260 matches
-
îndepărta pe români de pe pământurile lor, excluzându-i din dregătorii, împiedicându-i să se stabilească în orașe și obligându-i din ce în ce mai mult la suportarea diferitelor sarcini feudale. Mai mult decât atât, baștinașilor li s-a interzis să fugă de pe „"Pământul Crăiesc"” în cel al comitatelor și de asemenea, să-și pască vitele pe pământurile sașilor. O dată cu apariția cetăților feudale de pe domeniul Tălmaciului, castelanii au obligat locuitorii să le apere, împreună cu granițele țării în schimbul unor oarecare libertăți. Așa ajuns populația „"iobagiones castri
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
a vitejiei sale, tatăl său îl poftește pe tron și îi spune că este vrednic să fie împărat. În finalul filmului, fiul de crai se trezește și își dă seama că totul fusese doar un vis. El adormise în scaunul crăiesc, de unde tatăl său îl alungă cu vorbe de ocară. Scenariul filmului a fost scris de Ion Popescu-Gopo, el fiind inspirat din basmul „Povestea lui Harap-Alb” (1876) de Ion Creangă. Într-un interviu acordat revistei Cinema în 1985, Gopo a povestit
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
, numită și Dubla Monarhie împărătească și crăiască ("kaiserlich und königlich Doppelmonarchie" sau "k. u. k. Doppelmonarchie") sau Monarhia Dunăreană, desemnează statul condus de monarhii Habsburgi în Europa Centrală și în Europa de Sud-est între 1867 și 1918. Acest stat a existat după transformarea Imperiului Austriac într-o
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
în germană "Österreichisch-Ungarische Monarchie"; în maghiară "Osztrák-Magyar Monarchia") a fost stabilită de către împăratul și regele Francisc Iosif I într-un document scris de mână în 14 noiembrie 1868. În mod alternativ, Dubla Monarhie se mai numea și "Monarhia chezărească și crăiască Austro-Ungaria" ("Kaiserliche und königliche Monarchie Österreich-Ungarn"), ceea ce a dus la denumirea informală "Monarhia k. u. k." și la numele glumeț "Kakania". Pe baza faptului că, din punct de vedere legal, statul era constituit din două părți distincte, se mai utilizează
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
cisleithanice a fost introdus pentru prima dată ca denumire oficială în 1915. Apelativul literar "Kakania", imaginat de Robert Musil în romanul „Omul fără însușiri”, derivă de la prescurtarea k.u.k. a termenului german kaiserlich und königlich (în română, chezăresc și crăiesc sau imperial și regal) folosit în perioada austro-ungară pentru a desemna întreaga dublă monarhie (a nu se confunda k.u.k. cu k.k. — cezaro-crăiesc, termen folosit după 1867 doar pentru Cisleithania). Denumirea "Imperiul Austro-Ungar", deși folosită, este eronată dat
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
perioada austro-ungară pentru a desemna întreaga dublă monarhie (a nu se confunda k.u.k. cu k.k. — cezaro-crăiesc, termen folosit după 1867 doar pentru Cisleithania). Denumirea "Imperiul Austro-Ungar", deși folosită, este eronată dat fiind că Austro-Ungaria era împărătească și crăiască, adică era o uniune formată din Imperiul Austriei și din Regatul Ungariei în care termenul de „imperiu” era folosit exclusiv pentru a face referință la partea austriacă a Dublei Monarhii. Austro-Ungaria nu avea un drapel de stat unic și comun
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
referea la două dintre coroanele monarhului (la coroana imperială a Austriei și la coroana regală a Ungariei) și, prin metonimie, la cele două state ale Dublei Monarhii. Guvernul "Cisleithaniei" era identificat drept „k. k.“ („kaiserlich-königlich“ — „chezaro-crăiesc”), formulă în care "königlich" ("crăiesc, regal") se referea la coroana regală a Boemiei pe care Împăratul Austriei o avea de asemenea. Guvernul și instituțiile jumătății ungare a Dublei Monarhii aveau apelativul „m. kir.“ („magyar királyi”) sau „kgl. ung.“ („königlich ungarisch” — „regal maghiar”). După Compromisul din
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
chieltuialelor tuturor sătianilor fiește căruia după buna î(n)durare, voința inimii și puteri(i) sale, fără de nicio sâlnică aruncare, î(n)să cu toată cheltuiala ce sau potrivit sau cuvinit; î(n) bani de jumătate a cinstitului domn perțeptorului crăiesc acestui cinstit vidic și a satului fiucorator Nicolae Hosu, care mai întiiu după măsuraria pământului (e vorba de măsurătoarea cadastrală ordonată de împăratul Iosif al II-lea în 1786 - n. n.) în care au străduit 4 ani, au fost soriitoriu varmeghiesc
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
