225 matches
-
și la frizerie, M-am retușat și oglindit, Am fost și la florărie... Eram bun să-ți plac doar ție! Cu banii ce-i aveam pe card Mi-am luat prima cravată; Stătea vestonul ca pe gard (Poate numai pe covată) Din cauza ta, măi fată! Și cum să uit, să nu vă spui? (Că eram mușcat de streche!), Ce pantofi mi-am luat... albui! Și cu scârț - prima pereche! Pălărie-aveam, dar veche. Îi luasem și-o păpușă, Deși păpușă era ea
PANTOFII MEI ALBUI CU SCÂRŢ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346482_a_347811]
-
cu minunatele lor cuvinte pe care strămoșii noștri le-au primit ca pâinea caldă zicând bogdaproste. Când dau turcii năvală Ne-am îmbogățit lexicul și cu alte cuvinte turcești precum: borangic (biuriunciuk), maramă (mahrama), ciorbă (ciorba), ciorap (kiurab), burlan (boru), covată (kuvata), dovleac (devlek). Ce să zic? Probabil că niște turci veniți în Moldova, în vizită de lucru, au făcut popas la o țărancă în vârstă, care i-a servit cu borș de ștevie. După ce au mâncat, turcii s-au supărat
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cale lină, zbor ușor, Spre înaltul zărilor Și spre culmi de gânduri albe Pas cu pas dorul să-ți salte. Până-n inimă, lumina Să adune ca albina Și cu drag să-ți prăvălească Din covata sa cerească. Din polenul de iubire, Facă-se a ta menire Și din fiece mireasmă, Picătură de aiasmă. Zumzet de copilărie, Legănat în poezie Peste jocurile serii, Să-nflorească-n suflet merii. Și să-ți fie viața-n soare blândă
DE ZIUA TA de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376562_a_377891]
-
au retras în Moldova unde aveau să rămână până când capul familiei, nefericitul condamnat căzut pradă mișeliilor comuniste avea să se întoarcă de la Canal, unde-și ispășise o crudă osândă. Nici la Botoșani nu era raiul! „Bunica mă legăna într-o covată, ceva improvizat. Era mare sărăcie și îi spunea tot timpul mamei mele: «Marie, fata asta mică o să ajungă artistă, ai să vezi»!”, își amintește artista. Timpul a trecut! Rămăseseră departe, în scrumul lăsat de durere, memoriile unui trecut tragic. Într-
FLORINA CERCEL. SPIRITUL, SINGURUL SCUT AL SIEŞI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375998_a_377327]
-
divină, Se-aud colindătorii! sunt pe drum, Vă îmbrăcați în straie noi de-acum, Puneți pe masa plină de bucate, Dragostea voastră care se împarte Celor ce vin aici să vă colinde, Vă fie fericirea cât cuprinde! Dospește aluatul în covată, Nu v-a mințit, nu minte niciodată Versul meu flămând, luați aminte- Miroase-a cozonaci și a plăcinte Și un copil, desculț peste coline, Vine, cititorul meu, spre tine, Gura lui de sorcovit e arsă- Deschide-i sufletul să intre
VIN SĂRBĂTORILE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376740_a_378069]
-
cu ce-l hrănise Buna! Admirând șirurile de cârnați, se simți mândru de rezultatul muncii sale și mai strecură pe gât o limbă de „medicament”. Lângă umărul lui, Jean arunca plăcile de slănină bine sărate, una peste alta, într-o covată albă. Vărul Cosmin, fluiera încetișor în timp ce tăia cuburi uniforme pentru jumări: - Auzi, Micuțule, nu vii cu mine la colindat de Crăciun? - Unde? - Până-n sat, la Măriuca! De sărbători vine o verișoară de-a ei de la oraș și trebuie să stea
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
Și-un strop colind străbătându-mi prin pori. Aud clopoței , vin copiii cu „Steaua”, Tătuca și mama bănuți zornăiesc Și-mi cerne prin gânduri sălbatică, neaua Prin minte-mi trec sânii și căi tropotesc. Și-mi dau cozonacii afar’ din covata E jarul încins și cuptoru-ncercat Zicând „Tatăl nostru” la ușa-i curbata, Cuvintele mamei prin vreme străbat. Miroase-a vin fiert peste tot, și-a sarmale Mă-ntorc să le văd pe cuptor aburind Dar focul e stins și covețile-s
CRĂCIUNUL MĂ DOARE… de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373074_a_374403]
-
din covata E jarul încins și cuptoru-ncercat Zicând „Tatăl nostru” la ușa-i curbata, Cuvintele mamei prin vreme străbat. Miroase-a vin fiert peste tot, și-a sarmale Mă-ntorc să le văd pe cuptor aburind Dar focul e stins și covețile-s goale Sunt aburi din vremea trecută venind. Cu nasul lipit de fereastră visării Pe mosul cu cerbii din cer îl mai chem, Chem aștrii sclipind pe întinderea zării Dar toate se-adună mereu ca-ntr-un ghem. Se-așterne
CRĂCIUNUL MĂ DOARE… de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373074_a_374403]
-
dar, dar aici... aici... alături, era una din încăperile în care intra doar o cadă și unde ciolănosul băieș, cu mijlocul, doar cu mijlocul, încins într-un cearșaf (nu putea fi pictat decît de Daumier sau de Goya), îmi pregătea covata emailată ce urma să mă redea, frăgezit, orașului. Altă pictură: o pereche el roșu, ea albă pe un rips cînepiu, aici, aici, lîngă intrarea la... aburi. În penumbra veacului, se văd încă treptele pe care, în goliciune edenică și cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
