252 matches
-
m-am și purificat pe asfaltul impecabil al autoband ulilor românești. România miroase a noi, uni zic: " a oi și-a capre", sunt dejecții, torente, burniță și barbarie scuipate peste Daci, și, acceptate de noi actualii fără respect față de trecut! Coviltire, morți neîngropați în cimitire... așa un pic pe câmp! Salam împachetat în ziar. Românii, un popor din care mă trag - purificat fiind - România este țara mea, nu o țară străină, împiedicată în ne rosturi. România nu este o anexa neglijabilă
CA LA NOI, LA ROMÂNI! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363604_a_364933]
-
silvoiț. În vremea aceea silvoițul fiind singurul lux dulcifer, se făcea în cantități mari în căldările de cupru târguite de țărani pe te miri ce, de la țiganii căldărari ce poposeau în fiecare an spre sfârșitul verii. Soseau în căruțele cu coviltir și se așezau la marginea satului. Nu îmi aduc aminte să fii existat teama că ei ar putea fura copii. Nu îmi aduc aminte nici de formula „dacă nu ești cuminte, te dau la țigani”. Ar fi un fals să
MIGDALE DULCI-AMARE (7): „ÎN FIECARE ZI MI-E DOR DE MINE, SAU CUM SE PREPARĂ SILVOIŢUL!” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349685_a_351014]
-
ȘATRA ( TREC ȚIGANII ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1901 din 15 martie 2016 Toate Articolele Autorului Trec paparudele pe drum, Țigani făloși, mustăți stufoase, O șatra se îndrepta, lin, Spre satul mic cu case joase. Se adumbresc sub coviltir Prunci sănătoși cu pielea bruna, Un bulibașa, barbă-n brâu, Argonaut clădit din huma. E noapte... Focuri se aprind, Lângă fântână părăsita, Țiganii cântă și petrec, O dansatoare-i dezgolita. Sub versantila Luna vin, Mici spiriduși cu barbă sura, Țiganii
ŞATRA ( TREC ŢIGANII ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348522_a_349851]
-
buni ai unui timp Apus, demult, cu nepăsare... În ritm de tobe, vis trecut, Se arcuiește-o dansatoare. Simt adieri de vremuri vii, Se prăbușesc vechi catedrale, E-un timp păgân, lud, fericit, Religii noi devin formale. Țiganii?... Dorm sub coviltir, Spre dimineață, după nuntă, Pășesc tăcuți cu-al morții gir, Cu-n secol lumea-i mai cărunta... Nu au nici țară, nici trecut ( Monarhi ori dinaștii celebre ), Din vântul stepelor, prodig, Au adunat mii de vertebre. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor
ŞATRA ( TREC ŢIGANII ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348522_a_349851]
-
1909 din 23 martie 2016 Toate Articolele Autorului Pe zeghea nopții atârnate cad, cu ropot șchiop înfumurate gânduri, să scurme prin pământ de cioturi cald, căznind scrisori de oase printre scânduri. Adorm pândind când somnul geana-și lasă, ascunse-n coviltir din vis de fluturi, din roua umbrelor ce-și plânge rana roasă, un ham își fac din așteptări de luturi. Se-aprinde răsăritu-n ciob de soare, cetăți de vise-și spală somnu-n prag, prin flori de gânduri sapă trist o
FLORI DE GÂNDURI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348621_a_349950]
-
să-l ducă de căpăstru până la el la poartă. Îmi povestea la vie bunica cum au coborât din munți cu oile, de prin zona Sibiului și au pornit în transhumanță. Bărbații conduceau turmele de oi, iar femeile în carele cu coviltir, cu toată averea agonisită într-o viață de om, veneau din urmă pe drumuri ocolitoare să nu se îndepărteze de cârdul de oi. Așa au străbătut întreaga Oltenie, Ialomița, până au ajuns în Dobrogea. Aici era pământ mult, gras dar
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
legat de existența milenară a neamului său, și la fel de conexat organic de plaiurile mioritice ale munților Carpați. Aceasta este însă și drama lui, durerea și însingurarea lui: „Neașezat/ După două mii de ani/ Prin pustiul lumii,/ Fără cămilă/ Fără căruță cu coviltir,/ Călătoresc cu avionul/ Între Carpați și Muntele Sinai,/ Între Dunăre/ Și apele Iordanului,/ Căutându-mi alinarea.// Nicăieri Templul meu!” („ Călător” ). Mă plimb printre paginile acestei cărți fără o ordine anume, așa cum fac când hălăduiesc prin marile orașe, oprindu-mă la
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
să-l ducă de căpăstru până la el la poartă. Îmi povestea la vie bunica cum au coborât din munți cu oile, de prin zona Sibiului și au pornit în transhumanță. Bărbații conduceau turmele de oi, iar femeile în carele cu coviltir, cu toată averea agonisită într-o viață de om, veneau din urmă pe drumuri ocolitoare să nu se îndepărteze de cârdul de oi. Așa au străbătut întreaga Oltenie, Ialomița, până au ajuns în Dobrogea. Aici era pământ mult, gras dar
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
