fața patului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la nivel Înalt prin telepatie. De asta se tem guvernanții! — Zău? se miră românul. Credeți că ar fi posibil așa ceva? — Bineînțeles! Păi, domnule dragă, cel mai simplu mod de a afla dacă un funcționar este sau nu corupt e să cotrobăi puțin prin gîndurile lui. Personal, am făcut cîteva experimente În acest sens, iar acum lucrez la un dispozitiv cu cristale lichide care va rezolva definitiv problema. Vorbise cu atîta siguranță, Încît se umplu el Însuși de admirație față de sine. Desigur
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
acel mic monstru, a cărui privire umană Îl neliniștea, mai ales după ultima convorbire telefonică cu Împăratul. — Să nu cumva să-i faci vreun rău! Are un suflet nevinovat, argumentase doamna Delilah. — Din cauza ei..., lui, nu mai pot dormi noaptea! Cotrobăie prin toată casa, de parcă ar fi pus o..., l-ar fi pus cineva să mă spioneze... Observînd el Însuși că Începuse să se bîlbîie, tăcu nemulțumit. Dintr-o dată, Îi veni ideea că pisoiul sau pisica aceea nu era chiar atît
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
privind înspre cuptorul de tinichea din colțul încăperii, cineva ar trebui să aprindă focul. La asta chiar că nu s-a mai gîndit nimeni, zice Tîrnăcop, o să înghețăm aici, sare de la locul lui se așază în genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Magheru, garsoniera lui Roja de pe bulevardul Dacia, cazinoul de lîngă intrarea Michelet și barul restaurant al lui Timișoara din Lahovari. Între timp Angelina mai uita de bosumflare, se ridica de la locul ei și încerca să facă ceva util. Începea să cotrobăie prin sertarul în care aduna tot felul de nimicuri și, pînă să dea de lama subțire pe care o căuta, se înțepa în acele de cusut, se julea în șurubelnițe, se zgîria în desfăcătorul de conserve, dar nu scotea nici măcar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de nicio lege. Acești oameni bătuți de soartă nu sunt uniți, dimpotrivă sunt Înrăiți, se dușmănesc, se privesc cu ură În loc să se ajute, Își Întind cu frenezie cele mai neașteptate capcane, sunt violenți, răi, Își smulg mâncarea din mâini, Își cotrobăie prin buzunare unul altuia, se bat și uneori se și omoară pentru un pumn de mărunțiș sau cine știe ce sticlă de băutură ori drog. Bolile șerpuiesc prin trupurile lor ofilite, și Îi pun la pământ la vârste la care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Nu te-ai dus să tragi cloptele? Nu ai aprins o lumânare? -Plăcințico, ți-am spus că a dispărut. Am venit acasă și nu mai era. L-am căutat peste tot, zile În șir, am fost și la poliție, am cotrobăit prin toate cotloanele, pe calea ferată, prin mestecănișul din parcuri, prin subsoluri, prin straturile de iarbă și de flori, prin spitale, dar a fost În zadar. Mi-a rămas de la el cutia asta de tablă În care sunt câteva țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a devenit o capitală prăfuită, murdară, În care se Înjură la tot pasul vârtos, În care ești agresat de cele mai multe ori din senin, În care nimeni nu respectă pe nimeni, În care toți te privesc urât de parcă tocmai le-ai cotrobăit prin buzunare. Ce au stricat comuniștii, repară acum grăbit, fără har și incoerent, cu girul banilor, capitaliștii de tranziție. Poluarea alarmantă, și murdăria de pe străzi adaugă un plus de urâțire, acestui mare oraș pe care, se pare că nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
neînduplecat al legii, cu pistolul la cingătoare, clipește amenințător din ochi Ăde fapt singurii care i se vădă, de sub cagula neagră trasă pe cap. Are o respirație șuierătoare care se aude de la câțiva metri și bate din picior cu furie. Cotrobăie cartierul de câteva zile și nopți, căutând un evadat periculos, și au dat peste un mort, și un câine care nu s-a dezlipit de trupul lui, până nu a fost lovit cu picioarele și gonit cu urlete bestiale. Legistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
