179 matches
-
de fel de nebunii, ca să-l înfurie pe monitorul general, de altfel, foarte generos cu liniuțele. După raportul de dimineață, Ion era primul chemat la „mămica”. Și atunci începea teatrul. - Numai eu, numai eu? se plângea el, mergând cu picioarele crăcănate. Mi-ați bășicat fundul, că nu mai pot să merg! Asta îl îndârjea pe domnul Fusulan, care-l lovea cu furie. Țipete și circ, spre deliciul copiilor. Și Ionel se ținea în continuare de trăsnăi. Tot alergând prin clasă, ca să
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
Gheorghe și se înghesuia în fața carului cu Govia, ca să vadă odoarele strigate de flăcăi. Aveam vreo patru-cinci ani, când, în pantaloni scurți și bască albă pe cap, m-am strecurat prin mulțime și m-am așezat în fața Goviei cu picioarele crăcănate și cu mâinile la spate. Au povestit mamei, niște vecine, că eram foarte serios și urmăream cu multă atenție cum strigau flăcăii la Govie. Vecinele râdeau când povesteau, făcând mult haz de mine...Așa o fi fost, dacă s-au
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
se lase el. Așa că îi răspund în viteză: - De la serviciu. Minciuna rușinoasă. Rușinoasă în sensul că minți de rușine. Să zicem că ai luat o boală rușinoasă (nu degeaba i se spune așa, se soldează cu minciuni rușinoase). - De ce mergi crăcănat ? - Am o rosătură de la pantaloni. Atenție, “Am luat nota 8” în loc de “Am luat nota 4” nu e o minciună rușinoasă, acolo rușinea e neesențială, motivul este dorința de a scăpa de pedeapsă. Minciuna acceptată de comun acord. Apare în cazul
DESPRE MINCIUNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362238_a_363567]
-
Mahalia, prima de la ușă. Fost ștab la propagandă, pardon, agitație și propagandă, de o inventivitate înmărmuritoare cînd urma să pice Pingelică și Samantha în vizită de lucru (rapsozi cu dible și țambale, cîntînd urcați în copacii de pe traseu), rotofeiul și crăcănatul pitic te întîmpina de după biroul lui pe care trona, ca bibil, chivotul unei locomotive neaoșe, lucrat în cetatea eternă a Nicolinei revoluționare, te întîmpina cu scîrba unui Mussolini decrepit, balansîndu-se dezabuzat doar pe picioarele din spate ale fotoliului: dispreț (de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în lărgirea unui vocal la puterea unui diftong (e sau i în o sau u) sau a unui diftong mai slab într-unul mai tare (ei în eu sau oi). Impresiunea simbolică e aicea decisivamente aceea a unui patos fals (crăcănat) dizbăierat. De-acolo se esplică împregiurarea des provenitoare cumcă actorii neculți de la scene mai mice cad adesea, printr-un patos închipuit, într-această greșală. Acest patos închipuit, care sumuță fals la tonuri pline, face de-aceea un efect comic, căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împreunate. Privind peste streșina căciulii, căsca, ca mâța, roz și fără dinți, cu mustața ridicată. Lângă el, în ușă, apăru un om cu nasul vesel ca un cuc, înfipt roșu între ochii negri. Fără a-și îndoi genunchii, moșneagul ieși crăcănat afară. De-o vreme, târând sania de pe care un om stârnea omătul cu vârful opincilor, pe drum se apropia un căluț amărât. Scufundat în încălțări, în coada săniei călca voinicește un bărbățel. Cu nesfiită curiozitate, moșneagul ridică mustața. Când căluțul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mamă care sonda misterele propriului pântec aducea ghinion. Pe al mamei mele Îl sonda Însă fără teamă. După niște ezitări inițiale, lingura se legănă de la nord la sud, ceea ce Însemna că aveam să fiu băiat. Stând pe scaun cu picioarele crăcănate, mama mea se străduia să zâmbească. Nu voia un băiat. Avea deja unul. De fapt, era așa de sigură că o să fiu fată, Încât Îmi alesese deja un singur nume: Calliope. Dar când bunica mea a strigat În grecește „E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bătrâne prieten, (sau mai curând nu-ți vorbesc ție, ci în tine) că te rog să accepți acest modest buchet de paranteze proaspăt înflorite: Presupun că nu au un aspect prea floral, dar țin să fie primite ca niște semne crăcănate, curbate, ale stării mele de spirit și de trup, acum când scriu toate acestea. Vorbind din punct de vedere profesional, adică din singurul punct de vedere din care mi-a plăcut vreodată să vorbesc (și, spre a-mi diminua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
