108 matches
-
În momentul acela, a intrat în cârciumă Turcu, un zdrahon de fierar, puternic ca un taur și tot timpul pus pe ceartă. Nu pregeta să facă moarte de om în vreo încăierare, căci era un cuțitar vestit. S-a oprit crăcănat în cadrul ușii și și-a căutat cu privirea victima. Apoi s-a proțăpit în picioare, lângă umărul stâng al tatei. S-a aplecat, a mușcat o bucată zdravănă de cârnat de la umărul tatei și i-a băut paharul din față
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în revistă toate soluțiile pentru a găsi un locșor cât de mic, în interior, măcar să ne agățăm hainele pentru că poziția în picioare nu ne-ar fi deranjat deloc pe nici unun dintre noi. O visam noapte de noapte, după ce plecam crăcănat de durere, și la propriu, și la figurat, din fața căminului ei către căminul băieților care mă găzduiau mai mult de dragul Pelicanului, pe jos, și nu pentru că nu aș fi găsit treizeci de bani pentru tramvai sau autobuz, ci pentru că nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
luntrei cerești și iscusința cârmaciului corăbiei mărilor pământene izbutiră să împiedice înecul, în ceasul chinuitor de greu pentru toți al așezării turnului de argint pe puntea fără catarg. Dibaci și el, meșterul pânzei născoci, ca să fie pe placul zeilor, o crăcănă puternică din bârne groase, înțepenite sub punte, pentru așezarea altui catarg. Nimeni dintre corăbieri nu mai avea răgaz și poate nici nu îndrăznea să se întrebe ce fac zeii cerești cu ciudatul lor turn și unde anume îl duc. Corabia
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de noapte? La etaj, În balconul lung, se uscau rufe imaculate Întinse pe o sfoară groasă. De sus, din cer, ploua o ploaie pe care nu o vedea nimeni. În iarba grădinii, Într-un ghiveci, o mușcată Își ridica tulpinile crăcănate spre nori. În vârful lor, florile sângerii aproape veștejite. Privirea băiețelului, clară, pătrunzătoare, tristă. În clipa În care aparatul de fotografiat Își deschise obturatorul, el, aflat În pădurea străbătută de tramvaiul solitar, Întoarse privirea Înapoi. Așa au rămas lucrurile, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tot cartierul cunoștea dragostea zbuciumată a nefericitului bărbier pentru femeia asta măruntă și slabă cu glasul hodorogit. Nici nu golisem întâiul pahar și Marcu răsturnase o enormă cantitate de alcool pe beregata lui jucăușă. Se ridica apoi, pornind cu picioarele crăcănate spre țiganca amuțită de spaimă lângă lăutarii încremeniți și ei la jumătate de cântec. - Zi-mi „Steluța”, făcu Marcu, care, bălăbănindu-se se întoarse apoi la masa noastră. Romanța plutea ca un vaet de moarte în localul plin de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și lumea din minți decretă Zoe, cea care se simțea necontenit vexată de explozia de erotism pe care o cultivă televiziunile de tot felul. Înainte, mama se scandaliza numai de la scenele alea cu balerinele din Lacul lebedelor: ce se tot crăcănează rusoaicele iestea în nasul meu? Cum de-și permit nerușinatele aiestea să-și tot arate tăte cele până la subțioara piciorului? Nu-i destul că umblă prin teatru, aproape goale de li se văd tăți chiloții?... Nu suport nici Revoluția, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lumină, se răstește Andreea la mine, ridicând un deget spre tavan. Ridic și eu privirea și văd că locul din care ar trebui să atârne lustra e acoperit cu o gâlmă de gips. - Hai, ia camera, pune-o aici. Andreea crăcănează un trepied la doi metri În fața senatorului. Înțeleg. Pârvu Înțelege și el ceva. Râde din nou: - Hai, mă Andreea, chiar așa? Chiar așa? Îmi face cu ochiul, nu-mi vine să cred, Îmi face cu ochiul! - Bine, mă fato, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
deschisă, și pe fata primarului dincolo de ușă. Aș fi împlinit cu cinste visul eroilor de teatru TV de marți seara: fericiți, abrutizați, așezați la casa lor lângă hidrocentrala proaspăt săpată de vreo zece detașamente de muncitori cu căștile alea octogonale crăcănate pe cap, de-ți venea să le faci o clismă. Lichefiat de aerul tare cu miros de brazi și motorină, m-aș fi îndrăgostit de șantier, de du-te-vino-ul basculantelor, de trepidația drujbelor mânuite dement prin pădure, sub privirea caldă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scăldau toate neîmplinirile unei vieți de ratat. Bulevardul 1 Mai devenise un imens ring de box unde se-nfruntau mii de oameni, bărbați și femei lovind cu bâte și cuțite, zdrobindu-și oasele cu plumbi și potcoave ascunse-n