699 matches
-
oriunde și oricât de greu vă este ! Luptați și ajutați orice copil, indiferent al cui este, pentru că toți la un loc sunt Generația Viitorului și avem datoria să luptăm pentru ei, pentru viitorul lor, să nu-i lăsăm să-i cotropească răul și vicleanul. Pentru că asta se vrea : să fie distrusă generația tânără, să se gândească numai la bani, la străluciri ieftine și să se uite de valoarea de Om - integru, curajos, creator, iluminat. Toate mamele doresc binele pentru copiii lor
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Dar cât de pregătit este Domnul R. să renunțe la „povestea romantică” în care era „angajat trup și suflet”? Trăind-o, se simțea tânăr ca odinioară, savurând totodată avantajul dat de „experiența și știința sexagenarului”. El înțelege și simte altfel, cotropit de beția amorului trăit și „târziu”, și „ilegal”. Rudele și prietenii nu bănuiesc nimic. Care dintre ei l-ar aproba? „Nu vor ști nimic, niciodată!” - conchide Profesorul. Teodora îl aproba, aruncându-i însă o privire neîncrezătoare. Intuiția feminină îi spunea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
după pahar rânjind prostește. Capul pleșuv își retrage ușor mâna de pe masă, actorul înșfacă paharul încălzit de soarele care se pregătește să apună și tace privind transparențele licorii râvnite de redactorul șef. Peste holul teatrului trec umbre lungi de pe trotuarul cotropit de tineretul ieșit de la film. Soarele cade peste clădiri și ochii redactorului șef abia își mai țin pleoapele de greutatea timpului ce pare să nu mai treacă. Actorul râgâie plictisit. Ia paharul în mâna subțire, albă, cu unghii lăcuite și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
adolescentul - că sensul literaturii, al cuvintelor frumos aliniate și Încolonate ca să urce spre lumină, cum se iluzionau cei pe care Îi citise, are ferestrele Închise, fiindcă, dacă le-ar deschide, Întunericul ar invada lumea și mințile oame nilor, așa cum a cotropit mintea lui Căreală, despre care alții ar fi spus Încântați că e un bun personaj de roman. Nu era decât un rătăcit pedepsit de viață fără motiv, și nu avea nimic de a face cu literatura, iar episodul de mai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ajuns aici,acoperită de flori? Neștiind drumul spre peșteră porni în direcția portului,cu gând de-a merge la Roma. Nivelul 6.Intre împăratul roman Cezar și Cymbeline se porni un razboi.Oastea romulană debarcă la Milford-Haven cu gând să cotropească Britania.Armata înainta chiar prin codrul prin care rătăcea Fidele.Cu aceasta oaste sosise și Dan.Acesta venise cu soldații romulani,dar cu gândul să treacă la inamic,fiindcă auzise că mâncarea e mai bună. Fidele fu prins de romulani
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
apus, din marile orașe și din cel mai mic cătun. Acum Crăciun iubește copiii, mai ales pe cei isteți, frumoși, dar mai ales pe cei cuminți. BRADUL În vremea lui Ștefan cel Mare veneau des În Moldova , ca s-o cotropească și s-o pârjolească turcii.Și turcii veneau puzderie și fără număr și făceau numai rele: ardeau satele, omorau bătrânii, furau vitele și grânele, răpeau copiii și fetele și Îi duceau În neagra pribegie și amara străinătate. Ștefan cel Mare
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
dar cu caracter profund simbolic, chiar profetic, să nu se fi petrecut de-adevăratelea, la sfârșitul anilor '40, într-o Românie pe care o așteptau cumplite încercări? Părerea mea e că asemenea nașteri monstruoase au avut loc în fiecare țară cotropită de totalitarism, fie el comunist sau nazist. Și în Germania lui Hitler cred că s-a născut un copil cu cap de măgar, ca să nu mai vorbim de Rusia ancestrală și de China nu mai puțin străveche! Ca să se exprime
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
a patriarhilor sparie, vorba lui Arghezi, și litera, și gîndul, cîte-un final de elegie, aducînd o consolare care nu va dura, ține la valorile poeziei: "Vis alb voiu fi în somnul tău topit.../ Dar azi, cât încă nu m'ai cotropit,/ Ești noaptea scurtă din solstițiul verii." Aleg, iarăși, (aproape) un creion, Trup de fum - subsumat dedicației către Busuioceanu: "Dintr'o pânză străvezie/ De păianjen vreau să-ți fac/ Un aerian hamac,/ Plutitoare să te ție/ Între vârfuri de copac.// Somn
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