mesteacăn. Bogăția vânatului din pădurile maramureșene este menționată și în prima atestare documentară, din 1229, a Maramureșului, în speță: a domeniu de vânătoare regal. Rezervarea unor zone în acest scop a făcut să se păstreze, până azi, denumiri ca "Pădurea Crăiască" din Ocna Șugatag. De acest aspect e legată și vânătoarea lui Dragoș Vodă, în urma căreia ar fi ajuns, potrivit legendei, în Moldova. Ultimul zimbru de pe teritoriul românesc a fost vânat în Maramureș în anul 1852. Capra neagră a dispărut din
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
ce a existat până la căderea Imperiului Bizantin în 1453. În prezent, conducătorul arhonților din cadrul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului poartă titlul de Mare Logofăt. După ce a primit de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) titlul de despot și coroană crăiască, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a stabilit dregătoriile din Principatul Moldovei, după obiceiurile curții împărătești. Printre dregătoriile preluate de la bizantini a fost și cea de mare logofăt. În capitolul al VI-lea ("Despre boierii din Moldova și stările lor") din
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
i au fost descoperite urme ale culturii neolitice Vinča-Turdaș. Descoperiri întâmplătoare au indicat existența unei civilizații romane înfloritoare. Orașul este atestat documentar în Diploma andreană din 1224. Orăștia este menționată în acest document drept cel mai vestic punct al Pământului Crăiesc, zona de colonizare a sașilor în Transilvania. Tot prin Diploma andreană a fost reglementat faptul ca Orăștia să fie reședința Scaunului Orăștiei, cu localitățile aferente. Toponimul Waras („oraș”) dovedește faptul că la acea dată așezarea se afla în plin proces
Orăștie () [Corola-website/Science/296883_a_298212]
-
greavii au început să-și dorească tot mai mult să domine țăranii liberi în felul în care nobilii maghiari stăpâneau asupra șerbilor legați de glie, aceștia au fost obligați fie să renunțe la privilegiile lor nobiliare, fie să părăsească Pământul Crăiesc. O contribuție la cercetarea instituției greavilor (pl) (în , în ) a avut-o Georg Müller, care semnala că aceștia aveau atribuții judecătorești și administrative în sate și târguri, și care nu trebuie confundați cu juzii sătești (în , în ). Th.Nägler susține
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
Institutului Politehnic București, doctor inginer în specialitatea „Rezistența materialelor”. S-a născut la 14 februarie 1928 în București. Familia Craifaleanu era stabilită în secolul al XIX-lea în satul Craifalău (a cărui denumire a fost schimbată la mijlocul secolului următor în Crăiești), situată aproape de Reghin. Tatăl său, Aurel Craifaleanu (1884-1938), a fost profesor universitar, doctor în chimie la Berlin (1914), întemeietorul biochimiei în România (1920). Mama, Ștefania Chisanovici (1899-1983), a fost funcționară. A absolvit liceul „Sfântul Sava” din București în 1946. În
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
acest punct granița statului maghiar feudal, înaintea sosirii coloniștilor germani. Existența capelei părăsite a dispensat pe coloniști de truda ridicării unei bazilici romanice cu trei nave, cum s-au construit în cele mai multe așezări săsești în decursul secolului XIII pe "pământul crăiesc". Adaptarea capelei s-a efectuat în etape, în concordanță cu evoluția socială a coloniștilor și condițiile istorice respective. Așa cum rezultă din analiza și interpretarea cercetărilor arheologice, capela s-a folosit, în prima etapă a evoluției așezării săsești, fără lărgire planimetrică
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
parte din uniunea reală a două state autonome. (Pentru instituțiile comune ale celor două jumătăți ale Dublei Monarhii, s-a folosit în perioada 1867-1918 expresia "kaiserlich und königlich", prescurtat "k. u. k.", în traducere "imperial și regal" sau "împărătesc și crăiesc". În Armata comună, expresia "cezaro-crăiesc" și prescurtarea "k. k." au fost folosite împotriva regulilor până în 1889.) Primul "k." ( de la "kaiserlich") se referă la titlul "Kaiser von Österreich" ("Împărat al Austriei"), iar al doilea " k." (de la "königlich") se referea până în 1867
K. k. () [Corola-website/Science/335774_a_337103]
-
districtul Gura Humorului (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Mănăstirea Humor în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților ""sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri"". După desființarea mănăstirii, chiliile s-au ruinat aproape complet. Biserica a fost transformată în biserică parohială. În clădirile din fostul ansamblu monahal a funcționat o școală pentru copiii localnicilor, iar din 1850 acestea au fost folosite ca depozit pentru