mănuși, crăcănați peste mormanele de nămeți și scaune rupte. Aș fi putut să mă trezesc. Cotrobăind nițel prin culise, mi-aș fi descoperit biografia invadată de turma de prieteni ai Adinei, etern dispuși să recomande păstrarea purității rurale și sexuale a familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai rapid jocul de gleznă ? Greșeli: brațele nu respectă coordo- narea braț și picior opus și se execută braț și picior de aceeași parte privirea este îndreptată către tălpile picioarelor și nu spre înainte genunchii nu sunt paraleli ci depărtați („crăcănați”) rularea /derularea tălpii nu se face în ordinea: vârf-talpă-călcâi sau călcâi-taplă-vârf; pașii sunt prea lungi, tălpile și genunchii nu sunt paralele, ci îndreptate spre exterior; trunchiul este mult aplecat spre înainte sau spre înapoi; Indicatii metodice: - la început, se va
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
corespondent între substantivele comune, sau legate de eroi populari din filme sau din literatură (Zorro, Piedone, Superman, Sandokan etc.). Toponimia argotică urbană este alcătuită din denumiri glumețe de localități sau monumente (Bucale, Pailanda pentru Botoșani, oraș poreclit "Țara paielor", Piatra Crăcănată pentru Arcul de Triumf). Lexicul argotic s-a creat prin mijloace externe și interne de evoluție a limbii. Argoul conține un număr important de împrumuturi din alte limbi și adaptate fonetismului limbii române: împrumuturi din engleză (a drinkui "a bea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
trebuiau puse la loc, pentru poziția de mișcare. Maiorul nostru stătea tolănit la umbra unui copac și comanda: Pentru luptă! Alergam, luam două răngi de cîte 30 kg, le băgam prin niște găuri și săltam pe umeri fălcelele. Apoi le crăcănam. Maiorul se uita la ceas. Trei minute douăzeci. Mult! Cînd să ne tragem sufletul auzeam: Pentru mișcare! Opinteli, care ne provocau dureri prin tot felul de chestii ale bărbăției, ne storceau de orice urmă de vlagă. În ureche auzeam vocea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
artă german, ca exponat într-un muzeu de artă elvețian. Daniel Knorr e un artist conceptual. Această specie nu prea există în România. Prin apariția lui în casa lui Muntadas și, ulterior, în scena artei românești contemporane, scena s-a crăcănat și-a devenit aproape acceptabilă. Cu Daniel Knorr Simion Cernica Vara, în București, 2007, alergând prin și printre tramvaie, acele tramvaie-instituții, proiectul lui din București pe care l-am parcurs/călătorit într-o zi împreună, am început să ne cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
caută bezmetic pipere aprig asmuțite-n cerurile gurii înstelate, umectate divin de salive licăritoare... când vedem, auzim, prindem în tact, olfacții și papile celălalt „masiv“ al operei sale, Les Contes drolatiques. Ca de obicei, Balzac își schițează cu compasul larg crăcănat pe planșe iluzorii planuri vaste, rotunde... optimist-demențiale, neducându-le până la capăt, fie din cauza timpului prea scurt pe care-l trăiește precipitat, febril, zbătut la gălbenuș și-albuș... și-n final pocnit în moalele sufletului de planturoasa și „dotata“ poloneză Hanska
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
cele mai umilitoare, desfigurîndu-li-se înfățișarea într-o batjocură fățișă, sînt îmbrînciți, loviți, înjurați, înjosiți prin diferite procedee, obligați să tacă sau să adopte un respect forțat, să ia diverse poziții umilitoare (să se tîrască pe burtă, să stea drepți sau crăcănați la percheziții, să fie controlați și în fund, chipurile, pentru a verifica dacă nu au ascuns acolo droguri), să cerșească, prin rugăminți politicoase și insistente orice lucru mărunt, cum ar fi o coală de hîrtie pentru a scrie o cerere
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cei mai citați istorici ai bisericii iudeo-creștine, Eusebiu din Cezareea, spune în Istoria bisericească la V,19,3 că pe la mijlocul secolului ll, granițele religiei satanist-cretine se întindea în nord pînă în...Tracia, ori această zicere spulberă ca un crivăț mitul crăcănat de confrații lui întru plăsmuiri, și de românii smintiți ce spun că ne-a creștinat ivritul Saul/Pavel și care venind pînă la Istru, și-a ridicat odată poalele pînă peste cap și astfel geții au văzut tot ce aveau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
