430 matches
-
enescian, momentul la care mă refer s-ar fi bucurat de o sală arhiplină. Așezat în seria obișnuită a concertelor de stagiune, marele public a reacționat cu anume indiferență. Cu indiferență față de marea muzică! Unde s-au ascuns cei care covârșeau lungul șir al concertelor din luna septembrie? Care au fost motivațiile reale pentru care au intrat atunci în sala de concert? De această dată, în Studioul de Concerte Radio, melomanii avizați, publicul de specialitate, au fost în mare câștig! Ruxandra
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
primul rînd dadorită textelor de evocare pomenite care destind atmosfera și schimbă aerul festiv într-unul respirabil, ba chiar pe alocuri plăcut. Este, s-ar putea spune, una din primele dăți cînd o sărbătoare cu subiect literar nu mai este covîrșită de politic, respectiv de analize cu scop politic și propagandistic, ci primează sau cel puțin ies în evidență texte cu adevărat festive din punct de vedere literar. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5142_a_6467]
-
pe scena de concert, a marelui public, față de regimul totalitar, față de cuplul dictatorilor. Ne aducem aminte, la cererea generală recitalul a fost prezentat de cinci ori în aceeași lună. Iar aceasta în condițiile în care Ateneul era complet neîncălzit. Publicul covârșea sala de concert într-o ținută puțin obișnuită astăzi; eram îmbrăcați în paltoane și căciuli; solistul avea alături un radiant electric care făcea posibilă susținerea concertului, un aparat, în general, interzis a fi folosit în spațiile publice. Nu se poate
Momente discografice semnificative by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5353_a_6678]
-
abstracte. Chiar mai mult decât pentru Kandinsky, spirit pentru Feininger înseamnă lumină, revelația ei. Ca și în cazul romanticului Caspar David Friederich, lumina este adevăratul subiect al operelor sale târzii. Personajele nu sunt în aceste tablouri decât niște apendice singuratice covârșite de imensitatea luminii și a sacrului. Corăbii cu pânze pe mare, peisaje urbane, pe care continui să le recunoști ca atare, dobândesc parcă un mister special, transformate fiind de lumină. Modul în care este tratată lumina este și o trăsătură
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
Atât la Viena, la Konzerthaus, în Sala Schubert, cât și la Konzerthaus Berlin, în sala de muzică de cameră a acestui impresionant complex, succesul a fost entuziasmant, deloc conjunctural. Sunt săli cu totul adecvate genului, săli de sub 500 de locuri, covârșite de un public în bună parte tânăr, avid de a cunoaște creații mai puțin vehiculate în sălile de mare tradiție, de a cunoaște și alți muzicieni performeri, alții decât cei ce aparțin circulației actuale standard a vieții muzicale. Pe drept
La Viena și Berlin sub semnul muzicii lui Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6674_a_7999]
-
vor reîntîlni după 35 de ani de despărțire, cu prilejul călătoriei pe care Nicolae o va întreprinde în America în 1979, fotografiile făcute în pereche sînt izbitoare sub unghi fizionomic: Mihail, fosta vedetă a tineretului liberal, arată stins și dezabuzat, covîrșit de tristețea și de amărăciunea neputinței de a fi schimbat ceva în țară. Chipul îi aduce cu o efigie deprimată, încremenită sub crusta unei îngîndurări opace și întunecate. În aceeași fotografie Nicolae arată tonic și vulturesc, cu o ascuțime a
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
fost asta? Dau nas în nas cu mama între uși. «Ce faci aici? Încotro?!» Nu se uită la mine, caută să treacă, împin-gându-se ca la rugby. [...] Momentul straniu, pe care nu l-am înțeles, dar a cărui intensitate m-a covârșit. Mă retrăsesem în jurul orei trei în camera mea (ce neverosimil sună «camera mea»), mi-am scos pantalonii de lucru, prea murdari ca să intru cu ei în așternut, și m-am întins pe pat. Brusc, mi-am amintit-o pe Zelda
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
oameni în continuare nesatisfăcuți, au deviat de la drumul spre mănăstire și s-au dus într-un loc deșert și l-au omorât, i-au tăiat capul și alte parți (mâini și picioare) ale corpului în bucăți. Orbiți de patimă și covârșiți de fapta îngrozitoare pe care tocmai o comiseseră, în loc să lase rămășițele omului în acel loc le-au pus în portbagajul mașinii. După ce i-au luat banii, ceasul și tot ceea ce avea, au început să caute un alt loc unde să
Povestea incredibilă de pe internet. N-ai citit nicioadă o prostie mai mare by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63425_a_64750]
-
autoscopică justețe, poetul mărturisește: „Importantă mi se pare nuanța: nu luciditatea sau ambiția m-au îndemnat către concizia expresiei, ci un dat natural, un anume simț al echilibrului și al măsurii”. E o postură sensibil diferită de cea a congenerilor covîrșiți de o dispoziție eruptivă, de un discurs eterogen, sans rivages. Înzestrat cu un spirit critic ce reverberează asupră-i, Ilie Constantin vădește o fibră clasică. Îl putem socoti un soi de clasic sui generis, plantat în ambianța modernistă, adică, spre
