539 matches
-
fi scriitor, iar înțelegerea greșită a performanței și succesului riscă să deregleze criteriile de evaluare. Mihail Gălățanu are altă părere: "Succesul reprezintă o receptare promptă și amplă. Marjele de eroare sunt, în general, nesemnificative atunci cînd există bun-simț. Numai conjuncturalismul cras gafează." Ierarhiile sînt inerente - spune el - iar demitizările nu atacă, în genere, ierarhia, ci imaginea, viziunea asupra unui scriitor. Ovidiu Ghidirmic n-are nici el, în principiu, nimic împotriva demitizărilor, care nu perturbă ierarhia, ci în mod paradoxal o consolidează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
un astfel de trecut, eroic doar când stăm de vorbă între noi și când n-are cine să ne spună, verde-n față, cum au stat lucrurile în realitate, cu un prezent în care confuzia etică și incultura cea mai crasă sunt singurele voci ascultate, vom rătăci la nesfârșit în smârcurile tranziției. în gura omului public român, chiar cuvintele și conceptele cele mai simple capătă dimensiuni comice. Un fost, prezent și viitor șef de partid, precum Cerveni, după ce-l confundă pe
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
că statul român finanțează doar manualele pentru școala generală, iar scandalul recent apărut se referă la manualele de liceu? Manuale pe care editorii abia așteaptă să le editeze "pe banii lor", numai că nu le îngăduie cenzorița de la minister! Necunoaștere crasă a realității sau mentalitate totalitară? Ezit între aceste două definiții ale puterii care conduce acum România, o țară care minte în exterior că vrea să se integreze în Europa, iar în interior dovedește că n-o obsedează decât atingerea intereselor
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
stil, însă extrem de precis în articularea ideilor) ministresei învățământului într-o emisiune televizată arată cât de nepregătiți pentru guvernare sunt, de fapt, ahtiații de putere ai lui Iliescu. Specialistă în perifraze, ocoluri dibace ale răspunsurilor, când nu de-a dreptul cras incompetentă, dna Andronescu e imaginea însăși a neputinței și nepriceperii: ca noi toți, domnia sa vede tragedia domeniului care-i asigură un salar domnesc, dar nu poate (deși vrea), nu știe (deși bănuie) și nu înțelege (deși clipește des) ce-ar
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
observă chiar în aceste zile: competiția grotescă între Ion Iliescu și Adrian Năstase, dar și între diverși generali de armată ce și-ar dori uitat trecutul de mânuitori docili de roabe pe șantierele socialismului, descrie infantilismul, ca să nu spun prostia crasă, în care se leagănă stăpânii de azi ai României. Victime ale războiului psihologic dus de securiști în ultimii zece ani, ei își imaginează că se pot menține la putere adunând informații compromițătoare despre adversari. Greșeală de calcul: în România nu
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
dificilă. peste puțin timp, ea își va pierde obiectul misiunii, căci activitatea diplomatică nu poate fi exercitată normal decît într-o țară liberă. Voi continua să mă bat pînă în ultimul moment. Trebuie să lupt atît contra dezordinii și a crasei neglijențe a administrației românești, cît mai ales contra nemților. Peste tot dau de opoziția lor brutală." De abia în 25 februarie 1941 scrie despre atrocitățile comise de legionari: După Jilava au urmat asasinatele comise de legionari, pogromurile din București și
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
colaborările avute, cu regretul că direcția ziarului respectiv înnoindu-se, totul ar fi căpătat o altă orientare. Se întâmplă. Normal! Dar să nu sufli o vorbuliță... Iată o dovadă nu numai de lipsă de educație, dar și de proastă creștere crasă. De când suntem liberi, parcă suntem mai mitocani ca niciodată. Ca și cum nouă acesta ne-ar fi fost felul; dar, din lipsă de libertate, nu-l puteam dovedi din plin. Or, acum este cel mai fericit moment să profităm, dând frâu liber
Niște moftangii, mon șer! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11863_a_13188]
-
Mihăieș Iarna nu-i ca vara, într-adevăr, dar nici anul 2005 nu e 1997. Lucrurile privite atunci cu îngăduință (bâlbâielile noii guvernări, aroganța lui Emil Constantinescu, mentalitatea "cetății asediate" - la propriu, prin baricadarea echipei prezidențiale îndărătul zidurilor Cotroceniului -, incompetența crasă a administratorilor din teritoriu) nu au azi nici o șansă de-a fi tolerate. Românii care s-au mai fript o dată nu vor accepta nici în ruptul capului să retrăiască dezămăgirea de acum opt ani. Astfel se explică atacurile tot mai
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