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
Biserica din Slimnic, Sibiu, cu hramul Sfântului Apostol Bartolomeu, este amintită pentru prima dată într-un document din anul 1394. Ridicată în sec. al XIV-lea la granița de nord a Pământului crăiesc, biserica-cetate avea o poziție strategică, servind ca avanpost de apărare pentru Sibiu și ca strajă pentru drumul ce ducea la Mediaș. Biserica a fost construită în a doua jumătate a sec. al XIV-lea. Corul are o boltă în rețea
Biserica medievală din Slimnic, Sibiu () [Corola-website/Science/326784_a_328113]
-
(în germană "Sieben Stühle", în latină "Septem Sedes") se numea un teritoriu de pe Pământul Crăiesc ("Königsboden") din Transilvania (în germană "Siebenbürgen", adică "șapte cetăți": Sibiu, Brașov, Mediaș, Sighișoara, Sebeș, Rupea, Bistrița), reprezentând unitățile adminstrative ale sașilor transilvăneni, din secolul al XII-lea până spre sfârșitul secolului al XIX-lea. În 14 iulie 1349 este prima
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
din districtul Vășcăuți (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Zamostea în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri" . În anul 1811, satul Zamostea și o parte din moșia Bănila au fost vândute lui Andrei Gafencu cu 70.350 florini. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Zamostea a făcut parte din componența României, în
Zamostea, Vijnița () [Corola-website/Science/315590_a_316919]
-
Brașov (în , în ) este un județ din România aflat în sud-estul Transilvaniei, care include regiunile istorice Țara Bârsei, Țara Făgărașului și o parte din Pământul crăiesc. A fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a Regiunii Brașov (din raioanele Brașov, Rupea și Făgăraș). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din Regiunea Stalin, din județele (interbelice) Brașov, Făgăraș
Județul Brașov () [Corola-website/Science/296651_a_297980]
-
din districtul Zastavna (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Crișceatec în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri" . La începutul secolului al XIX-lea, a fost înființată în sat o fabrică de zahăr . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Crișceatec a făcut parte din componența României, în Plasa Nistrului a județului Cernăuți. Pe
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
acea dată, viețuiau acolo 5 călugări. În baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783, împăratul Iosif al II-lea (1780-1790) dispune să se reducă numărul mănăstirilor, pământurile și fondurile administrate de acestea să treacă "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri", iar din întreg fondul care se va forma pe această cale să se întrețină clerul ortodox și să se creeze cel puțin o școală la Cernăuți sau la Suceava, iar restul să se întrebuințeze pentru scopuri folositoare . Deși stareții
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
Stăneștii de Jos (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Ostra în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri" . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Ostra a făcut parte din componența României, în Plasa Ceremușului a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de români. Ca urmare
Ostra, Cozmeni () [Corola-website/Science/315720_a_317049]
-
așa s-a format zona de sate și comune care astăzi se numește Mărginimea Sibiului. Satul Rod face parte din zona respectivă. Localitate atestată documentar în 1488, dar cu origini mult mai îndepărtate, a fost una a oamenilor liberi, pământ crăiesc în vremea primilor regi maghiari. Populația: în prezent aprox. 500 locuitori și 430 de case. În trecut, în perioada de înflorire aproape 2000 de locuitori. Populație de etnie numai română. Religia: creștin-ortodoxă; Biserică construită în anul 1712. Instituții: școală de
Rod, Sibiu () [Corola-website/Science/301731_a_303060]
-
după dânșii au primit unul de la altul așa până acuma. Aceluiași dar și puteri și noi următori fiind avându-i și a da celor ce s-au învredncit a slujisfintelor altare. Drept aceea în urmare și Tot pre Înalt K. Crăiești orânduieli. Noi întru aceea dată fiind scaunul Eparhialnicului Episcop de Marele principat al Ardealului văduvit, pre candidații spre preoție din numita eparhie a Ardealului ai hirotoni preoți și pre parohie ai așeza. Noi să avem Și pre acesta Kir Teodor
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]