275 matches
-
în Nu se cere decât de la bogați. Faulkner: „Un gentleman își acceptă răspunderea pentru acțiunile lui și își duce povara consecințelor lor...”. Doamne ferește, nu facem așa ceva! Noi am uitat, mai toți, cum am trăit. Câtă umilință am îndurat fără să crâcnim sau, și mai rău, fără s-o simțim. În câte turpitudini nu ne-am lăsat antrenați, unii dintre noi. (T.S. Eliot: „...rușinea / Pricinilor târziu revelate și conștiința / Lucrurilor rău făcute...”). N-am fost, măcar, destul de cinici, n-am spus să
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3422_a_4747]
-
fără să facă observații, fără să ridice tonul. Dacă vreun școlar încerca să fie obraznic, neascultător, să vorbească neîntrebat, era suficient să-i arunce o privire lungă, oțelită, fără niciun cuvânt, că respectivul îngheța acolo, în bancă, fără să mai crâcnească. Ceilalți din jurul lui împietreau și ei. După cele câteva clipe de tăcere tensionată, relua cu calm lecția și cu vocea abia șoptită, de parcă nimic nu se întâmplase. Așa l-am avut învățător până am terminat cele patru clase primare. Și
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
ochii lumii strâmbă. Cei mai mari dușmani ai Stațiunii. Ai mei. Ai poporului. Au fost la școli, au învățat mai mult ceea ce nu trebuie: să judece pe alții! Ce s-ar întâmpla dacă toți oamenii ar acuza, ar medita, ar crâcni? Ar osândi? Eroul țipă, dar, măcar, nu e perfid. Știi unde bate: vrea o pensie. Cei trei vin cu parabole, cu scrânteli. Numai vorbe otrăvite: cândva, și le vor înghiți... FILOZOFUL. Cred că Romancierul scrie o carte despre Stațiune. Adulmecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
zărit. Făcu un ocol prin spatele mormântului lui Ajamuk, se apropie de coada elicopterului și, după ce-și acoperi fața cu vălul, deschise ușa și-i porunci sec: — Coboară! Bietul om se trase înapoi speriat, dar se supuse fără să crâcnească și fără să arate că-i este teamă: — Aselam aleikum! spuse. — Metulem, metulem! îi răspunse Gacel, preferând, ca de obicei, salutul targui, apoi arătă spre jaima: Cine sunt ăștia? — Fac parte din comisia de organizare a raliului. Eu nu fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o să moștenească troglodiții pămîntul. Nudurile astea sînt bomba mea cu efect Întîrziat. Aștept. — Ești optimist mon cher, dacă-ți Închipui că se mai schimbă ceva. Ăsta ne-ngroapă pe toți. Îți Închipui că-n țara asta mai Îndrăznește cineva să crîcnească? Foștii, cum zic ei, și-au cam lăsat oasele prin Închisori și cei ce reprezentau o valoare și ar fi avut Într-adevăr ceva de spus și-au luat tălpășița. De ce crezi că asistăm la exodul ăsta? Se scufundă corabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cinismul, cu lipsa mea de scrupule, cu je m’enfichismul meu congenital, cu relațiile mele suspecte; le e frică de mine pentru că n-am nimic sfînt, pentru că mi se fîlfîie... Înțelegi? Îi am pe toți În buzunar, de-asta nu crîcnesc În fața mea, cred că mi-ar aplauda pînă și pîrțurile — Treaba ta ce faci cu cinismele tale, dar nu mă mai amesteca și pe mine — Vrei să spui că nu ți-a convenit ipostaza de femme fatale. Atunci de ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
datorii de conștiință“ Încît Își uită nevoile personale. Toți trebuie să muncească, să creeze, să realizeze, niciodată pentru ei, ci pentru urmașii urmașilor urmașilor lor. E de-a dreptul impresionant, ai să spui mata. Dar ei o fac fără să crîcnească În numele unor convingeri de cele mai multe ori simulate, pentru că astfel se pun la adăpost, ba unora chiar le rentează. Țiganii sînt trîndavi țvisători, artiști, fără lege, refuzînd orice constrîngere - cunosc placa pe de rost - dar viclenia, dar hoția, murdăria, toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aprindă o țigară. Și el, ce are el În plus față de mine? Că se bate pe burtă cu toți și le dă mese și-i distrează cu bancuri politice, ca să se simtă și ei mai liberi după ce rad fără să crîcnească nume și titluri indezirabile. Exasperanți ca premianții de profesie! Crezi că ăștia nu simt și ei nevoia să fie din cînd În cînd „nesupuși“? Bârsan le cunoaște slăbiciunile și le oferă iluzia acestei libertăți. Uneori, iartă-mă, n-aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