memorabilul răspuns al bătrânului Karamazov, prototipul ticălosului. Cineva îl întreabă: „De ce-l urăști pe cutare? Ți-a făcut ceva?” „Să-ți spun de ce: omul nu mi-a făcut nimic, ce-i drept, în schimb eu i-am făcut o porcărie crasă, și de-atunci nu mai pot să-l văd în ochi, îl urăsc numai și numai din pricina acelei porcării!”), o asemenea meteahnă duce fatalmente la ură și atomizare socială și provoacă un rău imens întregii națiuni, treabă exploatată de cei
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
în gînd. Melodicilor le place jazzul, bluesul, lamentația orientală sau ritmurile latinoamericane. Canonicilor, orga, corul de catedrală sau psaltica aspră. La Vulcănescu, vibrația e înaltă, aerată sub influența privirii îndreptată în sus, de aceea tonul nu-i cade în frivolități crase. Naturile melodice sînt obsedate de originalitate, din carența unei vederi coerente. Ele vor stil, deși le-ar trebui muchia unei idei. A cincea trăsătură a autorilor de diapazon este plăcerea de a-și citi propriile producții, sub admirația narcisică a
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
în țări mai civilizate ca a noastră, dar aici așa merge treaba. La noi, în camera deputaților și în senat, stau bine mersi indivizi acuzați de cămătă si de omucidere, bandiți vânduți companiilor străine, indivizi de o ignoranță atât de crasă, încât fac din sistemul parlamentar comedia cea mai grotescă ce a putut să se abată asupra unei țări. Nu exagerez câtuși de puțin dacă zic că disputa dintre partidele politice din țară noastră nu e nimic altceva decât o încăierare
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
de a crede că există ceva dincolo de libertate și demnitate, vrea să vadă moartea omului autonom. Poate că are sau nu are dreptate, dar, în termenii eticii iudeo-creștine pe care Portocala mecanică încearcă să o exprime, el comite o erezie crasă. Mi se pare, conform tradiției, că omul vestic nu este încă gata să fie înlăturat, că zona în care funcționează liberul-arbitru ar trebui lărgită, chiar dacă dăm peste noi îngeri cu spade și flamuri cu blazonul Nu. Dorința de a diminua
Marmelada mecanică by Anthony Burgess () [Corola-journal/Journalistic/2585_a_3910]
-
asigur că nu mă sperie - în anii `80, până în noaptea de 21decembrie 1989, m-am declarat mort eu însumi, așa că știu cum e. Mă sperie însă ușurința cu care, în finalul "demonstrației" sale la adresa subsemnatului, dl Badea comite o nedreptate crasă, hotărând că nici ziarul gândul, neimplicat câtuși de puțin în toată povestea, nu mai există pentru el. Nu pot să-i spun decât că acesta e un gest băsesc.”, conchide Cristian Tudor Popescu. Citește și:
Replica lui CTP: Rugămintea unui strigoi către dl Mircea Badea () [Corola-journal/Journalistic/23537_a_24862]
-
pun în piept Însă plânsul său ușor M-a făcut să mai aștept. Trebuia să-l las să cadă, Poate e trimis din stele, Ca un sol, ce vrea să vadă, Dacă am bune sau rele. Dar în neștiința-mi crasă L-am ucis și l-a durut: Cred că se-ntorcea acasă Cineva de mult pierdut. Referință Bibliografică: FULG DIN STELE / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2163, Anul VI, 02 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
FULG DIN STELE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381665_a_382994]
-
de o sută de ani, nemulțumiți, indignați, sute de mii de oameni înfrigurați, pe bună dreptate supărați, dar... stupoare, de politic complet ignorați! Ciudat, că unii confrați sunt mirați, indignați, de mărșăluirea în stradă, acceptă hoția, sărăcia, bătaia de joc crasă, fără să se sinchisească... de viitorul nepoților, al neamului românesc și a numelui Românie, ce ne-au creat-o strămoșii neînfricați, de nimeni intimidați și cu mult sânge vărsat! foto internet Referință Bibliografică: Revoltă / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
REVOLTĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380264_a_381593]
-
stihului ritmat și rimat. Așa am avut revelația virtuților acestui mod de a ne exprima. În versul alb, ritmul e foarte important dar, semănând cu cel al respirației, el nu pune probleme de ordin tehnic. Poți lesne cădea în proza crasă, dar nu mai mai mult decât în scandarea clasicizantă. Folosit cu atenția pe care o merită, versul alb îi oferă poetului tonul unei gravități obstinate, al exprimării demne de sine. Sub semnul marelui Vag, viața mea în noiembrie. Marele Vag
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
să-mi leg / numele, cu barba coborând ca o ninsoare / peste litere, cu liniile chipului / frânte în unghiuri / de timp în renunțare." Mai departe, mă adresez "viitorilor", la oamenii Ťce vor sui din iubiri". Pornirea înduioșat demagogică decade într-un cras automatism realist-socialist: "încerc să recunosc / drumurile voastre viitoare, / aidoma zidarului întretăind cu mistria în aer / drumurile viitoare / ale familiilor prin odăi." O notă, scrisă probabil de un ideolog nedumerit, a apărut într-un ziar, luând în râs pe zidarul care