amenajarea unor nu neapărat olandeze diguri, hop, sîntem surprinși peste noapte de aceleași tragice și descalificante neputinți. Doar indolență? Doar resemnare? Să stăm, oare, predestinat ca în povestea tragicomicului drob de sare humuleștean, gata oricînd să cadă peste plodul din covată să stăm deci cu mîna la gură, nici măcar încercînd a-l urni de pe prichici? Asta să rămînă în veci vocația noastră: mioritica împăcare cu soarta, fabulosul har de a converti resemnarea în rezistență? Pentru că, iată mai "îngropînd via", mai "stai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de vreme te zbengui printre ei, le Încurci treburile și, la un moment dat, te plictisești, Îți vezi de-ale tale, te duci și te joci În jurul căpițelor de fân și de strujeni. Mai spre după-amiază, descoperi În bucătărie o covată mare cu carne multă, rupi fără să te vadă nimeni o bucată de șoric de pe slănină și o bagi vinovat În gură. Pielea e Încă aburindă, iar sarea mășcată presărată pe ea Îi dă un gust pe care nu-l
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
la intrarea unei cocioabe, sub o salcie prăfuită, scăpați de teama de a mai Încasa vorbele aruncate de câte un lacheu: — Du-te, omule! Nu dăm la săraci decât lunea. Pentru toți acești nefericiți, viața se rezumă la pâine În covată, iar eleganța, la un cufăr plin cu cârpe. Micul negustor, sublocotenentul, funcționarul mărunt reprezintă figuri mai puțin degradate ale vieții ocupate; Însă și existența lor stă sub semnul aceleiași trivialități. Aceeași muncă, aceiași scripeți: doar că mecanismul este ceva mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu gura În jos (ca să nu fie adus „golul” malefic Înapoi În casă) și se așeza pe ea. Femeile o Înconjurau și cântau diferite cântece sau jucau un dans marcat de strigături vesele. Moașa invita nevestele tinere să sară peste covată ca să aibă și ele un copil. De asemenea, În unele locuri se mimau diferite munci agrare sau casnice pentru ca nou-născutul să fie priceput și norocos În viață. Copilul era prezentat familiei, În special nașilor, care Îi ofereau moașei daruri ceremoniale
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
perfectată, reproșul adus impactului redus al lucrărilor psihometrice de creativitate asupra practicii psihologice și pedagogice trebuie privit cu rezerve. Într-adevăr, mare parte din criticile adresate abordării psihometrice în studiul creativității sunt echivalentul în științele sociale ale aruncării copilului împreună cu covata. Multe obiecții cu privire la abordările psihometrice reprezintă acuzele postmoderne standard aduse metodologiei cantitative și multe dintre aceleași critici sunt îndreptate către abordarea psihometrică a cercetării inteligenței. În timp ce numeroase nuanțe ale criticilor - precum interpretarea eronată a inferenței statistice și alegerea inadecvată a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
care cunoștea toate mădulările animalului, cumătrul Gafton. Soseau apoi fina Gâscă, surdul lui Hoașcă cu tot cu Soltana, Areta și alte vecine. După înjunghiere, femeile se strângeau la vatră și, în ghearele lor ascuțite, mațele porcului își deșertau, aburind, necurățeniile. Hăcuite în coveți, mormane trandafirii de grăsimi miroseau dulce și grețos ; lângă cratițele clocotite, pe jos, în lighene, plescăiau zoaie beșicate de steluțe grase iar, sub geamuri, începând să se acopere cu brumă argintie, zăcea carnea roșie. Osânza năpădise pe mese și scaune
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ce ? Hai, că-i vedea. - Da nu, da nu m’ m-amăgești ? Pârâială se apropie de traista năcăjitului și îndesă în ea o costiță de purcel. Kudă zise bogdaproste. Mai amușinând pe ici pe colo, el ajută la ridicatul unor coveți, apoi plecă grăbit către Grigore unde tot tăiere de porc era. Cu toată duhoarea, chipurile femeilor arătau vesele iar pliscul nu le tăcea o clipă. - A înnebunit lumea asta, ferească-mă Dumnezeu, exclamă Soltana. Știți, oameni buni, cum îi zic
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
piperniciți o acoperă, tot mai răriți pe zi ce merge. La tot pasul dai de broaște țestoase; ca și la Beștepe, sunt în mare număr. Cum te simt au un sâsâit de gânsac înfuriat, își trag capul și labele în covata osoasă și nu le pasă chiar dacă roțile căruții trec peste ele. Vulturii le iau în gheare, le ridică în slava cerului, de unde le lasă să cadă de pe vreun colț de stâncă. Numai așa le plesnește carapacea, tare ca oțelul. Urcând
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
sur, se soresc șopârle cu dungi de sidef în lungul costelor și cu îmbrăcăminte din zot soiul de pietre scumpe.. ”. (Ion Simionescu, Pitorescul României) Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: piperniciți cotrastelor gâlgâie viața ghiolurile pietre scumpe covata 2.Subliniați expresiile frumoase. 3. Răspundeți la întrebări: Ce animale întâlnești la Beștepe? Cum le plesnește vulturul carapacea? Ce înălțimi au munții vechi din nordul Dobrogei? Caleașca cu cai de aur de la Hârșova „Un monument istoric, unic în peisajul turistic
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mai întîi a fost tăcerea Grea, dar senină, Aluatul, care a dospit Din germenele cuvîntului Ce urma să se nască, Stropită cu roua dimineților, Descîntată cu trilul ciocîrliei, Ce servea drept țarină Cu semnul crucii Făcut de mîna mamei, Peste covata universului. Frămîntată de mîinile timpului, Ce ne mai frămîntă și acum Pînă la armonia absolută Armonia tăcerii.