Acasa > Strofe > Creatie > COPILĂRII Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 559 din 12 iulie 2012 Toate Articolele Autorului copilării suvenire, amintire, carele cu coviltire, curg pe gura drumului, către toamna nimănui și eu le visez în somn, în costum măreț de domn, în costumul Lerului dorm pe prispa cerului și visez copilării, fete îmbrăcate-n ii, moșii satului la sfat, mama la dereticat, tata
COPILĂRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366779_a_368108]
-
nu-i puțin, că-s de-atunci aproape șase veacuri. Șleahul ista, de-i zice Drumu’ Băii, a fost călcat de potcoavele multor cai, care amu-s dinte ori ochi de lup. Făgașul lui a fost adâncit de chervanele cu coviltir ale negustorilor armeni, încărcate cu mărfuri nemțăști, aduse tocmai de pe la Lipsca, de-i zic oamenii azi Leipzig, ori de la Lvov, din Polonia, încărcate cu mărfuri tătărăști, ba chiar cu mărfuri de prin îndepărtata Indie, de unde-a venit și neamul lăutarilor
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
corp, după care n-am mai știut de mine o vreme. Când m-am trezit din neștire, în jurul meu era larmă mare. Ostașii luptau în încercuire, căutând o ieșire. M-am târât vreo două sute de metri până la o căruță cu coviltir. Era un artilerist care acum culegea în atelajul lui răniții. O durat o zi până am ajuns la ambulanță, la Gromki. Aveam cizmele umplute cu sângele scurs din trup. Glonțul îmi intrase prin spate și-mi ieșise prin față, partea
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DRUMUL Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 666 din 27 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului drumul Drum de iarnă înghețat sub cer trist, îngândurat și-aruncat sub coviltire fără dor , fără simțire fără chip de lecuire, te afunzi tăcut sub roate în noroaie și păcate. Drum de iarnă amorțit, ger din biciul împletit, ger din suflet neiubit și de nimeni alintat, drum în iarnă înghețat! Unde-i calea
DRUMUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346539_a_347868]
-
Toate Articolele Autorului se scutură petalele de vis dintr-o albastră dimineață de iubire ți-am prins, doar le rever o amintire, c-o vei purta acolo, mi-ai promis... voi fi mereu acolo unde-am fost în nopțile cu coviltir de stele; tu, scoate-mă din clipa fără rost și-adu-mă-n toamna ploilor rebele, să-mi spăl nedumerirea că te-ai dus luându-mi răsăritul dimineții. în colb de umbre șoaptele-au apus încremenind în amorțeala gheții. se scutură melancolii pășind
SE SCUTURĂ PETALE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356798_a_358127]
-
lăieț care-i atârna pe ceafă și cu niște haine largi care-i stau pe el de împrumut. Fără să mai zică nimic, deschiseră porțile cele mari și traseră căruța în curte. Privii la ei. Era o căruță mocănească cu coviltir. În câteva clipe umplu curtea pustie cu copii, nevastă-sa aruncă jos tot calabalâcul, dezlegă caii și-i băgă în grajd. Apoi veni la mine: -Tu ești proprietarul? -Da, zic eu, dar ce vreți să faceți? Primarul se dădu mai
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
catedrale pe drumul osîndit Să nu se risipească, nefiind nicicînd iubit De sufletele sparte, obtuze, reci și acre Și zice-se că iarbă a-ncărunțit deodată, A obosit să crească pe cruci în cimitir, Si scîrțîie obada pe drum sub coviltir Se-nvîrte roată vieții prin pîntecul tău, fata. FOAIE VERDE DE ALBASTRU marți 2 august 2011 Foaie verde de albastru Roșu gri și negru roz Mai avem doar un sihastru Pe cîmpia cu rogoz Pe cîmpia cu mărar Galben violet și
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
catedrale pe drumul osîndit Să nu se risipească, nefiind nicicînd iubit De sufletele sparte, obtuze, reci și acre Și zice-se că iarbă a-ncărunțit deodată, A obosit să crească pe cruci în cimitir, Si scîrțîie obada pe drum sub coviltir Se-nvîrte roată vieții prin pîntecul tău, fata. FOAIE VERDE DE ALBASTRU marți 2 august 2011 Foaie verde de albastru Roșu gri și negru roz Mai avem doar un sihastru Pe cîmpia cu rogoz Pe cîmpia cu mărar Galben violet și
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
catedrale pe drumul osîndit Să nu se risipească, nefiind nicicînd iubit De sufletele sparte, obtuze, reci și acre Și zice-se că iarbă a-ncărunțit deodată, A obosit să crească pe cruci în cimitir, Si scîrțîie obada pe drum sub coviltir Se-nvîrte roată vieții prin pîntecul tău, fata. FOAIE VERDE DE ALBASTRU marți 2 august 2011 Foaie verde de albastru Roșu gri și negru roz Mai avem doar un sihastru Pe cîmpia cu rogoz Pe cîmpia cu mărar Galben violet și
