109 matches
-
în revistă toate soluțiile pentru a găsi un locșor cât de mic, în interior, măcar să ne agățăm hainele pentru că poziția în picioare nu ne-ar fi deranjat deloc pe nici unun dintre noi. O visam noapte de noapte, după ce plecam crăcănat de durere, și la propriu, și la figurat, din fața căminului ei către căminul băieților care mă găzduiau mai mult de dragul Pelicanului, pe jos, și nu pentru că nu aș fi găsit treizeci de bani pentru tramvai sau autobuz, ci pentru că nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și lumea din minți decretă Zoe, cea care se simțea necontenit vexată de explozia de erotism pe care o cultivă televiziunile de tot felul. Înainte, mama se scandaliza numai de la scenele alea cu balerinele din Lacul lebedelor: ce se tot crăcănează rusoaicele iestea în nasul meu? Cum de-și permit nerușinatele aiestea să-și tot arate tăte cele până la subțioara piciorului? Nu-i destul că umblă prin teatru, aproape goale de li se văd tăți chiloții?... Nu suport nici Revoluția, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu degetul, ar suna daaang, a butoi de murături uitat pe marginea șanțului, cu doagele mâncate de apă. - Tu ai văzut ce-anapoda suntem, aluat frământat de-a-ndoaselea? se zburlea câteodată Vlad. Noi avem fir scurt între Rai și Iad, te crăcănezi și ești în cele două deodată, te dai pe tobogan, vâjjj, între cele sfinte, și-ajungi în poala lui Michiduță, orice heruvim are sub bască niște cornițe, încă molcuțe, la noi descinde Dumnezeu ca generalul, „mătărângă ai zis, țopârlane, păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cum era lună, l-am văzut destul de bine și m-am speriat. I-am recunoscut imediat fața ciuruită de vărsat, ochii reci și gușa pe jumătate ascunsă de barba roșie. Când s-a ridicat din bălării, am observat că era crăcănat. Umbla în picioarele goale și era mânjit de noroi până la genunchi. Ai înțeles cine era. N-avea torță, dar strângea ca de obicei o mangustă la piept. Înghețasem și nu știam ce să fac, ce să spun. Iar el nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
eram, începusem să mă spăl singur, Romanița a înțeles din prima că sunt copt, uite c-a mea e altfel, și mi-a arătat de sub fustă o pizdă cu câteva fire de par blond, ia bag-o tu aici, se crăcănase pe iarbă, în spatele ei era, rotundă, pădurea, îi vedeam fetei vaginul umed și roșu, labiile care respirau ademenitor și cald, m-am uitat mult timp în pizda ei, am mângâiat-o timid, copilărește, era totuna cu roua de pe iarbă, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vor trece încă niște luni până să le asamblez, probabil abia la iarnă, când ideile se vor lega mai bine, ajutate de doza de alcool tare. Acasă mă aștepta mapa de la Delegația Comisiei Europene, care într-un an s-a crăcănat ca o țărancă ținând o casă de copii, înghițind totul (chiar gândeam că pot să scap, plecând undeva departe, de criza de europenism în care intrasem, adunând demonstrativ, dar mai ales maniacal, de pe fluxurile de știri care ne invadau, ciudățenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la minte n-o amesteci cu astea! Bate sonor în cărțile răsfirate pe masă, pe urmă le strânge cu mișcări brutale în tașca de la picioare, mai comandă un rom pe care-l bea în silă chiar la tejghea și pleacă crăcănat cu pas obosit spre oraș. El mă îndrumase pentru cazare la gară, unde am dat peste Sevgin sau ea a dat peste mine, o femeie uscată, destul de bătrână ca să-mi inspire încredere. Te-aș lua la mine, că ești băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Zina adormise și ea, după zece minute de citit „nespionat“, cu romanul crăcit cu coperta-n sus, Iubita locotenentului francez. Un somn fals din care se trezește în zece-cinșpe minute și, cu pașii neauziți în ștrampii negri de mătase, ușor crăcănată de amorțeala statului în patul incomod, pleacă la bucătărie să-și pregătească cafeaua la filtru. Zina bea până la șase cafele din astea pe zi, cam la aceleași ore, dimineața la șapte, la zece, la douășpe, la patru, la șapte seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