trecere. Apoi fata a zorit din lift, a zorit pe ușa blocului, zorește pe lunga alee care duce spre stația autobuzelor. O privesc din spate cum își agită fundul crud, în pantalonii strânși. Carnea neîmplinită, neașezată o face să pară crăcănată, un șanț de lumină între picioarele ei. Pare fragilă, făcută din bucăți încă nelipite între ele, cu multe goluri. Un trup făcut încă alandala, fragil, pornit a se risipi la fiecare tremur al pașilor ei zoriți, la fiecare lovire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atâtea porecle ― mai mult sau mai puțin pitorești și potrivite! Dar cu Crăcănel era s-o pățim lată! Crăcănel, profesorul de Științe naturale, pe numele lui adevărat Octav Anastasescu, fusese poreclit astfel din pricină că era mic, gras, cu burtă, și mergea crăcănat. Era ras complet atât pe față, cât și în cap. Avea o gușă enormă, ce-i mai atrăsese și supranumele de Pelicanul sau Babița, firește, în legătură cu specialitatea lui de naturalist. Toată lumea îl știa, însă, de Crăcănel, iar foarte mulți elevi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Iar pe șei aveau săbii. Una din ele e chiar o spadă spaniolă. - Săbii, ai spus? Unde sunt? Din cort ieși un spahiu cu Însemne de comandant, fără turban pe cap. Era de Înălțime medie, cu picioarele puternice și ușor crăcănate ale omului care a stat toată viața În șa, cu fața smeadă și rotundă, iar părul scurt ușor cărunt. - Cine sunteți? Întrebă, și el, tot În limba turcă. Nici unul din ei nu răspunse nimic. - Nu Înțeleg, Înălțimea ta, spuse șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să lași divinitatea săți ofere una gata făcută, tu doar so ajustezi, dar asta-i alegerea mea, să fiu zidar, nu chiriaș! Ei, tocmai în zorii unei zile, cînd încă buimac îmi regrupam amintirile în spatele intențiilor, i-am văzut! Scunzi, crăcănați, colorați diferit și îngreunați de zeci de aparate. Într-un cuvînt, dezgustători! Își zgîiau ochii mici, bilobați înspre noi... După un timp, doi dintre și-au făcut curaj și s-au apropiat de mine. Prin semne ne-am asigurat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
îi porunci să facă calea întoarsă. Claie peste grămadă, ne aruncarăm buluc în sanie. Eu m-am lungit în fînul din coș, cu capul în poala colegei ce preda un obiect pe care nu-l cunoștea deloc: istoria. În codîrlă, crăcănat, Fărocoastă făcea echilibristică, cu mîinile de parcă ne binecuvînta. Urnită de-o mîrțoagă resemnată, întreaga procesiune părea carul alegoric al școlii din Dobrina. La un moment dat, am coborît să mă mai dezmorțesc. Țîșnind din codîrlă, Fărocoastă îmi luă locul și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
capete Își puseseră pălăriile de bun. Așa ceva nu se Întâmpla decât duminica seara, Însă acum un lucru deosebit Îi scosese de prin curți și-i făcuse să uite oboseala de peste zi. Își Încrucișaseră mâinile peste piepturile scoase cocoșește Înainte, stăteau crăcănați și aveau priviri care lăsau să se Înțeleagă că ei știau tot ce se petrecuse și așteptau să-i roage cineva să-și dea cu părerea. Câțiva fumau, alții spărgeau semințe. Nea Gogoașă era mărunțel la statură, vânjos, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
e ca nunta fără lăutari. Înaintam aproape cu teamă, ca să nu-mi alung bucuria. Încet, mi-a apărut În ochi gardul curții lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu - cum Îl poreclisem pe bătrânul ce se Învecina cu școala. Era scund, crăcănat, avea ochii mici și un nas enorm - n-am văzut altul mai impunător - atins, probabil de vreo boală, lung, gros, roșu vara și vânăt iarna. Mingea cu care jucam fotbal ajungea mai mereu În curtea lui, printre aracii cu viță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mon père! Exact pe dos: nu ne vom sinucide, mon père, nu, nu. Nu îți vom urma scenariul. Doar îl vom studia, juca, confrunta, doar atât... că altfel, fără o misiune imposibilă, nu rezistăm primăverii, nici plictiselii. Nici plictiselii multilateral crăcănate, nici. Tolea sărise de pe fotoliu, singur, în centrul lumii, pe marea scenă pe care nu mai era nimeni. Nobody, niemand, nikavo. În ce zi suntem, puișor? Vorbea singur, se adresase colegei Gina, greu de spus. Oricum, știa ce are de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aia... Nu, profesorul habar n-avea că fuseseră rostite aceste fermecate cuvinte! Nici că fuseseră însoțite de șmecherescul făcut cu ochiul, obișnuita zvâcnire din ochi și din sprâncene, ca de fiecare dată când era vorba de astrala sa persoană. Picioarele crăcănate, pe taburetul din fața fotoliului, absent și important, catadicsind doar să soarbă, la mari intervale, din excelenta cafea Vili, refugiat în filele subțiri din Monde sau Match sau Obs, profesorul nici că înregistra ceva. Cancer, cancer dermatologic, așa scrie aici, tovarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
