3,021 matches
-
sală de clasă - mereu cu noi elevi și învățături. Din inima deșertului - Steaua ta va străluci, din nou - Bagdad, Bagdad Zbor, zbor, zbor! 2. Cît nisip și deșertăciune vor trebui curățate din ochii soldaților americani. Lacrimi de stea cad pe creștete de copii, bandajate, strigîndu-și Durerea, veșnicia, istoria. Tancurile timpului și ale morții, ale războaielor, ale Armaghedonului Pot fi oprite doar cu sufletul. Cu trandafirul alb al sufletului. Adus, în zbor, de Prometeu! O imagine contrast: Prin fum, foc și explozii
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
precis delimitat, toată săptămîna, tot anul și în orice sezon. În diminețile de primăvară și de vară, țigăncile vînzătoare de flori, "merg cîte una, cîte două și cîte trei, cu grădinile pe cap". Coșurile largi pe care le poartă pe creștet le dau o ținută impunătoare, iar în aer adună albine și lasă miresme, culori, vorbe multe. Dacă n-ați văzut această imagine, scrie pentru cititorii anului 1935 Mircea Damian, în cartea sa dedicată Bucureștilor, "este ca și cînd n-ați
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
și-a ratat din nou întunericul absolut; silabisești pe buzele răsfrînte ale nimicului începutul șaradei oedipiene. Gălăgios patetism al duratei Prezentîndu-se în impostură de dar divin, însă rănile somnului rămîn deschise, iar din tavan atîrnă zdrențe de întuneric mîngîind amenințător creștetul lucrurilor. Bătrînul Plinius La ieșirea din somn lumina zilei surprinsă e o pisică lingînd lapte de latină în pagina manualului uitat de fiu pe masă deschis la textul cu moartea bătrînului Plinius - tînărul relatează cu severă tristețe mînia Vezuviului și
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
să o doară: "Cu gura cânt la flaut". Și mă îndeamnă complice: Caută locul, dar să știi că e schimbător. Ieri era lobul urechii, cândva a fost pubisul, azi nu mai știu". Va trebui să încerc, să parcurg întregul din creștet până la călcâile roze. "Nu-mi cunosc corpul, e plin de surprize și pentru mine". Încep cercetarea și ea mă consolează: "N-o să te las singur, îl vom căuta împreună". Formele imperfecte Spre faima ei e urâtă: glas aspru; mâna e
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
trag fuioare de fum amurginde pe zariște se aude un centaur ciclop tropăind cu copite de nouri margini de timp asfințit fapt de seară nebănuitul fum dăruitor Securea de umbră prin apele somnului curgându-mi alinătoare din tălpi până'n creștet o secure de umbră subțire spintecă fără milă șuvoiul de vise străluminarea lui pieritoare nici un înger n'a stat pavăză pierzătoarelor treceri pe fruntea înrourată de zorii de ziuă străluce frunza uitării Sub luna neagră prin strâmtorile timpului la apa
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
cu încetineală nodurile funiei. Parcă ar fi oficiat un ritual, pregătit în taină de mai multe vreme. Spre uimirea ei, fostul vistiernic căzu în genunchi și-i sărută poala fustei. Descoperindu-i și lacrimi în ochi, Gilda îl mângâie pe creștet, ca și cum ierta greșelile unui copil, și-i făcu semn să se ridice. - Ai tot dreptul să faci ceea ce-ți dictează conștiința, îi deschise el larg ușa. Din punctul meu de vedere, n-ai ce-ți reproșa. O barcă se
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
să se retragă neauzit, Walburga își întinse amîndouă mîinile după el, aruncîndu-i o privire, pe care Hansi o uitase demult: privirea aceea plină de iubire, de încredere și admirație, care, vara, îi răcorea inima, iar iarna îl sfredelea fierbinte din creștet pînă-n tălpi. Hansi se aplecă deasupra ei și primi, cu ochii închiși, atingerea ușoară a buzelor ei pe frunte. - Ia zi, nu ești tu, cumva, mezelarul din Hadernsee? îi susură ea în ureche. Nuuu, nu ești tu. Tu ești poetul
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
lumină și vînt. ca și acum îmi puneam fața pe geamurile aburite și apoi comparam amprentele ei ca să mă recunosc. corpul meu eteric se lipise de piele devenise o altă piele strînsă și dură - un uter rigid. cu sexul din creștet desfoliat ca un lotus cu o mie de petale pluteam în derivă prin el. era lumină și vînt. va fi noapte, va fi bine e o lumină piezișă pe lucruri de la cel mare la cel mic. s-ar spune că
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
Emil Brumaru Nu isc pricini să-ți tulbur cu miresme Trupul prelins din creștet pîn' la glezne, Ci-ți dau o inimă pe ea c-o gheară. I-atît de simplu, oh! i-atît de lesne Brusc să se strîngă. Ticăie o moară Ca un ceasornic, undeva, dumnezeiește: Se macină cărări, făpturi, ferestre. Și nimănui de