frig. Mascatul ridică pentru o secundă cagula și scuipă Într-o parte, cu sete. Legistul aprobă dând din cap și se urcă În dubă. Mașina se pune În mișcare, cu un scrâșnet lugubru, de motor.. Cei trei mascați rămân să cotrobăie În continuare prin măruntaiele orașului, În căutarea evadatului periculos. Norii au descoperit pe cer, o stea Împietrită și stranie, ca ochiul unui ciclop. -Sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încât părea palpabilă. Chiar dacă trecusem prin cea mai groaznică experiență din viața mea, mi-era clar că nu Îmi rămânea de făcut altceva decât să mă fac invizibil, cât mai invizibil. Așa că m-am așezat pe un scaun și am cotrobăit prin buzunare. După câteva Încercări jalnice, am reușit să-mi aprind o țigară. Imediat, Else Oloaga se deplasă spre proiector, cărând filmul serii În poală. Era același film, Refugiu, pe care Îl difuzam Încă o săptămână. Acționă mânerele (care arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mâinile de pe spătarul scaunelor În care au stat partenerele lor - majoritatea infirmiere de la Miséricorde, marele spital pe care, de obicei, Îl numeam doar Mizeria. O femeie Își aranjă părul sub o pălărie În formă de clopot, o alta Începu să cotrobăie prin poșetă după ceva. Imediat, partenerul ei Îi Întinse o brichetă. Flacăra jucăușă dansa Încet, ca o zeiță a gazului În miniatură, dar femeia nu vroia decât să se pudreze... Stai. A zis cineva ceva? — Am zis că asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu simțeam nici o dorință, nici o poftă, doar curiozitate. Într-un mod abstract, mă simțeam de parcă aș fi căutat un secret - poate o jucărie nouă, ascunsă de maică-mea, poate niște dulciuri. Nu avea importanță ce, ci acel ceva. N-am cotrobăit doar În șifonierul maică-mii, ci un pic peste tot: În biroul din camera de zi, În biroul lui taică-meu, care ocupa În continuare jumătate de hol, sub paturi și În spatele cărților din bibliotecă. Ca toți copiii, nu? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o ajut cu cumpărăturile. Niciodată n-a observat ce se Întâmpla În absența ei. Nu subestima intuiția feminină. În ciuda tonului său, blând și ironic În același timp, Dora părea serioasă. Eu, una, Îmi dau seama imediat dacă cineva mi-a cotrobăit prin sertare. Fiecare Își duce viața după anumite reguli. Șosetele sunt rulate Într-un anume fel și puse În stânga sertarului. Chiloții sunt Împăturiți altfel, cu cracul spre stânga, dar dacă petele nu au fost scoase la ultima spălare, dispar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ascundea tolba magică În acea zi. Fiecare dimineață avea povestea sa dramatică. Ajungând la vârsta de unsprezece-doisprezece ani, Dora voia să răsplătească favoarea. Sentimentul acesta creștea În ea din ce În ce mai mult. — Și, Într-un final, am făcut-o. În timp ce unchiul Fritz cotrobăia prin geantă, mi-am ridicat rochia. Deși nu purtam lenjerie - cred că era o zi de vară - nu prea aveam ce să-i arăt, nici lui, nici altcuiva. Dar unchiul Fritz se Înroși ca sfecla și Începu să se bâlbâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
l-am citit - putea fi el, stând țeapăn În poziție de lotus În fața lui Froehlich și a lui Gileke? M-am ridicat și m-am apucat să caut exemplarul din Tageblatt, pe care mi-l dăduse Dora. Într-un final, cotrobăind destul de mult, l-am găsit sub calul troian. Desfăcând ziarul În fața mea, am cercetat poza asupra căreia care ne oprisem primăvara trecută, În dimineața În care am vizitat Fundația și În care a Început toată povestea asta nefericită. Uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