secunde pentru replică. A întrebat: sunteți dispuși la tratative cu polonezii, la schimb de populație? Ce răspunde vizionarul? Printr-o întrebare, desigur. Ar fi gata Marea Britanie să dăruiască imediat Germaniei,ca garantie a bunelor intenții, câteva colonii?“ Șeful Gică zâmbea, crăcănat, în ușă. Sir Tirbușon privea în tavan. Lubrefianta Gina își tot încheia descheia halatul. Bufonul se ridicase, brusc, în picioare. Se plictisise, nu mai avea chef să le recite cuvintele lui Henderson!... Uite că nu mai avea chef, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am adresat clasei: «Copii, ridicați-vă frumos În picioare, salutați-l voi pe tovarăș, arătați-i, voi, că a intrat Într-un lăcaș al educației...» Copiii se ridică, salută În cor... Dar tovarășul rămâne, ca să zic așa, de oțel... Și crăcănat. Și cu șleapca de mușama tot pe cap. Uit tot ce Învățasem, Îi zmulg dobitocului daravela de pe bostan, deschid ușa, i-o azvârl pe coridor... Tata oftează, râde, clatină din cap a Îngrijorare: - Acum, că mă aruncasem În Răut, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sat. - Eș’ nebună, fa?!, țipă femeile. Se-ntoarce Rusu’! Acum Îl văd și pe Rusu: vine de la dreapta, dinspre Orhei. Are botul bont, teșit, de parc-ar fi căptătat un pumn În mordă. Dacă păpușoiul ar fi Înspicat, roțile Rusului, crăcănate, ar atinge spicele. Uite-i și steaua, de zicea careva să și-o pupe-n cur. Una pe coastă - În cărțile lor, cu litere ca păianjenii, avea și pe aripi, Însă aici, deasupra lanului, numai pe-o parte. Mama caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Despre Euripide, de exemplu. Midori a izbucnit în râs. — Ce ciudat ești! Cine naiba mai vorbește despre Euripide unui muribund pe care abia l-a cunoscut? — Dar nici eu nu mai cunosc pe nimeni care să stea goală, cu picioarele crăcănate, în fața fotografiei tatălui ei defunct! Midori chicoti și sună clopoțelul altarului. — Noapte bună, tăticule! O să ne distrăm și noi puțin, așa că nu te îngrijora. Somn ușor! Nu mai suferi, nu? Ai murit, da? Sunt sigură că nu mai suferi. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Hagi președinte! Hagi președinte!”. În sfârșit, trece autocarul galben al naționalei de fotbal. O fracțiune de secundă apuc să văd fața rotundă cu pătrățele a fotbalistului președinte. Mă gândesc că n-ar fi așa rău să fim conduși de unul crăcănat, cu un vocabular de trei sute de cuvinte. Cel puțin lui i se mai poate face un upgrade, dar pe Ilici cum să-l aduci la zi? Computerele sovietice nici măcar nu permit instalarea unui antivirus bun. Deși echipa națională - care rezistase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îi făcu semn țârcovnicului să-i ia în primire. Vorbea la mobil. - Da’ ce-i cu ăsta, frate, s-a sinucis sau ce? De-l aduce numa’ doi oameni? Ia uiti cum șadi cu alea-n sus șî cu gura crăcănată! Băăăi, da’ di ci nu i-ați pus șî niști beculeți cu beteală, ca sî hii circu’ șî mai mari!?” - Ia mai ține-ți fleoanca, Culai, se răsti popa, care terminase conversația. Mai bini adă patrahiru’ șeala ca sî terminăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și portocalii, cu picioarele goale, ca de catran. Pe la cincizeci de ani era o cotoroanță într-un fel de fulgarin jerpelit, cu buzunarele rupte. Avea o mână în ghips legată după gât cu o fașă de tifon împuțit și înainta crăcănată, frântă din șold, o cioară. A crăpat înainte să atingă șaizeci de ani. Toate s-au regăsit însă alături de noi, înfiorate și tremurând încă de parcă ar fi deținut ceva incomunicabil și care totuși se revela prin limbajul sudorii și frisoanelor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
baba Anghelina o pățise, nu ei, copiii, era o putoare, și uite-așa s-a zguduit pământu. Ei, copii, ce vrei, cumnate, a zis biata mămica, da baba Anghelina nu zicea nici pâs, numa așa-i clănțănea dinții și mergea crăcănată... E-hei, bătrână-bătrână, da vezi că să moară tot îi era frică... Lângă ei, la Obor, a căzut bombele de la aeroplane ziua-n amiaza mare și-a omorât lume necăjită, și femei care venise să ia lemne. Da ei nu-ș
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]