140 matches
-
o mare grămadă de spini și de gunoaie. Din cele zece progenituri, ale lui Mitrea, se detașa, prin timp,una. Băiețelul Covrigel. În acte scria altfel. Nu mai ține, însă, minte, nimeni, dintre ai lui, cum scrie acolo, fiecare zicândui Covrigel. Iată și din care cauză. Neavând bani, cu ce să-și cumpere de ale gurii, Mitrea Logofete se obișnuise a face pâine de casă, neagră, la cuptor, dar, cel mai adesea, la rolă. Ăsta, Covrigel, plângea de mama focului, dacă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cum scrie acolo, fiecare zicândui Covrigel. Iată și din care cauză. Neavând bani, cu ce să-și cumpere de ale gurii, Mitrea Logofete se obișnuise a face pâine de casă, neagră, la cuptor, dar, cel mai adesea, la rolă. Ăsta, Covrigel, plângea de mama focului, dacă măsa nu-i făcea, dintr-un boț de aluat, un covrigel. Asta era, asta a fost, marea lui fericire, până la plecarea prin străini, pentru a-și dezvolta, cum o da cel de sus, viața. Și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-și cumpere de ale gurii, Mitrea Logofete se obișnuise a face pâine de casă, neagră, la cuptor, dar, cel mai adesea, la rolă. Ăsta, Covrigel, plângea de mama focului, dacă măsa nu-i făcea, dintr-un boț de aluat, un covrigel. Asta era, asta a fost, marea lui fericire, până la plecarea prin străini, pentru a-și dezvolta, cum o da cel de sus, viața. Și, după cum se va vedea, n-a dat chiar rău. Adică, nu mai rău decât pentru mulți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
aprovizionare cu cărbuni, a gurii de foc a locomotivei cu aburi, existentă, la acea dată,în traficul feroviar al țării. Cu timpul,însă, mai toate au evoluat,în felul lor. Locomotivele cu aburi au fostînlocuite cu locomotive electrice. Meseria lui Covrigel s-a schimbat și ea. De ciobănaș. Adică, de la ajutor de cioban, la păscut oile moșierului din zonă. Ăsta își purta oile prin alte regiuni ale țării. Așa a ajuns, Covrigel, să cunoască meleaguri străine, de pe care nu s-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu aburi au fostînlocuite cu locomotive electrice. Meseria lui Covrigel s-a schimbat și ea. De ciobănaș. Adică, de la ajutor de cioban, la păscut oile moșierului din zonă. Ăsta își purta oile prin alte regiuni ale țării. Așa a ajuns, Covrigel, să cunoască meleaguri străine, de pe care nu s-a mai întors, decât, după însurătoare, odată cu nevastă-sa, Stejara, fata unuia de prin Breaza, de sub munții de pe Valea Prahovei. Om de nădejde, a ieșit, ulterior, din covrigel! Om de mare nădejde
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
țării. Așa a ajuns, Covrigel, să cunoască meleaguri străine, de pe care nu s-a mai întors, decât, după însurătoare, odată cu nevastă-sa, Stejara, fata unuia de prin Breaza, de sub munții de pe Valea Prahovei. Om de nădejde, a ieșit, ulterior, din covrigel! Om de mare nădejde. În primul rând, pentru sine, pentru familia sa. Anii de liceu, la seral, făcuți împreună cu Stejara, i-au descrețit și mintea. După evenimentele din ’89 a dat-o pe-a comerțului. Din mai nimic, dintr-o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu frumos venit, pe locurile natale. Comerțul său era mai mult un fel de speculă, care trecea neobservată, totul constândîn a cumpăra, diferite mărfuri, de ici, și în a le vinde, clienților,în localurile sale, de dincolo. Așa a putut, Covrigel, și cu Stejara lui, să-și modernizeze casa bătrânească,în care nu mai rămăsese decât el, aici, la Logofeții. Nici casa de la Breaza nu era însă de lepădat. Li s-au părut lui și neveste-sii că, ar fi cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
trei nivele, marele restaurant, cu dublă terasă, și în față, la asfalt, și-n spate, la coama pietroasă și ornată cu brazi, a muntelui măreț. Gard mare, modern, solid, din piatră de râu și fier forjat, înmprejmuia întreg domeniul lui Covrigel. Alee asfaltată, de la șoseaua principală, BucureștiBrașov; stâlpișori cu becuri fluorescente în cap, îi conduceau, pe clienți, cu tot cu autoturisme, direct în spatele domeniului, la parcarea minunată. S-a întâmplat să vină ziua de naștere a lui covrigel. Careva, dintre angajați,într o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