ARMONIA TĂCERII. In: Armonia Tãcerii by Ana Goian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/322_a_614]
-
dincolo de gard se auzea ronțăit de cal... <Doamne, Dumnezeule!!! E adevărat sau am vreo nălucire???> M-am apropiat și am privit pe deasupra... De nu mă țineam de ostrețe, cădeam ca un butuc. Cei doi cai ronțăiau la ovăz dintr-o covată, iar moș Gheorghe tocmai venise cu două găleți pline cu apă, pe care le-a pus dinaintea cailor... N-am fost în stare să scot nici o vorbă. Noroc că m-a zărit bătrânul... <Eiii! Da’ avem musafiri. Poftim de intră
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
potăi dezveleau, pe colții albi, gingiile negre; ne mîrîiau cu dușmănie. Printre case, zmîrcurile iscate de izvoare ce țîșneau din mușchiul pădurii, sălciile unduioase și corcodușii înlocuiau fagii care, ca niște lumînări, înconjurau poiana. Bătrînul era cioplitor de linguri și coveți. De la gospodarii din vale căpăta pe ele făină ori cîteva bulendre. Ținea și porcul ghebos, deși nădejdea tot la bureții uscați era. Înșirați pe sfoară, atîrnau sub streașină. În spatele casei, pe o spinare de deal, am deslușit cîțiva haragi de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu bătutul tobei. Opriți-vă! Apoi, întrebă cu glas sonor: — Hainele astea sunt potrivite? Ito intră și răspunse: — Domnia Sa vă amintește să faceți baie și să vă aranjați frumos părul. Paznicii îl conduseră pe Shojumaru la baie, îl băgară în covată și-l spălară pe cap. Dar, când începură să-l îmbrace pentru drum, văzură că atât rufăria de corp, cât și kimonoul pregătit pentru el erau din cea mai pură mătase albă - veșmintele morții. Valeții lui Shojumaru se gândiră imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plecase din apartamentul său de culcare și veniră în fugă, seniorul terminase deja cu spălatul gurii și al mâinilor. Mergând spre vasul enorm în care curgea apă dintr-o țeavă de bambus, luă o găletușă și o cufundă într-o covată lăcuită. Stropind peste tot cu apă, ca o rață, își spălă, grăbit, fața. — Ăh, vi se udă mâneca, stăpâne. — Lăsați-mă să vă schimb apa. Pajii erau îngroziți. Unul din ei ridică, temător, mâneca albă a lui Nobunaga, de la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de paulownia. Apoi, se dezbrăcă repede și ceru să i se pregătească o baie. Gândindu-se că stăpânul său era prost dispus, pajul turnă prudent o găleată de apă peste spatele lui Hideyoshi. Acesta, însă, căscă pe când se cufunda în covată. Apoi, întinzându-și brațele și picioarele, scoase un mormăit. — Mă relaxez puțin, comentă el, după care bombăni în legătură cu anchilozarea din ultimele două zile. Plasa de țânțari a fost ridicată? — Am și pus-o, stăpâne, răspunseră pajii, care-l așteptau ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
costa, vorba ceea, mai mult ața decât fața. Așa că lasă-mă și pe mine să văd cum se învârte roata... --Vezi să nu pui prea multe grăunțe dintr-o dată, că se “îneacă”... Am tras la râșniță până am umplut o covată mare cu făină... --E deajuns pentru astăzi. Oi mai râșni altădată. Când am ieșit din magazie, bătrânul a pus mâna streașină la ochi și, privind spre soarele aflat la chindie, a spus cu oarecare tristețe: --Până ajungem noi la chilii
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]