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
tombală peste necesarul proces al măsurilor efective de condamnare și despărțire de ideologia comunistă. Războiul declanșat în mass-media a avut drept țintă compromiterea oricărei acțiuni care viza curățarea societății românești de toxinele ideologiei totalitare comuniste. Reauacredință, ticăloșia, minciuna sfruntată au covârșit încercările de dialog și acțiunea rațională. Vocile - din ce în ce mai firave - ale celor care cereau transpunerea în documente legislative a Concluziilor Raportului Final au fost acoperite de sudalmele grosolane ale năimiților aflați în slujba profitorilor învolburatei tranziții din România. A îndrăzni să
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
și tăieturi ce eliminaseră elemente importante ale crezului pictorului francez, ca să „dea bine” cu ideologia comunistă în vogă la noi. Alteori, traducerea era aproximativă, chiar eronată (pictura rațională, în loc de pictura rezonabilă), iar dacă nu se mulțumea, astfel, să deruteze, alteori covârșea prin dulcegărie, o literaturizare voit pilduitoare, cusur nesuferit lui Delacroix însuși. Mărturisind ab initio (3 septembrie 1822) că scrie pentru el însuși, spre a se îmbunătăți lăuntric, Delacroix își socotea jurnalul un martor tăcut al toanelor sale și, astfel, un
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
să o facă.“ A făcut o pauză, apoi a adăugat: „Gândește-te ce absurd e totul. Până nu demult nici nu exista, iar acum e năpădit de griji pe care nici măcar nu le înțelege. Poate că de aceea nu-l covârșesc, e mereu vesel, și maică-sa îl iubește foarte mult. Dar nu e mai puțin nedrept, pe lângă faptul că e absurd“. A rămas pe gânduri câteva clipe, mângâindu-și genunchii cu amândouă mâinile, se așezase pe marginea sofalei, în dreapta mea
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
cu tine să-ți înalți și neamul!...”). Cât de sincere, însă, sunt aceste schimbări de macaz, așa cum le-a construit Alecsandri? Înclin să cred că totul e doar paradă. Deși la 1844 s-ar fi putut presupune că sentimentul românesc covârșea pariurile necâștigătoare pe alte mode, aducându-l pe tânărul necugetat înapoi în bătătura casei părintești, după pupat piața endependenți, orice răzgândire devine suspectă. Pe acordurile unei hore din bătrâni, pocăința tânărului Iorgu e consfințită în fața satului. I se cere altceva
Scrisoarea lui Iorgu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5796_a_7121]
-
Baltsa. Are o longevitate profesională impresionantă. S-a lansat cu câteva decenii în urmă, la București, într- una dintre primele ediții ale Concursului Internațional „George Enescu”. Relativ recent am urmărito tot pe scena operei vieneze în „Jenůfa” de Janáček. Magistral! Covârșește scena și sala. Un rol imens. Spectacol susținut integral în limba cehă! Cu ani în urmă, fostul director al Operei vieneze, actualul șef al Festivalului enescian de la București, a suprimat concursul de canto. S-a gândit la ceva anume? A
La Viena, opera iese în stradă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5562_a_6887]
-
Emil Gîrleanu, nr. 5, Craiova]. * [Iași], 13 mai 1937 Am primit [i]eri scrisoarea voastră, ca o îndepărtată adiere de dragoste de la el. Îți mulțumesc pentru afecțiunea voastră - n-o să dureze mult. Influența celor care au fost ai lui o să covârșească această afecțiune. Nu-i nimic. Să nu vă pară rău că m-ați iubit, pentru că și el m-a iubit până la urmă. Această dragoste a lui pentru mine, ai lui nu i-au iertat-o. Și, mai ales, nu mi-
Însemnări despre George Topîrceanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5242_a_6567]
-
rândul său, o termină repede cu dragostea dacă prietenul său îl supără cu ceva; dimpotrivă, cel legat de semenul său cu lanțul dragostei de Hristos niciodată nu va pune capăt prieteniei 43. În alt loc, Sfântul Părinte spune: Prietenii adevărați covârșesc pe părinți și pe fii, vorbesc de prietenii cei după Hristos 44. În viziunea Sfântului Ioan, ramurile prieteniei sunt încărcate nu de mărgăritare, ci de parfumul virtuții, mai plăcut decât acelea. Orice plăcere, de rând ori nobilă, mai dulce ca
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
Există un film documentar de la înmormântarea ei. Văzându-l, ai impresia că asiști la niște funeralii de stat, organizate până în cele mai mici detalii. Dar e tocmai invers. Statul nu-i putuse împiedica pe oameni să urmeze sicriul cu miile, covârșind orașul cu manifestarea tristeții lor publice. Statul nu era defel amestecat, dar firește nici despre un protest politic nu era vorba - ci doar despre o normalitate mută, venerarea acestei femei care murise.” Simpatia și aprecierea pe care laureata Premiului Nobel
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2892_a_4217]
