586 matches
-
curte), care odată cu înserarea se duc la culcare. IV.4.4. Rodopsina Substanța fotosensibilă din bastonașe implicată în recepția luminii este rodopsina care este compusă din două elemente: ♦ Un lanț polipeptidic (opsina) Un cromofor denumit retinal (două molecule sunt legate covalent de opsină) Spectrul de absorbție al rodopsinei este dat în Fig.IV.25. Rodopsina este localizată la limita superioară a bastonașului; există un singur strat de rodopsină, ea fiind distribuită în stratul bilipidic al membranei celulei, deși este posibil ca
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de cesiu. Observație: În nodurile unei rețele ionice, în afară de ionii elementelor chimice, se pot găsi și ioni compuși: SO42-, Cr2O72-, MnO2-, [Fe(CN)6]4etc. Rețele atomice În aceste rețele, nodurile sunt ocupate de atomi neutri electric, legați prin legături covalente. Și aceste cristale au puncte de topire ridicate. Carbonul (ca diamant și grafit) cristalizează în rețea atomică. În diamant, fiecare atom de carbon se află în centrul și colțurile unui tetraedru regulat, la distanțe de 1,54 Å, ceea ce conferă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
succesiune de etape. Practic, s-a constatat că moleculele unor substanțe opun o rezistență față de transformările termodinamic posibile; se spune că sunt inerte chimic. Inerția chimică este un fenomen extrem de important. Ea depinde de viteza cu care se rupe legătura covalentă. Multe substanțe indispensabile vieții se găsesc în condiții standard într-o stare de stabilitate termică. Combustibilii, alimentele, alte substanțe organice pot fi conservate în contact cu aerul numai datorită inerției lor. Pentru aceste substanțe, starea de echilibru este atinsă la
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
moleculelor solutului. În cromatografia de partiție faza staționară este un film subțire pe suprafața unui suport solid. Solutul stabilește un echilibru între lichidul staționar și faza mobilă (lichidă sau gazoasă). În cromatografia de schimb ionic anionii sau cationii sunt legați covalent de o fază staționară solidă, frecvent o rășină sau o fază solidă tare și amorfă. Faza mobilă utilizată este lichidă. Ionii solutului de sarcină opusă sunt atrași de faza staționară datorită forțelor electrostatice. Cromatografia de excluziune moleculară este mai comun
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
nu și pe cele mici. Moleculele mari curg peste fără a intra în gel, și ele eluează primele. Cromatografia de afinitate este bazată pe interacțiunea între un tip de molecule de solut și un al doilea tip, acestea fiind legate covalent de faza staționară. Când un amestec este trecut prin coloană, doar un tip de molecule de solut reacționează cu moleculele legate și formează legături la rășină. Moleculele de solut dorite sunt dislocate apoi de moleculele legate variind pH-ul sau
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
a electroliților slabi nu depinde esențial de acest criteriu. În schimb, în cazul adsorbției electroliților tari, constituția cristalină a adsorbantului influențează puternic acest fenomen. Din acest punct de vedere, adsorbanții uzuali sunt de două tipuri: cu rețea atomică - formează legături covalente - sunt denumiți și nepolari; cu rețea ionică - au legături electrovalente - sunt adsorbanții polari. În general, adsorbanții nepolari nu adsorb electroliți sau îi adsorb foarte slab. Dimpotrivă, pe adsorbanții polari, adsorbția electroliților este foarte puternică și are un caracter selectiv, fiecare
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
tridimensională din particule înlănțuite. După structura lor, există trei tipuri de geluri: a) corpusculare - de obicei, este structura gelurilor tixotrope; b) lamelare - au particule bidimensionale legate prin legături intermoleculare sau formate prin reacții de polimerizare; c) fibroase - unite prin legături covalente, în reacții de polimerizare sau policondensare după o singură direcție. Gelifierea este însoțită de creșterea vâscozității și de un efect exoterm slab. Gelurile se pot obține prin reacții chimice sau procese fizice. De exemplu, obținerea gelatinei sau a gelului de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
cei Cu +1 sunt diamagnetici. Datorită razelor atomice și ionice mici au tendința mare de a deforma învelișul electronic al anionilor cu care vin în contact. În consecință iau naștere legături chimice cu un caracter mai mult sau mai puțin covalent, ceea ce explică insolubilitatea oxizilor, sulfurilor, hidroxizilor, a unor halogenuri, etc. Ca și celelalte metale tranziționale, are o mare tendință de a forma combinații complexe ce prezintă geometrii diferite: digonală; trigonală, sau plan-pătratică dsp2. 1.2. Istoric Cuprul era cunoscut și
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
tendinței accentuate de a forma combinații complexe, la cupru se cunosc numeroase acidocombinații acvosăruri, amine complexe, compusi chelați etc. Ionii Cu + disproporționează în soluție apoasă. 1.7.1. Combinațiile cuprului monovalent (combinații cuproase) Combinațiile cu Cu prezintă un pronunțat caracter covalent. Majoriatea combinațiilor cuprului monovalent sunt albe și câteva sunt roșii , galbene, albastre, negre. În general, combinațiile cuprului monovalent sunt stabile la temperatură ridicată, au solubilitate redusă în apă, se oxidează ușor în stare umedă cu oxigenul din aer (au caracter