doarme deja foarte adânc - a spus el după câteva minute și și-a scos mănușile ca să le ia pe cele ușoare, de cauciuc. Avea gheare. Negre. Până să-mi revin, au apărut și bisturiele. Foarfecele și vata, iar educatorii noștri crăcănau de o parte și cealaltă a mesei picioarele animalului adormit. — Stimat auditoriu! Vă asigur că animalul nu suferă deloc. După cum v-am mai spus, iepurele doarme. Ignoranța e brutală, știința - milostivă. Doar asta desparte trasul în țeapă de scaunul electric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a ieșit din câmpul vizual zburând în cercuri între picioarele mele. Era indiscutabil cine arăta mai rău, eu sau viespea. Pumnul îmi era înfipt în claxonul care se rățoia la burta urâtă a unui autocar plin cu turiști, care se crăcănase pe toată strada. Am zvâcnit brusc înainte și viespea m-a înțepat. Am tras pe o stradă laterală și mi-am dat jos pantalonii. Aveam un punct mic și roșu pe coapsă. Mă ardea un pic, și așa și arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
circulație universală a ideilor și sentimentelor la modă”: „Eram toți niște puiandri de «cetățeni ai lumii», animați de vaste curiozități și de dorința de a cunoaște. Superficiali, de bună seamă, fiindcă năzuiam să luăm în brațe, cu opinteli ridicole și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: literatura, științele și artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de școli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri”. Lista de lecturi și audiții este elocventă: Baudelaire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ușor aerul în semn de adio. Cum aveam să uit acel gest micuț, neînsemnat, pornit dintr-o mână elegantă și frumoasă, dar deosebit de puternică și hotărâtă ce avea să penetreze, fie și numai pentru o clipă, spațiul meu gonflat, lăbărțat, crăcănat în dimensiunea lui cea de-a treia! Pulcheria și Îngerul (Piesă în 12 sau 11 scene și 0 acte) (Rezoneur-ul se așază într-o poziție cât mai comodă pe un scaun în spatele scenei și-și duce microfonul la gură. Introduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
luntrei cerești și iscusința cârmaciului corăbiei mărilor pământene izbutiră să împiedice înecul, în ceasul chinuitor de greu pentru toți al așezării turnului de argint pe puntea fără catarg. Dibaci și el, meșterul pânzei născoci, ca să fie pe placul zeilor, o crăcănă puternică din bârne groase, înțepenite sub punte, pentru așezarea altui catarg. Nimeni dintre corăbieri nu mai avea răgaz și poate nici nu îndrăznea să se întrebe ce fac zeii cerești cu ciudatul lor turn și unde anume îl duc. Corabia
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a autostrăzii năvăliră, îndoind rămurele în fuga lor, cele patru bagaje. Precum orice bagaj, pentru cunoscători, își vădeau și ele un sex. Iar acestea erau de genul masculin. Cei patru tropăiau transpirați și se apropiară cu danturile lor rânjite. Erau crăcănați și zburliți. Deșuchiați și dezordonați. Cufun- 28 DANIEL BĂNULESCU La balconul întîi, în dosul balustradelor de palisandru, fremătau de suferinți la auzul batjocurilor prăvălite către Numele Sfânt îngerii-mînji, serafimii și heruvimii, cu limbile ca niște felioare de portocală, ferfenițite de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
policlinică... Cordoaico, te mănâncă mai tare și vrei să ți-o fac ție prima pe operație?!... Și, profitând de pasivitatea desăvârșită a trupei IF-ului, grăsanul introduse laba în buzunarul sacoului, extrase cu două degete un brici de bărbier, îi crăcănă lama. Și haț! cu cîte-o unduire fulgerătoare a brațului drept îi văduvi, pe fiecare dintre cei patru, de sfârcul urechii stângi. Ca și cum ar fi retezat, în joacă, patru codițe de măr. Adună sfârcurile urechilor în palma stângă și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ori că tușise pe el. Se gândi să-i spună ceva răutăcios despre balansoare, pe care, mai mult ca sigur, un alt nebun din familia ei le procurase. Dar o văzu pe lungană, ce înțelesese că sărutul ei nu-l crăcănase de plăcere, ridicîndu-se de pe taburetul din stânga lui. Și înghesuindu- și anatomia luxuriantă pe scăunelul de pluș roșu, plasat în fața pianului. - E clavir, Sinistrate. - Poftiți? - E cam ignorant și analfabet, în ceea ce privește muzica preclasică. Dar este al meu... Instrumentul e clavir, Sinistrate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
toată mahalaua că se întorcea de la drum cu marfă nouă. Muierile ieșite la pompă priveau după el cu mâna la gură. Copiii se feriră din calea cailor și câinii lătrau după convoiul zgomotos. Cârciumarul era falnic, cu părul în vânt, crăcănat pe șleauri, îndemnînd animalele. 329 La poartă, strigă deodată: - Lino, deschideți, mă, porțile! Îi plăcea să vadă casa în picioare. Băieții de prăvălie dădură porțile la o parte. Convoiul intră va-lvîrtej. Stere strigă la cărăuși să ferească pomii și opri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