Nu isc pricini... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11672_a_12997]
-
inițiez în curgerea vântului, în nașterea copilului din foc, să vezi pictată cu sângele meu icoana lui, cordonul plin de porumbei ce leagă tronul de sus cu trupul fecioarei de jos. înaintezi printre ceilalți ca și cum discul soarelui ți-a despicat creștetul capului. Darul Ghemul scăpat din mâini, la picioare, se rostogolește la vale - a luat-o la deal; când va ajunge pe vârful muntelui, se va sfârși, deși, de un capăt, îi strângi firul în mâini. Prin ploaie Bătrânul trece cu
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
Ghemul scăpat din mâini, la picioare, se rostogolește la vale - a luat-o la deal; când va ajunge pe vârful muntelui, se va sfârși, deși, de un capăt, îi strângi firul în mâini. Prin ploaie Bătrânul trece cu norul pe creștet; înfășurat în pânzele alunecoase ale norului, fiul călătorește odată cu el; copilul îi întâlnește pe cale și, fără să-i vadă, se uită la soare și trece mai departe prin ploaie. Horror vacui Au apărut miei cu trei picioare, ca și cum unul le-
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
tâlcuit pasărea însoțitoare cu limba în care le descifrează grămăticul albit de deasupra? Copilașul din traistă Pe spatele curcubeului cu șapte raze urcă un schelet de om, în oasele dreptei cu o traistă din care se vede un copilaș strâns - creștetul său mai alb ca zăpada; pe solzii luminoși ai culorilor pe unduitoarea piele a șarpelui scheletul calcă, a ajuns cu oasele pieptului pe cornul din fruntea reptilei. Mandibulele se deschid și limbile zvâcnesc în afară, se prefac în șerpișori de
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
poezie vie” cu catene prinse de volutele realității sociale, care să fie cu rădăcini specific americane. Unii poeți, cu rădăcini în America, și-au căutat cerul poeziei în Europa (Ezra Pound, Ț. S. Eliot), alți și l-au văzut deasupra creștetului (W. C. Williams, W. Stevens, E. E. Cummings). Cu stelele de deasupra luminându-le propriile drumuri, propriile pășiri și propriile orașe. „Nu toți poeții împărtășesc vederile lui Williams - scrie în 1968 Serge Fauchereau - despre necesitatea unui limbaj absolut american (...) dar toți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mă vadă în această situație! Dar chinurile din perioada chimioterapiei?! Atunci am vrut să mă sinucid. Găsisem și varianta... La fiecare perfuzie luam cu mine România literară și-mi acopeream fața, să nu văd ce mi se întâmplă... Mi-apăsa creștetul o stâncă... Apoi, taxi, tren personal, două ore, și casa-ghețar. Nu puteam nici citi, nici scrie. Și nimănui nu-i spuneam nimic. îl imploram pe Dumnezeu să mă ia. Crucea mi-am făcut-o în ^95... E albă, din marmură
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
poezie vie” cu catene prinse de volutele realității sociale, care să fie cu rădăcini specific americane. Unii poeți, cu rădăcini în America, și-au căutat cerul poeziei în Europa (Ezra Pound, Ț. S. Eliot), alți și l-au văzut deasupra creștetului (W. C. Williams, W. Stevens, E. E. Cummings). Cu stelele de deasupra luminându-le propriile drumuri, propriile pășiri și propriile orașe. „Nu toți poeții împărtășesc vederile lui Williams - scrie în 1968 Serge Fauchereau - despre necesitatea unui limbaj absolut american (...) dar toți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
situației, n-au lipsit și momente de comic, de exemplu lăptarii mărginași, care în fiecare dimineață trebuiau să aducă marfa clienților, s-au gândit la năstrușnica idee de a-și împodobi căciulile cu stegulețe albe de pace înfiptecu mici nuieleîn creștetul pălăriilor lor, cât și după urechile cailor înhămați la faetoane. În așa chip și-au făcut intrarea dimineața în oraș, făcând chiar pe soldații ocupanți să râdă cu lacrimi, de asemenea trăsnaie! Populația nu era de loc liniștită, în schimb
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
poezie din orice fel de lînuri. Jivine cu solzi și pene sînt scornite pe hîrtie, într-o invocație care adună cărțile: "Hiare cuminți/ cu ghiare, cu dinți,/ cu coadă de pește,/ cu pieliți la dește,/ cu unghe de țap/ în creștet de cap,/ cu blana ca sfecla,/ cu ochii ca stecla/ cum ochii de vîlc,/ fiare cu tîlc,/ cu duhori suave:/ gŕdini filosoafe.../ (Ave!)". Modelul, aici, e cel al poeziei populare, cînd descrie vreun cal fantastic. Mai pe urmă, o cîntare