-
locuiască în mod adecvat forul intim. S-ar putea afirma că scrierile "dezvrăjitoare" sunt purtătoarele de cuvânt ale acelor voci de care Eul defensiv se dezinteresează sau se desolidarizează pentru a se conforma valorilor de împrumut, proprii "tribului". Acesta îl covârșește într-atâta încât întreaga sa existență îi este subordonată. Gratificarea tribului îi este până într-atât de necesară încât îl conduce la negarea mai mult sau mai puțin inconștientă a aspectelor personale considerate ilicite de comunitate. Autoritatea tribală se interiorizează
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
stelară și oameni care, în loc de carne și oase, au, precum metrul- etalon de la Sčvres, iridiu și platină. Cruntă eroare. Presa românească a ajuns - cu minime excepții - o baltă urât mirositoare, unde se confruntă interese, grupuri și orgolii. Fascinația vulgarității a covârșit totul, iar personajele de prim-plan sunt, de regulă, producătorii de mizerii morale, escrocii, șarlatanii și îmbuibații. Cu cât ești mai vulgar, mai analfabet, mai agresiv, mai deșuchiat, șansele de a ocupa hectare de pagini cresc. Nu mă miră, în
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]
-
în paralel cu marele concert dedicat de Berliner Philharmoniker, de Simon Rattle și Placido Domingo, unor celebre pagini wagneriene. Și totuși, Sala de Concerte a Universității de Arte a fost plină până la refuz; ...o asistență neobișnuit de numeroasă i-a covârșit, literalmente, pe muzicienii performeri. Concertele și simpozionul de la Berlin s-au dovedit a fi cea mai importantă manifestare închinată maestrului nepereche al muzicii românești; a fost cea mai importantă manifestare susținută în afara granițelor țării și realizată cu sprijinul autorităților române
Prezențe enesciene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10971_a_12296]
-
15 Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Dis-de-dimineață plecă spre Otopeni, la spitalul-azil unde se afla Marieta. Era înfrigurată, nu atât de răcoarea orei prea matinale, cât de emoția ce-o covârșea gândindu-se că avea să se aleagă soarta Marietei. Nu se vedea hotărând ea direcția vieții aceasteia, deloc! Oricum, nu era voluntariat ce avea să facă în ziua aceea, doar îi fusese solicitată prezența, implicit, opinia, eventual, acordul. Și toate
CAPITOLUL 15 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373697_a_375026]
-
transmise Bisericii prin Sfânta Tradiție. Scrisul lor, deși pare, nu este hiperbolic, nu este țesut din exagerări poetice, pentru că nu exprimă mai mult decât este ea în realitate, toate evenimentele scripturistice din viața Sfintei Fecioare intrând în sfera neobișnuitului, care covârșește cuvântul și gândul. Astfel, cuvintele Părinților sunt imne de laudă și de mulțumire către Maica Domnului sau cuvinte adresate ucenicilor pentru a le spune ceea ce de-a dreptul nu se poate spune. Tocmai de aceea, înainte de a începe laudele sale
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2012 din 0 [Corola-blog/BlogPost/360145_a_361474]
-
De ce cred asta? Mântuitorul spunea despre semnele care o să preceadă finalul: vor fi semne cosmice, în stele, în lumină, vor fi cutremure îngrozitoare, vor muri oameni de furia valurilor. Și mă uit la ce se petrece în lume. Păcatele ne covârșesc și nu ne mai poate apăra nici Iisus. Ce se spune în Scripturi este adevărul. Un om de știință spunea că, după nenorocirea din Asia, axa lumii s-a schimbat. Mă tem că suntem în preajma sfârșitului. Am uitat verticala, ne-
REALITATEA DIN SPATELE REALITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357216_a_358545]
-
o strînsă și devotată prietenie cu Fundoianu în cursul deportării (poetul ajunsese în lagărul de tristă amintire în iunie 1944 împreună cu sora lui, Lina) și pînă la dispariția lui în camerele de gazare, nu se mai săturau să-l asculte, covîrșiți de personalitatea lui, de vitalitatea și optimismul care-l făceau să se angajeze pînă și în infernul de acolo, în lungi și pasionate discuții literare și filozofice. Nu e de mirare că Cioran, atît de mofturos față de semenii lui, i-
Fundoianu, eseist, filozof și profet by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Memoirs/16140_a_17465]
-
vegetali realizată după ardere, prin incizările policrome geometrice, prin formele globulare. Cultura Nazca (400 î.Hr. - 600 d. Hr.) s-a dezvoltat pe coasta sudică a Peru și este considerată descendenta culturii Paracas. În Nazca, policromia atinge apogeul, iar exuberanța picturii covârșește privirea. În primele faze ale culturii domină tendința naturalistă, apar apoi elemente simbolice, ființe fantastice și capete-trofeu, iar în final motivele se abstractizează, devenind greu de interpretat. „Vorbind despre cultura Nazca, nu putem să nu amintim cea mai enigmatică moștenire
Agenda2005-29-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283963_a_285292]