recunoscut eu, În timp ce lacrimile mi-au inundat brusc ochii. E un Început de rău augur pentru o căsătorie. Sunt al naibii de furioasă și foarte supărată pe Hunter. Știu că trebuie să facă bani, să muncească, dar... of, Doamne... Ține, spuse Lauren, cotrobăind În sacul ei. Mi-a dat o batistă albă din mătase, tivită cu dantelă, care avea brodate inițialele ei. —Mersi, am acceptat-o eu. Era o adevărată crimă să te ștergi la nas cu ceva atât de frumos și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
îi ridică gulerul și-și trage pe cap gluga, oprindu-se lîngă ușă să-l aștepte pe șofer, care ia lampa de control, trăgîndu-i cordonul afară din lăcașul de la bord. Coboară amîndoi în întuneric, cu lampa aprinsă și încep să cotrobăiască în burta mașinii, la portbagaj. Cînd furia viscolului dă semne de oboseală, de afară, din spate, se aud zgomote metalice. Întins lîngă roată, Lazăr îmbină lanțurile, după ce a îmbrăcat în armătura de zale una din cele două roți duble. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mi-a dat drumul, e drept, dar de ce s-a încuiat? Pe la prînz, cînd a plecat în oraș nu mi-a spus unde se duce și e prima oară cînd pleacă fără să spună -, am intrat în cameră și am cotrobăit. Mai mult de teamă; de teamă pentru tăticu'. Primul gînd a fost că ea ascunde o trusă medicală. Iartă-mă! Nu-i frumos ce-ți spun, dar, nu știu de ce, un timp am suspectat-o că face chestii ilegale..., înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în doctori), nu întrevăd altă cale. Și pentru că nu e vorba nici de mătreață și nici de păduchi, chestii de care aș reuși până la urmă să scap prin metode știute, nu-mi vine altceva în minte decât să încep să cotrobăi cu scrisul, să bâjbâi niște povești, să iau la scărmănat secrete, în speranța că, odată și odată, mâncărimea asta nesuferită se va lăsa dibuită și, după o demascare publică, va binevoi să dispară. E de datoria mea (habar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se îndepărtă de mine numărându-și pașii. - Cum să ne duelăm, când eu n-am cu ce? am zis. Ursul scoase din blană un al doilea pistol și mi-l aruncă. - E bine? zise. - Ok, am răspuns. Între timp, Luca cotrobăia de zor într-un rucsac și Alin stătea pe gânduri. - Stai puțin, zise Luca triumfător, scoțând la iveală o cameră video. Dacă tot faceți duel, îl filmez eu, fac un scurtmetraj, merg la Cannes cu el... Luca fiind regizor. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îmi făceam lecțiile la Fred în cameră și m-am cam plictisit, iar altcineva nu mai este în casă și... te-am deranjat? - Nu, dimpotrivă. Fred unde este? - La baschet, cred. Am intrat în bucătărie și eu am început să cotrobăi aiurea prin frigider. - Leonard? a zis. - Da? Se înroșise la față, semn că urma să-mi zică ceva penibil. Nu știam încă dacă pentru ea sau pentru mine. - Pot să te întreb ceva? - Sigur. Am găsit o banană și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cel alb, vinul alb se bea la despărțirea de cei dragi. Sau nu ți-a fost deloc pe plac prințul nostru? Atunci a fost deștept și n-a mai zis nimic. S-a dus ca un mielușel în Cramă, a cotrobăit într-o fundătură pe care i-o arătase Hariton în treacăt, a spart cu tesacul lacătul care atîrna legat de un lanț ruginit și a adus în brațe un butoiaș de zece litri plin de păianjeni, negru ca un porcușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în drept să înțeleagă! Și-a mai pus un păhărel și după aceea a închis ușor dulăpiorul, a răsucit cheia și apoi a ascuns-o deasupra. Un gest casnic, inutil, nimeni n-ar fi intrat în biroul său să-i cotrobăie prin sertare. Sau, cine știe... A scuturat nervos din cap, și-a frecat tîmplele cu degetele, chiar așa, se simțea mai bine după un păhărel, nu era un obicei prea sănătos, pînă în urmă cu un an n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]