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
desfacem strofele Poemei și să le facem vânt în albia curentă a prozei... Găvan pe Chițu-l omoară, Cocoloș pe Titireaz deculă, Costea lui Zăgan capul îi sboară, iar Pipirig a Dodii căciulă taie în două și capu-i despică din creștet până în tufoasa chică. Parnavel cu sulița ascuțită străpunse pe Corbea în gemănare și de nu era punga încrețită, îi pătrundea fierul până în spinare... Mândra pe Ciuntul de barbă trage, Năsturel pe Dondu flocăiește, iar ca ș-un juncam Dragoșin rage
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10137_a_11462]
-
pe pământ, din câte îți amintești, „lumea, totalitatea faptelor, lumea este tot ceea ce se întâmplă”. și se întâmplă! Când mă gândesc la chestia asta cu „întâmplarea”, un pumn cât povestea faraonului din Biblie, mă izbește, în fiecare dimineață, tocmai în creștetul capului. Faptă și întâmplarea, faptă! Sună ca urletul meu într-un pustiu în care ecoul stă pe gânduri. Ce să-i fac? Nu are răspuns... În consecință, draga mea, după cum vezi, sunt singur cuc. Nu am înțeles prea bine expresia
Scrisoare către niciunde, dintr-o lume doar cu lacrimi şi bani. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
nemții, au îngenunchiat, s-au aplecat cu un zgomot colosal spre pământ, au sărutat amândoi pământul neamului lor, s-au ridicat, au făcut drepți, unul lângă altul, tot zângănind, si au trântit fiecare câte o cruce pravoslavnica peste carabina, de la creștet la buric, apoi, în dreapta și în stânga, unde inima le bătea repede în piept.
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
vechi" (Doarme Ieronim). Legătura dintre parteneri e dată de aceeași compoziție de fantoșă: "Acum trupul meu ca și al tău este/ Din bucăți făcut, șade-n frunzișul veșted,/ În ceafă are ochiul pus din greșeală-acolo/ Și în călcîi rotundul creștet" (Cîntec). Spectacolul erotic nu e decît un teatru de marionete, un guignol: Stau păpușile-atîrnate, fire care nu se văd/ De scufie și de brațe le-au legat frumos de sus,/ Dedesubt e păpușarul ce din cînd în cînd le mișcă
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
în schimb, să o lași să cadă pe locul ei de mai înainte. E preferabil. Dar și mai bună este continuarea suplă și amplificarea înainte a efortului pentru o aruncare departe, către altitudini teoretice, a unui satelit de survol peste creștetele mulțimii. Alături de nimicirea mediatică de fiecare zi a unor persoane nu strică, dar deloc, întreprinderea unor analize mai de ansamblu și mai nuanțate ale viciilor de care aceste persoane sunt bănuite - cu o ancorare, desigur, în concret. Și aceasta având
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
levitația, premoniția sînt transcrise cu o acuratețe înfiorata, precum de o conștiincioasa școlărită a absconsului: "Dar ce era cu Vocile acelea luminoase deasupra mea?/ ceva precum un abur lăptos multicefal/ gîndea în dialog (dar fără vorbe, parcă)/ tot levitînd deasupra creștetului meu./ Și-am cunoscut decizia lor/ întîi în vis/ și-apoi recunoscută-n realitate./ Și-am plîns în vis și m-am speriat./ Dar nu-n realitate" (Zinoapte). Uneori apar momente de crispare livresca, de un artificiu scontat: "O, Chromios
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
Cuvânt, la Necuvânt TGrp, 282). În poezia de Chișinău a lui Grigore Vieru, Mama se relevă după cum s-a mai spus (supra) drept simbol mesianic al Patriei, al Limbii Române, ori „jertfă” de întemeiere / zidire: Mamă, / Tu ești Patria mea ! / Creștetul Tău / Vârful muntelui / Acoperit de nea. Ochii tăi / Mări albastre. / Palmele tale / Arăturile noastre. / Respirația ta / Nor / Din care curg ploi / Peste câmp și oraș. / Inelul / Din degetul tău / Cătare / Prin care ochesc / În vrăjmaș. / Basmaua / Steag, / Zvâcnind / Ca inima
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
-n plete. // Copii am. Dar și-acum, când / Vin zorii noaptea s-o destrame, / Găsesc pe frunte mâna mamei, / Găsesc pe frunte mâna mamei. // O, mâna ei, o, mâna ei, / O, mâna ei, ca ramul veșted, / A-mbătrânit la mine-n creștet, / A-mbătrânit la mine-n creștet. («Mâinile mamei” VRF, 45). „Tăcerea” Mamei-Patrii prilejuiește poetului un lanț de comparații de o mare forță lirică: Tăcută / Ești, draga mea mamă, / Tăcută. // Ca mierla / Ce-nhamă, deshamă, / Ca mierla. Ca frunza / Când merge la
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]