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
formează din sisteme corpusculare prin unirea acestora printr-un număr limitat de puncte, astfel că mediul de dispersie și faza dispersă sunt continue. Sistemele coerente se pot realiza prin forțe fizice, printr-un proces de gelatinizare sau prin legături chimice (covalente, electrovalente), proces de reticulare. I.2.4.Clasificarea sistemelor disperse după forma unităților cinetice Clasificarea are o importanță deosebită determinând mărimea suprafeței interfazice și unele proprietăți specifice (mobilitatea unității cinetice, vâscozitatea sistemului, capacitatea de difuzie a luminii sau proprietățile mecanice
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
metalic central, se denumesc folosind prefixul η, urmat de numărul de atomi de carbon legați de atomul metalic (scris ca exponent al acestui simbol). Exemplu: - bis(η5-ciclopentadienil)fer (II). Dacă nu toți atomii din catena hidrocarbonată sunt implicați în legătura covalent coordinativă, atunci se trece înaintea simbolului η indicativul numeric al atomilor de carbon care sunt direcți legați de atomul metalic. Exemplu: - (1-3η3-2-butenil)tricarbonilcobalt (I). În unele cazuri se indică poziția dublelor legături din compusul nesaturat coordinat la atomul central care
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
cu cationii metalelor reprezentative, care prezintă configurație electronică saturată sau pseudosaturată ori specială. Formarea de astfel de combinații de către ionii metalelor tranziționale, caracterizați prin configurație electronică nesaturată, este puțin probabilă. Intensificarea capacității de polarizare a ionului hidroxil (mărirea ponderii legăturii covalente la legătura coordinativă) are loc prin creșterea stării de oxidare a cationului, chiar dacă aceasta determină o ușoară amplificare a momentului total al ligandului. Ca urmare, cationii cei mai dispuși pentru a forma hidroxocomplecși sunt cei cu stări de oxidare medii
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
volumului ionic al anionilor halogenură, dar și datorită modificării caracterului legăturii chimice în compușii coordinativi la variația numărului atomic Z al halogenilor. Ionii halogenură interacționează cu ionul metalic preponderent prin interacțiuni electrostatice, generând un câmp slab de liganzi. Ponderea interacțiunilor covalente (și, implicit, intensitatea câmpului liganzilor) crește pe măsură ce acțiunea polarizantă a ionului metalic se intensifică și deformabilitatea ionului halogenură se mărește (la creșterea numărului atomic Z al halogenilor). Pentru un același ion halogenură, geometria ionului complex depinde de înconjurarea chimică a
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
tiocianato)mercuriat (II) de amoniu se va păstra în vederea efectuării de experiențe ulterioare. 2. Experiența nu reușește dacă se folosește clorura mercurică HgCl2 ca sare de mercur, întrucât aceasta nu este disociată în soluție, ca urmare a caracterului său puternic covalent. 7. Într-o eprubetă care conține 2 ÷ 3 cm3 soluție de azotat mercuros Hg2(NO3)2 se adaugă câteva picături de soluție de sulfocianură de amoniu NH4SCN. Rezultă, inițial, unui precipitat alb de sulfocianură mercuroasă Hg2(SCN)2: (Hg2 + 2
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
central. Funcționarea sa ca ligand polidentat se bazează pe procesul de tautomerie pe care-l poate suferi molecula acestei substanțe: Din acest motiv, grupările tiolice -SH devin acide, reactivul putând ceda ușor protonii; în același timp, compusul poate forma legături covalent coordinative prin intermediul perechii de electroni neparticipanți de la atomul de azot. În acest fel se formează combinații complexe chelate cu structură polimeră, catenară. Trei bucăți de hârtie de filtru se umectează cu câteva picături de soluție de azotat cobaltos Co(NO3
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
derm liofilizata și un analog epidermic membrana de silicon. Particularitatea să constă în faptul că matricea acelulara de derm e realizată din fibre reticulare de colagen bovin și lanțuri de condroitin-6-sulfat (GAG) provenit din cartilaj de rechin, care se leagă covalent între ele prin intermediul glutaraldehidei. Stratul superficial are o porozitate concepută pentru a controla pierderea de apă și invazia microbilor iar cel profound adecvat colonizării cu fibroblaști. Produsul se grefează imediat dupa excizia trans-hipodermică. Este vascularizat și colonizat de fibroblaștii pacientului
Capitolul 15: ARSURILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
conținând: C, O, H și N; Altele conțin în mod frecvent și sulf și/ sau fosfor, iar altele și metale ca: Fe, Cu, Mg etc. Sunt constituite din unități de monomeri cu masă moleculară mică denumiți aminoacizi care se unesc covalent unul de altul prin condensare. În funcție de numărul aminoacizilor constituenți, ca și a existenței unor compuși de altă natură care pot intra în structura anumitor protide, acestea se clasifică în: peptide (oligopeptide și polipeptide), proteide (holoproteide și heteroproteide). Peptidele sunt constituite