era de fapt înăuntrul lor. Acolo trebuiau să caute. Gagii, atât prin înspăimântătoarele personalități pe care le aveau și cu care degajau orice concurență, cât și prin ravisantele veșminte care le mistificau înfățișarea, reduseseră la tăcere orice suflu. Nimeni nu crâcnea ori scotea vreo literă. Toți erau fermecați. Deodată, câțiva zei din anturajul lui Sultan găsiră de cuviință că era momentul să scoată ceva ce aducea cu niște obiecte total necunoscute. Asta pentru a concura, gândiră unii, succesul inimaginabil al trupei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ochi să nu găsească nimic la ei. Dacă se pierdea un săcușor nu era mare pagubă însă, restul avutului, trebuia să fie pus în siguranță, ferit într-un loc, pe care, numai el îl cunoștea. Priceput om era bătrânul! Nu crâcnea nimeni împotriva deciziilor lui. Fusese șeful lor dintotdeauna, și nici unul nu-i punea la îndoială autoritatea. Peste iarnă, coborau la câmpie unde căutau un sat mai răsărit, la marginea căruia să se așeze. Făceau negoț cu sătenii care se bucurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi văzut trupul acesta perfect și transparent, nu numai că ar fi renunțat la spectacol, dar probabil că s-ar fi sinucis cu succes. - Dezbracă-te! porunci femeia-zână. Sub ochii ei arzători, domnul Popa își dădu la iveală fără să crâcnească ciuperca de la picior, mica erecție și problema de la buric. - Așa, spuse Contesa, imaginându-și câte trupuri de leproși văzuse Maica Tereza. Cu siguranță că nu simțise scârbă pentru nici unul, ci doar o infinită, sublimă dragoste. - Așa... spuse încurcat Popa. - Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
după care Marcel a devenit al nimănui, trăia doar din bucuria de a fi în circ și de a crește cu un vis nemaipomenit, acela de a deveni clovn. A trecut prin toate meseriile, de la grăjdar la artist, fără să crâcnească, fără să întrebe de ce se petrec lucrurile așa și nu altfel. Nu avea vreme de prostii, trebuia neapărat să nu piardă vremea, să câștige pariul cu timpul pentru a se vedea în arenă cu nasul roșu de clovn. A mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
egoiste. Nu se zărește nici un tutore prin preajmă, deci totul e permis, poți să‑i dai fetei o lecție; cât despre cei doi derbedei care o însoțesc pe fufa asta mică, se vede pe ei că până la urmă n‑o să crâcnească în fața unei persoane cu autoritate. Persoana cu autoritate este el, un funcționar de bancă cu perspective de a avansa în postul de director de filială. Numai în caz de bună purtare, desigur, dar n‑o să‑i lase el pe puștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și dea seama că aici, în locul ei, ar putea fi o alta (o fată mai drăguță decât ea) și în nici un caz doar ea, ea, Anna. Din păcate, în sinea ei înțelege lucruri, pe care alții le înghit fără să crâcnească, și suferă din cauza asta. Oh, Hans, Hans, spune ea împotriva propriei voințe, ceea ce el acceptă însă fără probleme. Așa‑l cheamă, da. E aici. În persoană. Ne‑o tragem imediat. Atunci o să tacă și ea, în sfârșit, că de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se raportau o mie de piese. Au venit niște specialiști străini, au înjurat în limba lor, au plecat. Translatorul a fost găsit mort într-o baltă , la marginea șantierului. Entuziasm exista, salariul merge, nu prea aveai ce să cumperi. Cine crâcnea dispărea. Pleca, nu se știe unde. Circulau niște băieți cu grade invizibile. Trăgeau de limbă pe unii, pe alții. Mergea. Bumbăcea cel Mare, geniul carpatin se cam chinuia cu situația internațională, cu agenturile care năvăleau pesta țară. Avortul era interzis
ŢARA LUI BUMBĂCEA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349358_a_350687]
-
de emoții. Ca orice eveniment important, ambele presupun niște cheltuieli. Aici voi atinge un subiect mai delicat. Toată lumea e indignată de șpăgile din spitale sau din administrația publică, dar când e vorba de nunți, înmormântări sau educația copiilor, nimeni nu crâcnește. Poate n-aș fi adus vorba, dar cu o lună în urmă vine Cristiana cu o cerere: - Îmi trebuie două milioane jumate. - Atâta costă banchetul ? - Lasă banchetul, ăia sunt alți bani. Ăștia sunt pentru protocol. Comisie, bac... Ca o paranteză, de când
ŞCOALA PE CARE O ŞTII de DAN NOREA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349402_a_350731]
-
plasa nemernicului de Nae. Om inteligent, a rezolvat cazul în mod elegant. A spus calm: --Domnule Mototolea, conform prevederilor legale, vă rog să primiți imediat marfa de la client și să-i returnați contravaloarea încasată! Mototolea s-a executat fără să crâcnească. Apoi, inspectorul s-a adresat lui Nae: --Domnu’ Mărunțelu, vă mulțumim pentru sesizare. Sunteți liber! --Cuum? a-ntrebat supărat Nae. Nu-i confiscați marfa? Nu o distrugeți? Nu-l amendați? De fapt, ăsta e caz penal, domnule inspector și vă rog