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
text. Și totuși, cine nu crede că patima stăruitoare învinge frica, ursuzlîcul, singurătatea să citească această carte. Poate că speranța ce-am văzut-o pe-un perete, Believe in Art. It will pay back, n-o să ne mai pară - hm! - crasă naivitate. Va fi, atunci, și meritul unei cărți de bună ascultare, datorate unei iubitoare de feerii, fie ele la radio, în muzicaluri sau între pagini de literatură. O carte despre lumi primite. De la cei care, de ani, fac, din nopțile
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
de audiență deosebit de scăzute; - în contextul eșecului evident al programelor cu care TVR își propunea să se relanseze (”Vara pe val”) mă așteptam ca C.Săftoiu să propună CA demiterea producătorului general C.Zgabercea și a celorlalți vinovați pentru lipsa crasă de profesionalism dovedită prin aceste programe. Așteptarea a fost zadarnică, singura explicație plauzibilă a cauționării acestei situații penibile în care a fost pusă televiziunea publică fiind că în cazul demiterii lui C.Zgabercea nu ar mai avea cine să țină
Valentin Nicolau, fostul șef al TVR, șterge pe jos cu noua conducere by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/77874_a_79199]
-
pe poet, risipești banii în vînt? Cît de nemernic trebuie să fii acolo, în sinea ta, ca să ridici glasul protestînd în fața unei asemenea "inutilități"? În fond, toată cultura omenirii este o mare și superbă inutilitate, și e semn de idioțenie crasă să folosești optica meschină a explicațiilor financiare pentru a pune la îndoială nevoia unor manuscrise care, singure, ne salvează de mediocritatea endemică a unei culturi mici, o mediocritate de care nici cele mai exorbitante cheltuieli guvernamentale nu ne vor scăpa
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
sunt speculațiile privind procesele psihice. Ambiția de a stabili reguli și de a descrie, categorial, comportamentul indivizilor loviți de durerea morții e legitimă. În practică, ea nu depășește însă anvergura unui exercițiu pur intelectual. Parcurgând "revelațiile" psihanalitice, afli câteva banalități crase ("A fi în doliu înseamnă de fapt a fi bolnav, dar cum această stare de spirit e obișnuită și ni se pare naturală, nu vom numi doliul o boală."), ori subtilități perfect irelevante pentru esența chestiunii: În doliu, subiectul trece
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
impietatea e un atentat nu atît împotriva lui Dumnezeu, meditează Al.Paleologu, cît împotriva civilizației pe care Dumnezeu o dorește făurită și dezvoltată de oameni în conformitate cu aspirațiile lor cele mai înalte. Departe de-a reprezenta un indiciu de emancipare, necredința crasă nu e decît o dovadă de îngustime vinovată, de dezumanizare: "Ateismul agresiv a rămas al barbarilor (comuniștii de pretutindeni, jacobinii francezi din linia Combes, Viviani și ejusdem farinae), dar intelectualii subțiri și cultivați (subliniez că aceste ultime trei cuvinte, plus
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
a plasa în preajma lui pe Julia Ormond în rolul Lisei Howard, femeia din high society care-i ia un interviu. Declarațiile sale ca și definițiile pe care le dă sunt modeste sub raportul conținutului ca să nu spunem de o banalitate crasă, însă nu cuvintele contează la Che, ci felul în care le spune, fervoarea discursului său și charisma pe care o emană personajul. Intrat sub luminile rampei, Che se prezintă ca un star, un personaj cu potențional dramatic, cinematografiabil în uniforma
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
printr-o înșurubare dureroasă în propriul tipar cultural. Stai printre ei, dar nu ești cu ei, lipsindu-ți afinitatea menită a te apropria de etosul lor. Și chiar dacă ești un maestru al socializării spoite, de sub smalțul gesturilor curtenitoare vei gusta crasa inadecvare care te separă de ei. Și cu cît luciditatea ți-e mai tăioasă cu atît nefericirea pe care o trăiești printre nemți e mai acută. E o singură cale de a te simți fericit în Germania: ca mediocritatea să
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
sunt și pastoralele, cu tot limbajul lor ofilit, readus în actualitate nu fără oarecare satisfacție polemică. Doar că, așa cum era de așteptat, nimic nu e ceea ce pare. Căci toată această reîntoarcere la esențe n-ar avea nicio noimă - în afara unei crase lipse de gust - dacă n-ar fi contrabalansată de un imaginar cotidian la fel de bine conturat și de o atitudine mucalită. Vlad Moldovan e singurul poet de azi care se poate întreba cu aceeași naturalețe despre viață, spirit sau materie și
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]