forjat, înmprejmuia întreg domeniul lui Covrigel. Alee asfaltată, de la șoseaua principală, BucureștiBrașov; stâlpișori cu becuri fluorescente în cap, îi conduceau, pe clienți, cu tot cu autoturisme, direct în spatele domeniului, la parcarea minunată. S-a întâmplat să vină ziua de naștere a lui covrigel. Careva, dintre angajați,într o seară, a rostit, la plesneală: ce-ar fi, patroane, ca, de ziua matale, să închizi, pentru un uichend, totul, aici, și să ne duci, pe toți, cu un autocar,într-o istorică excursie, la Poiana
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
asfaltate, care ducea în spatele domeniului, spre parcarea de serviciu, a turiștilor. Acolo, stând în genunchi, l-au găsit pe bătrânul paznic, plângând,în hohote. Și pe cățel, scheunând jelit, și pe pisoi, mieunând, stins, ca un glas de dincolo de lume. Covrigel a coborât primul, și s-a plecat, asupra bătrânului. Ce-i, de ce plângi? Nu vezi? Uite! Și-i arată, cu palma, ce mai rămăsese, din tot ce fusese, aici. Văd. Azi, cam pe la ziuă, s-a petrecut catastrofa. Bucata întreagă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Ardeam de nerăbdarea de a vă revedea, apărând, de după colț. Bine că n-am fost înlăuntru! Că ne-am fi băgat sub surparea de teren, sub alunecarea nenorocită, care s-a abătut, asupra locului! Lasă, nu plânge, l-a netezit, Covrigel, prin păr. Liniștește-te. Că, punem punct, și o luăm de la capăt. Vom lua de la capăt, și vom reface tot ce am avut și am pierdut. Totul, auzi, mata, totul. Da. Totul, e să nu pierdem speranța. Că bani mai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
bani mai sunt, că mâini și cap încă avem, că loc, unde să ne mutăm, vom găsi, poate, mai ferit și mai departe de catastrofice coclauri, ca acestea. Poate, a îngăimat bătrânul. Poate. Dar, nu tot pe aici, a precizat Covrigel. Dar pe unde? Vom vedea. Poate, mai încolo, către malul mării. Da. Poate. Cine știe. Vom vedea. OCEANUL FĂRĂ FUND ȘI MARGINI Lui Cercel Dumistrăcel îi mergea tot mai bine. Țara, lumea se aflau în criză.În criză economică și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de patroni dezorientați, falimente, totale și parțiale, creste de cocoși, cuculele și cuculeți, ananghii, portițe noi pentru viței netrecuți prin botez, popi fără și cu limbi căzute de pe la limbuți, înjurături, belitori de idei deșarte și eșuate, cozi de câini cu covrigei în ele, piese de teatru, almanahe, juguri de pus pe gâtul popoarelor, succesuri desperecheate, șpăgi date pe sprânceană, gagici cu lipsă de poftă, sprijin politic, trambuline pentru sărit pârleazul, sărituri de cal demodate, averi ciordilite, plânsete după doruri de altă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
un polițist exagerat de zelos, care aleargă după cai verzi pe pereți. Ce doriți, domnule Loew? Fritzie râse. — Spune-mi Ellis, zise Loew. Întrunirea de taină intră într-o fază total lipsită de rafinament - cu mult sub whisky-ul și covrigeii pe care soția lui Fritzie, plină de amabilitate, ni-i oferise. Trebuia să mă întâlnesc cu Madeleine într-o oră, iar fraternizarea cu șeful meu în afara orelor de program era ultimul lucru pe care mi-l doream. — OK, Ellis. Loew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ale celor patru. În parcare este o dubă. Cheile sunt sub covoraș. Du-i pe suspecți pe South Alameda, la numărul 1701. Acolo îl întâlnești pe Fritzie. Bine-ai venit înapoi la Arestări, Dwight. M-am ridicat. Loew luă un covrigel din castron și începu să-l ronțăie meticulos. Fritzie își dădu paharul pe gât, cu mâinile cuprinse de un tremur. • • • Cei patru țicniți mă așteptau într-o celulă, îmbrăcați în uniforme de închisoare, prinși cu lanțuri unul de celălalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
chiar în stația unde schimbam troleibuzul și luam tramvaiul spre Dealul Mitropoliei. Pregătiseră crâșma de sărbătoare și, mai cu una, mai cu alta, a trecut timpul fără să-mi dau seama. Se aciuase la masa noastră și Biscvit a lu’ Covrigel, nepotul lui Ciurcil, acordeonistul, care mă tot ruga să nu mai plec, să rămân cu ei. Se jura, când am luat-o totuși spre ieșire, că face el repertoriul Învierii, „cu toate troparili, coane, pă toate le știu, că nașu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