atîrna de o funie în tinda casei. Și-a pus capăt zilelor, săraca. Un suflet chinuit, comentau prin sat. Doar tătuța plîngea pe ascuns și se considera un criminal. Ceea ce nu era chiar departe de adevăr. Coincidențe Avionul de Iași, crăcănat pe locul de parcare, așteaptă pasagerii. Aceștia se uită atent la matahală și cercetează eventualele scurgeri de ulei, plăcuțe dezlipite, șuruburi lipsă. Cine știe? O stewardesă zîmbăreață invită politicos pe cei care ajung în avion. Mă așez pe locul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
exercită autoritatea. Din cînd În cînd aruncă o privire spre ușile transparente care se deschid glisînd silențios la apariția vreunui bărbat tuciuriu cu fes grena, cu ghiuluri masive pe degetele butucănoase, cu burta revărsată peste curea, cu picioarele scurte și crăcănate În pantalonii șifonați, Îl urmărește cum se oprește o clipă cîntărind din ochi madonele acelea pe jumătate adormite, cum se Îndreaptă apoi cu pași siguri de asediator spre una din mese, scrie repede ceva pe o foaie de hîrtie, ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lumină, se răstește Andreea la mine, ridicând un deget spre tavan. Ridic și eu privirea și văd că locul din care ar trebui să atârne lustra e acoperit cu o gâlmă de gips. - Hai, ia camera, pune-o aici. Andreea crăcănează un trepied la doi metri În fața senatorului. Înțeleg. Pârvu Înțelege și el ceva. Râde din nou: - Hai, mă Andreea, chiar așa? Chiar așa? Îmi face cu ochiul, nu-mi vine să cred, Îmi face cu ochiul! - Bine, mă fato, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
umflă pe gât și umeri. Scapă un pârț. - Ptiu, că broscoi mai ești! rage Baronu’ și, râgâind, îi ordonă unui așchilopat să-l ajute cu maieul. Pe talia uriașă are înfășurată o bandă lată de pungi negre - să slăbească. Se crăcănează cât poate, pune brațele-n șolduri, ia poziția amfora - să-i iasă dorsalii. Unii, mai lingăi, strigă: ești mare, mă! ești cât Casa Poporului! Fericit, Baronu’ sloboade o bășină enormă cu care îi împrăștie pe uscații veniți să-și arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la lucru cu ulcica pentru a-și salva odrasla. Ce-i drept că lucrările ei magice au dat roadele scontate, căci Ghițișor al ei nu a recunoscut nimic cu toată bătaia pe care a încasat-o în urma căreia a rămas crăcănat pentru toată viața, că datorită faptului că a rămas crăcănat nu l-au luat nici în război; după cum se știe în 1918 a avut loc Primul Război Mondial. Nici în cel de-al Doilea Război Mondial nu a fost luat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
spre masa preoților și se proțăpi În fața lor zâmbind, cu profilul său vulturesc Încărunțit. — Un torero, zise unul din preoți către celălalt. — Și Încă unul tare, zise picadorul, zâmbindu-și și părăsind camera În haina lui cenușie, strânsă pe talie, crăcănat În pantalonii strâmți, Încălțat cu cizmele de văcar cu toc, care bocăneau pe podea. Trăia În lumea mică, limitată, a profesiei sale, care se manifesta prin eficiență individuală, nocturne beții triumfătoare și insolență. Își aprinse o țigară și, după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mod evident, așchia nu sărise departe de trunchi. —Nu-ți mai face atâtea probleme, iubire. Vino aici și ia-ți o băuturică. Lasă echipajul să se ocupe de asta - de aia Îi plătim. Asta veni de la Philip, bineînțeles, care se crăcănase pe una dintre canapelele din piele de un alb-unt, cu cămașa sa Armani, În tablă de șah deschisă cu un nasture prea mult. Elisa părea la fel de nepăsătoare, cocoțată În poala lui Davide, concentrându-se intens pe conectarea iPod-ului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai rapid jocul de gleznă ? Greșeli: brațele nu respectă coordo- narea braț și picior opus și se execută braț și picior de aceeași parte privirea este îndreptată către tălpile picioarelor și nu spre înainte genunchii nu sunt paraleli ci depărtați („crăcănați”) rularea /derularea tălpii nu se face în ordinea: vârf-talpă-călcâi sau călcâi-taplă-vârf; pașii sunt prea lungi, tălpile și genunchii nu sunt paralele, ci îndreptate spre exterior; trunchiul este mult aplecat spre înainte sau spre înapoi; Indicatii metodice: - la început, se va
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]