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
de grâu le erau date fiecărui cal în câte o traistă agățată de gât, iar jos, în fața animalelor erau aduse maldăre de nutreț verde ( fân, costreie, iarbă), proaspăt. Toată această alimentare a fost luată de la populația locală, care n-a crâcnit în fața eliberatorilor, fiind bucuroasă, nevoie mare! In ceea ce a privit mulțimea armatei rusești, așezate temporar - sine die - pentru întremare și odihnă, s-au luat, operativ, două feluri de măsuri: -ofițerii au fost încartiruiți prin casele mai arătoase ale sătenilor, iar
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
în urma unui denunț și arestați de către soldați. Maximianus se întorsese în Nicomidia unde își avea reședința și a dat poruncă să fie aduși la judecata lui Marian. Văzându-i cu fețe senine, cu priviri smerite și luminoase, îndurând fără să crâcnească toate schingiuirile la care erau supuși și neînțelegând care este resortul interior care le dă atâta tărie, i-a întrebat din curiozitate pentru ce suferă ei toate acestea. Și răspunsul lor l-a deconcertat aflând că Dumnezeul Cel Atotputernic, Făcătorul
SFINŢII MUCENICI ADRIAN ŞI NATALIA de ION UNTARU în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364965_a_366294]
-
mită mai mare, pentru a promova examenele. Și, cine știe ce idei caudate au și cei de acolo! Poate sunt unii, care mă și întrec în practici. Dar nu s-a auzit încă de ei! Au spate, nu glumă ! Nu poate nimeni crâcni ceva despre ei! Nu a avut cineva curajul să-i reclame sau dacă au avut, nu au fost luați în considerare, așa cum se întâmplă în ziua de azi, la orice. Doar acum nu are voie nimeni să ne controleze, și
MEDITAŢIILE UNIVERSITARULUI PERVERS de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370887_a_372216]
-
permise comportamente extravagante. Arabul bodyguard-ul impusese această regulă și asta îi motiva pe majoritatea tinerilor să-l aprecieze foarte mult. Cine își ținea nasul pe sus sau jignea pe cineva, avea de-a face cu el și nimeni nu crâcnea în fața lui. Toți știau că Arabul deținea centura neagră la Karate, un alt motiv pentru care tinerii îl priveau cu respect sau cu teamă. Intrând în discotecă, tinerii își îndreptară pașii spre dreapta. Încăperea era în formă de L și
PARTEA A DOUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353509_a_354838]
-
inimile lor, aveau tendința de a o compară cu fiica lor, căreia nicio altă femeie nu-i era pe măsură. Ascultând sfatul înțelept al unei profesoare de-a ei, tânăra doamna Țene accepta să locuiască în casa socrilor fără a crâcni înaintea lor, indiferent cum și-ar manifestă nemulțumirile la adresa ei. De cele mai multe ori, cuplurile își aleg drumul în viață, în funcție de aspirații, în funcție de puterea de a lupta clipă de clipă, dar și în funcție de rezistență lor că pereche înaintea greutăților. Însă se
TITINA NICA ŢENE-DRUMUL SPRE SUFLET (MEMORII ) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353540_a_354869]
-
-i fie milă de mine. O milă batjocoritoare, evident, că doar nu era o milă duioasă, plină de omenie. Nici pe departe. Atunci, i-am ars o palmă peste față cu toată forța. A primit-o cu stoicism, fără să crâcnească, deși simțeam că-i fierbea sângele în vene. Ar fi fost capabil să mă facă una cu pământul dacă ar fi putut. Am rămas atât de șocat că nu-mi venea să cred. M-am plimbat în stânga și în dreapta, timp
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
s-a înfipt puternic, și vocea ei șoptită i-a poruncit: - Nu pleca că ți le rup! Îngrozit de perspectiva urâtă a unei mutilări care i-ar fi anulat complet șansele de a deveni soldat, se supuse ordinului fără a crâcni și bine a făcut, deoarece Miorița a trecut la atac și a dovedit multe și chiar admirabile cunoștințe inclusiv în dificila artă a echitației. S-au despărțit destul de greu jurându-și să se întâlnească zilnic la aceeași oră, dar cu
A DOUA VENIRE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358521_a_359850]
-
răspuns: „Du-te pe câmpul din apropiere și adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ține cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare”. Platon l-a ascultat fără să crâcnească și s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el. Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: „Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt și frumos, dar m-am
PILDELE LUI SOCRATE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344690_a_346019]