închinase viața sa Lui. Încet, câte puțin, revenea la viață. Începuse să vină mai des pe la noi, mai stătea câte puțin cu mama mea care era bolnavă. Obișnuia să poarte mereu ceva dulciuri în buzunare: bomboane, biscuiți, cubușoare de zahăr, covrigei, cu care ne bucura pe toți copiii din drum. Îmi plăcea când mama mă trimetea după ceva la ea, nu ieșea nimeni niciodată de la ea fără ca bunica să nu-i fi dat ceva, chiar de se întâmpla să intri de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îi deschidea. Ne trezea pe toți din somn și, așa cum stăteam așezați la locurile noastre, ne punea le piciorușe mai întâi un șervet, peste care apoi punea tot felul de dulciuri și bunătăți pe care le pregătea din timp: bomboane, covrigei, biscuiți, cubușoare de zahăr, nuci și mere. Ultimul lucru pe care-l făcea, ne dădea în mânuțe un fel de pâinică pe care o cocea ea pentru noi, pe care o numeam „hulubaș”, cu o lumânare aprinsă. Noi trebuia să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și, odihnindu-mă pe unul din fotoliile de pai din verandă, sorbeam licorile pe care mi le lăsase doamna K.: coniac, cafea, vin, pepsi-cola (pe care n-o cumpărai decât pe sub mână, cu pile mari), etc. și ronțăiam biscuiți și covrigei de casă. Când să cobor însă pentru ultima rundă de spălare a fundului de bazin, aud poarta descuindu-se. Atunci repede trag capacul bazinului, ca să nu mai vadă concitadinii cu ce mă ocup eu în timpul liber. Cineva de-al casei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
boală. Nu știu de ce a trebuit să ia vreo boală. Omagiu Elveției PRIMA PARTE PORTRETUL DOMNULUI WHEELER ÎN MONTREUX În cafeneaua gării era cald și luminos. Mesele de lemn străluceau după ce fuseseră șterse și pe ele erau așezat coșulețe cu covrigei. Scaunele erau cioplite-n, lemn dar erau confortabile pentru că fuseseră folosite vreme Îndelungată. Pe perete era o pendulă de lemn, și-n capătul celălalt al camerei era un bar. Afară ningea. Doi conductori beau vin nou la masa de sub pendulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cafeneaua gării era cald și luminos. Mesele străluceau după ce fuseseră șterse și unele erau acoperite cu fețe de masă roșii cu dungi albe. Pe celelalte erau fețe de masă albastre cu dungi albe și pe toate erau așezate coșulețe cu covrigei. Scaunele erau cioplite-n lemn, dar erau comfortabile pentru că erau uzate. Pe perete era o pendulă, În capătul celălalt al Încăperii era barul de zinc, și afară ningea. Doi conductori beau vin nou la masa de sub pendulă. Un altul intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se-ntâmplase așa. Nu făcuse decât să devină răutăcios. PARTEA A TREIA FIUL UNUI AMIC DE CLUB LA TERRITET În cafeneaua gării din Territet era un pic cam prea cald. Luminile străluceau În mesele șterse. Pe ele erau coșulețe cu covrigei și suporturi pentru paharele de bere, ca să nu lase semne pe lemn. Scaunele erau făcute din lemn, dar erau uzate și confortabile. Pe perete era o pendulă, În capătul celălalt al camerei era un bar, și afară ningea. Un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
perplexitatea ei blîndă cînd a văzut afișul cu Muncitorii au rabat 10%. A încercat să ne explice ce înseamnă oportunism: " Ce face negustorul e oportunism, copii". Era o zînă bună tante Liselle. Copilăria are gustul biscuiților cu unt și al covrigeilor cu vanilie, făcuți de ea. Multă vreme am folosit apă de colonie "Turist". Îmi amintea de parfumul ei: "Arpège". Dacă n-ar fi despărțiri, n-ar fi nici regăsiri", mi-a șoptit, consolator, la plecare. N-am revăzut-o. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Îndoială un loc de muncă extra-super. Nu? — Ei bine, Andy, crezi că vei fi fericită acolo timp de un an? Poate chiar o să vrei să rămâi mai mult acolo, ce zici? a Întrebat mama În timp ce ungea cu brânză topită un covrigel sărat. Când semnasem contractul la Elias-Clark mă obligasem să rămân asistenta Mirandei timp de un an - dacă rezistam și nu eram concediată, ceea ce În momentul de față mi se părea o eventualitate extrem de Îndoielnică. Iar dacă Îmi Îndeplinieam Îndatoririle cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cât mai poți, Andy. Mi-a făcut cu ochiul ca un tată pisălog. Mda, mă străduiesc, am reușit să spun. Te rog, pleacă, te rog, pleacă, te rog, pleacă, m-am rugat eu și m-am uitat cu dor la covrigelul care parcă mă striga pe nume. Aveam și eu trei minute de liniște și pace pe zi, și omul ăsta mi le fura pe toate. A deschis gura să spună ceva, dar ușile s-au dat de perete și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]