1,170 matches
-
este în firea mea să vorbesc despre persoane pe care nu le cunosc. În fond, astăzi vreau să RÂD CU LACRIMI, nu de cel care a trecut în neființă, Doamne ferește! Eu sunt un om de bun simț și o adevarată creștină. Pur și simplu, întâmplător persoană decedată, un anume rege al unei etnii “fooooooooarte îndrăgite de mine”... a murit la un spital din cauze anumite cauze. Până aici nimic de zis sau comentat... Condoleanțe rudelor și celor aflați în suferință acum
Ce mesaj a postat Oana Zăvoranu în ziua morţii regelui Cioabă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71870_a_73195]
-
cu lectura... nu am mers la școli prestigioase, pentru că părinții mei nu credeau în sistemul public de educație. Au dorit ca educația mea să fie influențată de religia lor, așadar eu mergeam la acele școli pe jumătate educaționale pe jumătate creștine care ofereau o educație de tipul «pop-up shop» (magazine deschise temporar)", a declarat Katy Perry. Artista nu își învinovățește părinții pentru educația primită și chiar a povestit despre mama sa, Mary Hudson, că era o minunată profesoară. "A frecventat câteva
Este o cântăreață celebră și recunoaște că nu prea ştie să citească by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72120_a_73445]
-
de Inchiziția creștină. Așadar, la Amsterdam, în secolul al șaptesprezecelea, și evreii și creștinii sufereau la fel, când gânditorii lor încălcau legile doctrinelor lor, Spinoza fiind cel mai înalt exemplu al acestei autorități israelite fără milă, egalând-o pe cea creștină din epocă. Parisul de astăzi, angajat în polemici teribile, având ecou și la București, ar trebui să mediteze mai atent asupra acestui lucru. Deci o capitală totuși intelectuală și unul din centrele comerciale ale lumii. De fapt, de la comerț și
Amsterdam, Spinoza, Centrul Mondial al doctrinelor nonconformiste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9919_a_11244]
-
arate lumii că eforturile lor erau încununate de realizări importante. Așa că partidul cel mai bine organizat și cu programul de mântuire cel mai pe placul plebei a triumfat... Și când te gândești câtă artă avocățească desfășoară Tertulian în Apologetica sa creștină ca să-l apere și să-l dezvinovățească pe cel ce a refuzat să se apere dinaintea lui Pilat și a fari se ilor, pentru că nu avea de ce să o facă și nici de ce să se dezvinovățească. * În momentul în care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ceea ce știu. Așa să-mi ajute Dumnezeu!" ... (2) În timpul depunerii jurământului, martorul ține mâna pe cruce sau pe Biblie. (3) Referirea la divinitate din formulă jurământului se schimbă potrivit credinței religioase a martorului. ... (4) Martorului de altă religie decât cea creștină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2. ... (5) Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ: "Jur pe onoare și conștiința că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu". ... (6) Martorii care din motive de conștiință
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 31 ianuarie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106056_a_107385]
-
prin fapte bune, numele lui Hristos, ca Ție îți înălțam slavă împreună cu cel fără de început al Tau Fiu și cu Sfanțul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Moaștele Sfanțului Pantelimon Moaștele SFANȚUL PANTELIMON sunt împrăștiate în toată lumea creștină. SFANȚUL PANTELIMONCatedrala Episcopala din Galați și Catedrală Mitropolitana din Iași pastreza, cu mare bucurie, câte o părticică din Sfintele sale Moaște. În București, multe biserici s-au învrednicit de darul cel mare al prezenței unei părticele din Moaștele Sfanțului Pantelimon
SFÂNTUL PANTELIMON, doctor fără arginți – Tradiții și obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77384_a_78709]
-
cu Onofrei, trăgând de proțap un car): Las' pe mine, că de-acu' eu i-s popa! E-he, da' așa merge treaba? (se opresc) Buuun, l-am astâmpărat. Aici-i oleacă de drum drept. Ia, ia stai colea, măi creștine, ia așază-te o minută și mai răsuflă. (Se așază amândoi pe buturugă) Da' cine ești și de unde vii? ONOFREI: Cine să fiu? Ia un gospodar de peste celălalt deal, de la Șipotul Soltanei, și vin de la iarmaroc. DĂNILĂ: I-auzi! ONOFREI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de nicăieri decât de-acasă de la mine. Și-i duc spre vânzare la iarmaroc, precum bine am chibzuit mai înainte. Oare-s marfă proastă pentru cine ar avea trebuință de doi boi? ONOFREI: Asta-i altă poznă! Apoi acu', măi creștine, odată cu amurgul, te-ai trezit să mergi la târg? Nu-ți fie cu supărare, cine ești dumneata? DĂNILĂ: Și dacă ți-oi spune, ai să știi? ONOFREI: Oi ști de-acu'-nainte. DĂNILĂ: Apoi eu îs Dănilă, de-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