ani în aria neamului lor datorită adăpostului reprezentat de codrii deși, sensul de a cuceri, a coloniza, a întemeia nu poate avea altă origine decât amintirea confuză a șirului de barbari, nomazi călări, care au venit pe rând să-i cotropească și - vremelnic - să-i stăpânească. Coborîrea de pe cal a năvălitorului a fost înțeleasă ca voința de a se așeza peste cel cotropit și a-l domina" (p. 134). Citatul care dovedește cel mai convingator acest sens se află într-o
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
dublă și apoi au plecat cu profesorul și amica acestuia la o plimbare pe muntele din apropiere. S-au bucurat de frumusețea și puritatea verdelui natural, de măreția și aerul neasemuit al muntelui, mirosul de cetină și rășină le-au cotropit sufletele iar atunci când fetele au dat semne de oboseală s-au Îndreptat către „Păstrăvărie”, acolo unde au fost serviți cu păstrăv pe grătar, păstrăv În cetină și cașcaval Împletit și afumat. Ajunși la hotel, au făcut câte un duș, mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
1998). Altă cronică remarca un aspect interesant, din punctul nostru de vedere : « Oana Pellea, purtătoare de discurs mai degrabă, decît de trăire. Din cînd În cînd, ea intră-n realitatea personajului, devine consoarta lui Dumitrache, și-atunci o infinită vulgaritate cotropește scena » (Magdalena Boiangiu, Scena, 7/1998). Cloul montării se pare că a fost locomotiva cu aburi - care, În final, Își face apariția pe scenă și dărîmă zidul casei de la numărul 9...De ce ? Nimeni n-a știut să răspundă... Se remarcă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
strălumineze mintea și să încălzească sufletele, discuția a început să curgă ca o apă vioaie... Care va să zică, nemții nu s-au oprit după anexarea Austriei la 12 martie anul trecut și exact la un an, adică la 15 martie 1939, au cotropit Cehoslovacia. Iar peste o săptămână, au cerut Poloniei să-i cedeze portul Danzig și culoar de trecere. Și mai rău, însă, este faptul că Ungaria a anexat Ucraina subcarpatică. Știți ce imagine am eu acum în fața ochilor? Un leu a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spre a da o formă cât mai întregită și mai frumoasă carierei mele, fiindcă eram tânăr și puternic în vigoarea vârstei mele, iar singura mea calitate, pe atunci, era doar persistenta mea energie, cu care mă simțeam în stare să cotropesc totul în cale. Iar asta, de altfel, am și făcut, și am făcut-o bine, căci toată munca stăruitoare și tot devotamentul meu, pe care le dovedisem frumos, începuseră curând să se așeze în albia minunatelor lor rezultate, care m-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dar el fusese mereu ocupat așa că ea amânase, tot amânase, până când începuse să urască marea. Pentru că nu au putut merge la mare vorbeau la telefon, în niciun caz pe mobil, fiindcă ura acest mod de a lăsă lumea să-ți cotropească intimitatea, erai ca în piața publică, văzuse într-un film, poate singurul la care se uitase în ultimii zece ani, cum un bărbat făcea dragoste cu "femeia vieții lui" în timp ce perfecta o afacere prin telefonul mobil. O zguduise în așa
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vreme În vârtejuri spectaculoase, privi Pământul ca pe o provocare, apoi, cu o iuțeală neînchipuită, se aruncă asupra lui... Acoperișurile de țiglă roșie, țuguiate și Îmblânzite de lumina soarelui, păreau o armată de ciuperci uriașe, ivite printre coroanele arborilor și cotropind Întinderea până departe. Îngerul se roti de câteva ori curios, după care, obosit și moleșit de căldura după-amiezii, poposi pe turla bisericii din preajma unei clădiri Înalte și, moțăind puțin, adormi grozav de repede. Fereastra i se Întunecă pentru câteva clipe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase prea departe. Se simțea singur, cumplit de singur În mijlocul acelei mulțimi forfotitoare, În Învălmășeala de voci Întretăiate și sunete sparte, care-i cotropeau auzul. Ridică ochii și găsi cerul după-amiezii de o stranie limpezime. Apoi se dezechilibră și nu mai știu nimic. Se trezi Întins pe bancă, cu o bătrână Într-un pardesiu ponosit ținându-l de palma acoperită de o mănușă neagră
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