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
sau g/l. Coeficientul de solubilitate ca și solubilitatea de altfel depind de natura solvatului, a solventului și de temperatură. În fig.1 este redata variația solubilității unor substanțelor cu temperatura. În general, substanțele care au o structură ionică sau covalent polară sunt solubile în solvenți polari, în celelalte cazuri substanțele sunt solubile în solvenți nepolari. La dizolvarea unei substanțe solide într-o cantitate determinată de solvent, solubilitatea substanței în condiții date de temperatură și presiune este limitată. În cazul unui
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
etc. b) Numărul de oxidare pentru ionii mono și poliatomici este egal cu sarcina ionului. De exemplu: Na+, Mg2+, Fe3+, Cl-, O2-, S2-; respectiv NO3-, ClO3-, SO42-, PO43-, MnO4-, Cr2O72-, etc. c) Numărul de oxidare al hidrogenului(H) în compușii covalenți este egal cu +1, de exemplu în: HCl, H2O, CH4; în timp ce în hidrurile ionice: LiH, NaH, CaH2, hidrogenul are N.O = -1 d) Numărul de oxidare al oxigenului este egal cu -2 cu excepția peroxizilor în care este -1. e) Numărul
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
sau g/l. Coeficientul de solubilitate ca și solubilitatea de altfel depind de natura solvatului, a solventului și de temperatură. În fig.1 este redata variația solubilității unor substanțelor cu temperatura. În general, substanțele care au o structură ionică sau covalent polară sunt solubile în solvenți polari, în celelalte cazuri substanțele sunt solubile în solvenți nepolari. La dizolvarea unei substanțe solide într-o cantitate determinată de solvent, solubilitatea substanței în condiții date de temperatură și presiune este limitată. În cazul unui
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
etc. b) Numărul de oxidare pentru ionii mono și poliatomici este egal cu sarcina ionului. De exemplu: Na+, Mg2+, Fe3+, Cl-, O2-, S2-; respectiv NO3-, ClO3-, SO42-, PO43-, MnO4-, Cr2O72-, etc. c) Numărul de oxidare al hidrogenului(H) în compușii covalenți este egal cu +1, de exemplu în: HCl, H2O, CH4; în timp ce în hidrurile ionice: LiH, NaH, CaH2, hidrogenul are N.O = -1 d) Numărul de oxidare al oxigenului este egal cu -2 cu excepția peroxizilor în care este -1. e) Numărul
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
caracteristice atomilor și tipurilor de legătură din moleculă: în care: Pt = parachor teoretic; Pa = parachori atomici; Pl = incremente de legături (duble și triple); Pc = incremente de cicluri. Pentru compușii ale căror molecule conțin atomi ce nu sunt legați prin legături covalente, nu este valabilă regula aditivității parachorilor. Deci, parachorul poate servi la lămurirea unor probleme de structură. Parachorii atomici și incrementele diferitelor tipuri de legături și de cicluri se găsesc în tabelul din anexa 4. Determinarea tensiunii superficiale se realizează prin
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
număr mai mare sau mai mic de molecule amfifile iar mediul de dispersie este un lichid polar sau nepolar. Moleculele amfifile sunt molecule organice ce conțin un număr de atomi de carbon cuprins între 8 și 20, legați prin legături covalente, într-o catenă alchilică, liniară, ramificată sau alchilarilică ce constituie partea hidrofobă (nepolară) și o grupare polară ce constituie partea hidrofilă. Schematic, molecula amfifilă poate fi reprezentată ca în figura 34: Moleculele amfifile, în soluție, au tendința de a forma
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
topită sau prin reducerea oxizilor sau halogenurilor cu siliciu, aluminiu sau sodiu metalic. Radiul rezultă în industria uraniului, ca un produs secundar. Aceste metale formează o grupă relativ omogenă în ceea ce privește proprietățile, cu excepția beriliului și magneziului. Beriliul formează combinații cu caracter covalent, spre deosebire de calciu, stronțiu și bariu (ai căror compuși sunt ionici). Combinațiile magneziului au caracter parțial covalent, parțial ionic, făcând trecerea între cele ale beriliului și compușii celorlalte elemente ale grupei. Gradul de ionicitate al combinațiilor crește în grupă la creșterea
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
industria uraniului, ca un produs secundar. Aceste metale formează o grupă relativ omogenă în ceea ce privește proprietățile, cu excepția beriliului și magneziului. Beriliul formează combinații cu caracter covalent, spre deosebire de calciu, stronțiu și bariu (ai căror compuși sunt ionici). Combinațiile magneziului au caracter parțial covalent, parțial ionic, făcând trecerea între cele ale beriliului și compușii celorlalte elemente ale grupei. Gradul de ionicitate al combinațiilor crește în grupă la creșterea numărului de straturi electronice. Toate metalele se caracterizează printr-un puternic caracter electropozitiv, evidențiat prin valorile
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]