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
spre Lunca Dunării sau spre Dobrogea, pentru iernat, trecând Dunărea pe la Vadul Oii în apropiere de Hârșova, prin Vadul Cailor la Călărași, la Brăila pe la Ghecet, sau la Gura Ialomiței pe la Piua Petrii. În urma turmelor de oi, în căruțele cu coviltir, îi însoțeau adeseori soțiile și copiii, care întregeau familia peste iarnă, până la reîntoarcerea pe pământurile natale de la munte. Dobrogea în ciuda faptului că de-a lungul secolelor a fost călcată de mai multe popoare migratoare, sau că s-a aflat sub
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
Dumnezeu, fiind o fire evlavioasă de felul său, stare de spirit moștenită din moși-strămoși. Bunicul, se îmbrăcă cu cele mai bune haine ale sale și încălțat în niște botine luate de la un negustor grec, care hălăduia în căruța sa cu coviltir din sat în sat să facă trocul cu țăranii, dându-le cele necesare traiului ce lipseau din "prăvălia" sătească, contra produselor agricole de care avea nevoie. Se repezi până în grădinița bunicii din fața casei, de unde rupse câteva tufănele și cu buchetul
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
Toate Articolele Autorului Curg munții peste noi fără oprire Răpuși de cei fără de saț și plini de nesimțire! Pădurile-au rămas doar amintire, Iar rădăcinile își plâng amara prăvălire. Prin albiile pline de uimire Ce unduiau pe lângă drumuri vechi de coviltire Curg munții peste noi fără oprire Răpuși de cei fără de saț și plini de nesimțire. Multe se-adună sub a mea privire! Până și cerul e sătul de-atâta amăgire! Nori negri se adună în neștire Când printre brazii cei
RONDELUL MUNȚILOR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353374_a_354703]
-
Habar nu aveau că ei merg la nunta lor. De aceea, nimeni n-a observat că în urma alaiului Primăverii se alăturară mai multe alaiuri de nuntă, cu miri și mirese, vornicei, tarafuri de lăutari, toți în căruțe frumos împodobite, cu coviltire de salcie înflorită, cu liliac și bujori pe la loitre, spițele roților cu brebenei și viorele , trase de căluți cu hamuri de mătase țintuite cu bujori, lalele și zambile. În căruțe, flăcăi și fete mari chiuiau și dansau în cântec de
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
în: Ediția nr. 1637 din 25 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă rar... Pe trotuar, Din asfaltul de cleștar Aburi ies ( fără sens...), Doar se vor întoarce iar... Doi țigani, veterani, Se ascund... Grăbiți?...Tiptil!... Răcoriți?... Amețiți De rachiu, sub coviltir. Un bătrân chel și spân Mânios se uită-n sus, (- Plouă des, fără sens, Am făcut aseară duș...). Tac... Privesc... Mă crucesc!... Doua țațe șed în drum, Nu e rost de adăpost, Când e clinci de bârfă, acum. Râd... Mă
PLOAIA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352840_a_354169]
-
în Transilvania. Nu știu dacă îi cunoașteți, dar eu am avut onoarea să stau de vorbă cu reprezentanți ai acestei etnii. Sunt oameni culți, stăpâni pe meseria etniei de căldărari-aurari cu care și-au creat o situație frumoasă călătorind în coviltirul tractat de un Mercedes. Reîntorși în locul de baștină acești țigani își creează cuibușorul cu aleasa inimii culeasă prin mijlocul Asiei și își cresc omenește copii în spirit de muncă, școală și respectarea omului. Nu întâmplător vorbesc despre aceea emisiune care
STIMATE DOMNULE BOGDAN RAREŞ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353197_a_354526]
-
ucisă într-un bazar de vorbe goale dezamăgirea deprimarea disperarea toate intră în acel buzunar pe care mama mi-a spus să mi-l cos printre zdrențe ploile cântă ploile mele fără discuri de soare încântătoare sonoritate pe acoperișul sau coviltirul căruței cu neghiobi toate cele ce mă descos încet sunt acolo plec acum la piața de umbre să aleg una mai înaltă să avem de unde coborî vertiginos panta fericirii contrafăcute în fond o pungă de speranță de visuri troglodite un
REVĂRSARE ZILNICĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352579_a_353908]
-
Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului imagine: prescura simt frica urcând pe frontierele gândului când bucuria începe să pască amarul cuvintelor în tăcere strânse de pe masa nunții ființei cu întristarea sub coviltirul căruței de trăiri se așterne liniștea o liniște a trupului în rugăciunea fără exaltări inutile fără iluziile unor împliniri imediate mă ceartă pâinea de pe masa nestrânsă a poeziei și versurile împlinesc diagonalele alegerilor segmente de viață ajung în centrul vorbirii
METRONOM ÎN ARŞIŢA GÂNDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347206_a_348535]