viitoare vine În vizită fiica mea. Aveți o fiică?. Da! și un băiat. Soțul meu a rămas În apartamentul din București. Doamne, iartă-mă!. Nu mai Înțeleg nimic! Dar nu-i așa de greu!. Eu am vrut să devin o creștină adevărată și să vin la mănăstire. Deja au trecut nouă ani de când sunt aici. Noi suntem angajate cu carte de muncă. Mai am un an până la pensie. După ce mă pensionez, mă Întorc acasă, la București și revin la viața obișnuită
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cele către sine Însuși. Când fata aprinse, făclia el se gândi: Grünlich scăpase. Îl amuză să aprecieze cât de greu i-ar fi unui creștin să Împace reușita acestuia cu propria lui moarte. Zâmbi puțin, malițios. Dar apoi educația sa creștină Își luă o revanșă ironică asupra doctorului, pentru că și el Începea să Împace evenimentele din ultimele zile și să se Întrebe unde anume greșise și cum se făcea că alții reușiseră. Văzu expresul În care călătoriseră sfâșiind ca o rachetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ideii expuse. Toate te reprezentăm. Tu ești un demiurg mai muritor decât noi, dar mai cunoscut datorită nouă. Și tu, chiar mort, ai șansa să trăiești, da, cititorul e stăpânul de drept, noi, preotesele sau vampirii lui. Obedientelor! Nicidecum! Suntem creștine până în măduva oaselor. De când e Cuvântul. Templul nostru e cartea și zeul pe care îl slujim, cititorul. Noi am creat veșnicia lumii cu vorbe, am făcut-o să sune. Noi suntem libretul vieții și al morții. Lumea ne vorbește, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cauză, Mamaia insista să li se spună „doamnă”, discuții la care Va, indiscret și atras mai mult de misterul anunțat, asista ascuns prin unghere ori chiar pe sub paturi. În șoaptă și stăpânite de teamă, mironosițele care pretindeau că-s bune creștine, spuneau: Să știți că nu numai cotuna noastră știe, ci tăt satu’ până-n „Trei calici” și „Peletuci” că femeia lui face vrăji și te poate preface În orice animal vrea ea! Da, doamnelor hăi, eu am auzit că face boscorodeli
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de pădure au căpătat aceiași culoare rumenă ca și cea a curcanului, bunica Ileana a turnat o sticlă de Monopol, pe jumătate plină, cu rachiu moldovenesc de tescovină, „di douî ori tras!” peste Cristofor et Co., ales cu gând de creștină pioasă: Dacă are să se Îmbete, poate trece mai ușor peste ceea ce vine de-acu’! zise bunica șugubeață, În timp ce deasupra celor trei tăvi Îmbietoare, tăria din rachiu se transforma Într-o vioaie flacără albăstruie, semn că În interior se ascunde o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
apă și cîteva pahare care străluceau de curățenie. Alături, un șervet, un săpun și un castron cu prune îți sugerau parcă un ritual al omeniei. Casa era locuită de Aneta lui Gavril, o gospodină cum rar se întîlnește și o creștină desăvîrșită. Gavril, după ce a încheiat treburile mari pentru zidirea acelei gospodării, a sfîrșit sub trunchiul imens al unui stejar, care s-a supărat că i s-a încheiat misiunea de a veghea Moldova continuu, de pe vremurile lui Ștefan Vodă. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o intenție divină, atotcuprinzătoare, inclusiv trădarea lui Iuda. Ajungem, cu aceasta, la a treia chestiune invocată: de ce a fost necesară trădarea în economia mântuirii? Consider că avem de-a face cu una dintre cele mai teribile și serioase „aporii teologice” creștine, fapt pentru care am lansat o anchetă printre cunoscătorii Noului Testament din mai multe țări și confesiuni. Majoritatea destinatarilor mei s-au recunoscut depășiți, invocând cel mai des formula: „taină indescifrabilă a lui Dumnezeu”. Câțiva mi-au răspuns cu argumentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ani, dacă ne fixăm primul reper în 1703, anul când Fabricius a publicat un volum impozant, intitulat Codexul apocrif al Noului Testament. De la Fabricius și până astăzi s-au făcut pași enormi în editarea, comentarea, înțelegerea cinstită, nepartizană a apocrifelor creștine 70. Cazul României este, ca de obicei, mai special. Pe de o parte, întâlnim o mefiență cronică față de acest corpus literar din partea teologilor, a așa-zișilor „creștini adevărați”, a zelatorilor „ortodoxiei pure”, a păzitorilor „tradiției nealterate”. Pentru aceștia, nu mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