capul neverosimil de umflat, și ceva ca un clipocit nedeslușit Îi picura În auz cu zgomot stins, Înnebunindu-l. Se Întrebă cum de mai era conștient Încă, cum de mai putea raționa. Se gândea tot mai intens la ea. Îl cotropea sentimentul acela tăios al interminabilei așteptări și Întrezări vidul imens În care plutise mereu. Undeva, Într-unul dintre ungherele Îndepărtate ale camerei, descoperi o uriașă pânză de păianjen. Pânza, de un albastru transparent, acoperea un pat masiv, peste a cărui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lui Antoniu. -O să te las să dormi. N-am Încotro. Nu vrei să mănânci ceva? Nu vrei să-ți fac un ceai? Kawabata nu mai răspunde. A Închis ochii și respirația i-a devenit grea. Somnul adânc l-a cotropit, coborându-l În hăurile subconștientului. Kawabata visează ,,-Ce faci Kawabata? M-ai uitat? Sunt casa ta, hai, intră! Nu-ți mai amintești de mine? Sunt căsuța În care te-ai născut. Ai uitat sărmane Kawabata. Hoinar de doi bani ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o idee care îți ocupă mintea precum o armată care ocupă un oraș. Dincolo de geamurile mașinii se întinde acum America. O, prea frumoase înalturi pline de sturzi, Deasupra valurilor chihlimbarii de cruguliță. O, creste purpurii îmbrăcate în răchitan, Deasupra câmpurilor cotropite de ciumă. America. Asediul ideilor. Marea luptă pentru putere pe care o dă viața. După ce-l asculți pe Stridie, un pahar de lapte nu mai este doar o băutură plăcută care merge cu fursecurile cu ciocolată. Înseamnă vaci cu gestație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se rupe și capul. Și Helen îmi face cu ochiul și zice: Haide, tati, n-are rost să te minți așa. Și eu zic: Du-te naibii. Stridie a pus stăpânire pe Helen la fel ca o armată care a cotropit un oraș. La fel cum Helen pusese stăpânire pe dom’ sergent. La fel cum pun stăpânire pe noi trecutul, mass media, lumea. Helen zice, Stridie zice cu gura lui Helen: — Mona știa de ceaslov de săptămâni întregi. A știut de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
v-am spus eu dumneavoastră?, asta e, Matei, pe bune, dacă ar fi după mine, mi-ar fi de ajuns să te știu acolo, bine, sănătos și înconjurat de soldăței cu care porți bătălii nemaivăzute, te-aș lăsa să mă cotropești fără nici o remușcare, m-ar durea în cot de toți și de toate, numai că e bine să știi că oamenii mari au un Bau-Bau invizibil care îi ține în lesă, pe unii mai mult pe alții mai puțin, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vor fi niciodată. Era evident că greșisem. Ceea ce se întâmpa în fosta grădină, actualul sanctuar, împrumutase ceva din sobrietatea unui ritual sacru, în care melcii (și nu era vorba de unu sau doi, ci de nouă sau zece) se lăsau cotropiți de furnici (care erau, cu siguranță, mii) într-un fel de sacrificiu nebunesc încheiat cu o metamorfoză aiuritoare și anume: odată ce furnicile se înfruptau din carnea băloasă și mai mult ca sigur magică a melcilor, se grăbeau să urce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
noi toți, cum se face, da, cum se face că nenorociților ăștia de turci le merge mai bine decât românilor? Pur și simplu, nu înțeleg; ce se întâmplă acolo jos? Uite, am citit azi dimineață în Evenimentul că turcii au cotropit, iar România, dar acum fără armată, doar cu niște amărâte de firme. Adică iarăși ne sug țara, nu? Iarăși ne fură resursele! Și de data asta nu ne apărăm, nu nimic! Păi, de ce avem armată? Să fi fost eu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mea și de aceea mi-am permis, nu?" K.F. aruncă o privire pe fereastră, totul era în regulă, totul era la locul său, dealurile se spuziseră cu verde și albastru, în curînd vor deveni sinilii de la scaieții încîlciți care le cotropiseră. În zadar se străduise Radul Popianu atît de mult să împiedice venirea prințului la Vladia, distrugînd orice teren pe care ar putea ateriza Șerban Pangratty, primejdia apăruse sub alt chip și pe altă cale. "Domnul colonel avea o scrisoare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Popianu nici nu există pentru ei. Pentru ei nu există decît uniforma și puterea pe care o are această haină, ar trebui să o dea la curățat sau să ceară alta de la Depozitul de Efecte, își arată respectul pentru că sînt cotropiți de teamă și, ceea ce e mai mult decît toate, nu-și arată teama, așa cum ar fi normal, ci respectul, pentru că le e frică și de asta, să și-o arate. De aceea mint negustorașii și salută mincinos, cu pălăria în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]