nu-l amintește deloc deși era religia oficială a imperiului roman. Nici un text al iudeo-creștinilor nu suflă o vorbă despre mitraism că ar fi erezie sau religia oficială a imperiului roman cînd ei ca niște scapeți se mai-muțărea că erau crăcănați pînă peste marginile pămîntului. Ca jurist de profesie, în Apologeticum Tertulian reproșează conducerii iudeo-creștinilor din Roma și Cartagina faptul că acceptă situația juridică a ilegalității lor în raport cu celelalte culte publice din imperiu. Prea multă minciună trebuie să înghițim din partea acestor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
special în Asia mai multe secte care au fost numite cu termenul general de gnostici. Creștinii neamurilor au luat cu toptanul toate ritualurile lor din cultul getic, atunci religie de stat în imperiul roman, spunînd că lor li s-a crăcănat inteligența către asemenea culmi ale subțirimilor mentale și au dat buzna cu ele în plină zi fudulindu-se ca niș-te ființe cu mințile rătăcite. Unii le-au adaptat după mintea lor siriacă alții le-au grecizat de să nu le
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
am dat jos. A urmat un șir de comenzi, pe care le-am executat cu stîngăcie și cu o acută senzație de degradare, sub supravegherea lui de un profesionalism impecabil: Cască gura! Saltă coaiele! Întoarce-te cu spatele! Apleacă-te! Crăcănează picioarele! Asta era. Totuși, percheziția încă nu se terminase. A luat pantofii, unul cîte unul, i-a întors cu talpa în sus, i-a scuturat și, cu un clește lucios, pe care l-a căutat îndelung printre dosare, le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din limba mea, dar erau pe jos de râs, din cauza tonului insinuant. La fel și cu nea Titi. Îl întreb cât e ceasul, întrebare factuală, de la care nu te poți aștepta decât la un răspuns extrem de precis - și el se crăcănează de râs. - Păi, da! Așa răspunde, ca și cum ai absolută dreptate și nu se cade să pună la îndoială ce spui. Încercam să mă dumiresc de ce să duc io cărți la As. Îmi apăruse volumul cu vreun an în urmă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Miruna mă pisa, ce-ai, mă, ce dacă, lasă-i să vorbească, treaba lor! Asta e, virilitatea mea se revarsă mai mult prin povești decât prin organul consacrat. Îi povestesc Mirunei faza cu Miorița și ea iar râde de se crăcănează. Râde încet, scremut, șoptit. Așa trebuie să râzi dimineața. Ăsta e tonul adecvat. Mai ia mâna de pe mine, mă repede din când în când, ce trebuie să mă atingi așa tot timpul? Mâna mea, ca un fel de cordon ombilical
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că această expresie conține ceva de rău. Înjositor. - Lasă, mă! Ai greșit față de băneșteni! Au venit și-au zis că ce, ăsta care nu ne dă bună ziua să-și bată joc de noi?! Mie mi-a plăcut cartea, m-am crăcănat de râs, dar 99% din sat n-au înțeles! Ce, crezi că eram noi invidioși pe tine? - Păi, nici nu prea aveați pe ce! Când a plecat Studentu de la mine, am văzut-o pe tanti Lenuța care se întorcea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de viitoarea carieră a tinerelor și zănatecelor lor vlăstare. Eram toți niște puiandri de „cetățeni ai lumii“, animați de vaste curiozități și dorinți de a cunoaște; superficiali, de bună seamă, fiindcă năzuiam să luăm În brațe, cu opinteli ridicole și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: lite ratura, științele și artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de secoli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri... Te joci matale cu noi, tăticule?... Drept
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la vale. Cu ploile astea...“. Câțiva bărbați se lungesc pe burtă și încep să discute despre unghiuri drepte, despre firul cu plumb, despre deplasarea plăcilor tectonice de sub oceane. O fi și cu strada ceva, totuși, e clar că blocurile se crăcănează spre vârf. Locatarii de la ultimele etaje sunt panicați. „Un metru e mult.“ „Ar veni cam zece centimetri de etaj - socotește expert unul dintre însoțitorii primarului -, n-ar fi mult. E în limitele admise.“ „Ce limite, ce-o faci, mă, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mă rușinam să scot carnetul în trafic, să mă opresc și să mă las privit cum scriu. Deși nu făceam nimic rușinos. Acum nu-mi mai pasă, cum nu-i pasă nici vacii când se oprește în mijlocul uliței și-și crăcănează picioarele din spate. E ceva natural, iar scrisul e și mai natural ca pișarea vacii, întrucât privește procesul gândirii, propriu omului. Ceea ce mă neliniștea e că lumea se uită la mine, când scriu în mulțime, ca la un ins cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]