preocupărilor „de specialitate”: patristică, ecdotică, istoria creștinismului antic și atât. Restul e distracție inutilă pentru dânsul. M-am îngrozit, dar, în fața unei asemenea decizii radicale și ferme, orice argument devenea din capul locului inoperant. Ce pierdem așadar ignorând scrierile apocrife creștine ale Antichității? Pe plan teologic, poate „nu mare lucru”. Cam ce s-ar fi pierdut dacă vremurile ar fi șters 50% dintre icoanele mânăstirilor din Bucovina. Pe plan uman și cultural, foarte mult. Pe plan uman, cum aceste texte există
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos tc "5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos " Apocalipsa lui Ioan suportă cel puțin trei tipuri de lectură: în ea însăși, ca un poem debordând de imagini mitice, inaugurând sau mai degrabă structurând o nouă „mitologie”, creștină; din perspectivă patristică, așadar privind-o à rebours prin grila comentariilor Părinților Bisericii; din perspectivă iudaică și iudeo-creștină, integrând-o așadar curentului apocaliptic ce străbate majoritatea scrierilor așa-zise „intertestamentare” (secolul al III-lea î.Hr. - secolul al II-lea d.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
propriului fond religios. Tronul preexistent al lui Dumnezeu, care conține și ilustrează toate formele creației, este în același timp scopul și tema viziunii mistice 124. Urcarea la cer a lui Isaia Urcarea la cer a lui Isaia este o apocrifă creștină zămislită în sânul unei comunități antiohiene în prima jumătate a secolului al II-lea125. De fapt, versiunea integrală ajunsă până la noi este rezultatul fuziunii a două texte, la origine distincte, dar produse de același grup religios. Prima parte (cap. 1-5) relatează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
esența divină, ce rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști în inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente în favoarea unei mistici creștine de natură practică, și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie). În replică, adversarii săi l-au acuzat că primejduiește unitatea lui Dumnezeu, caracterul Său simplu și transcendența Sa absolută. Ei chiar fac aluzie la diteism și chiar politeism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din acest punct de vedere, "umanitatea" ca "artă" sau "muzică" este un concept ce necesită o definiție precisă pentru a fi actualizată. Prin "umanitate" nu se înțelege o anumită "concepție despre om". "Concepțiile omului" derivă întotdeauna dintr-o determinată perspectivă: creștină, ebraică, musulmană, socialistă sau liberală, biologică sau economică... Sunt adesea în conflict între ele. "Umanitate" semnifică acel patrimoniu comun fundamental de valori și de standard etic împărtășit de toți oamenii, independent de concepțiile lor. Iată-mă ajuns la unul dintre
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lume nu mă va putea convinge că este o parte esențială a credinței mele în Dumnezeu, în special a credinței în Dumnezeul creștin. Dimpotrivă, va trebui să ne întrebăm în ce măsură imaginea falsă și distorsionată despre Dumnezeu și uneori chiar imaginea "creștină" inumană, asocială a omului au contribuit la răspândirea ateismului. Viceversa trebuie să mă întreb: ce valoare au argumentele împotriva credinței? Trebuie supuse examenului critic mai ales două argumentații: în primul rând cea psihologică, conform căreia Dumnezeu ar fi doar o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Absolutul înțeles ca Dumnezeu, Brahman, Dharma sau Nirvana. Este prezentă în special în spiritualitatea indiană în Vedănta, în yoga samkhya și în budismul mahăyăna, dar și în taoismul chinez. Se regăsește chiar și în Kabala ebraică, sufismul musulman și curentele creștine îndeosebi monahale. Eu însumi cred într-o Realitate primordială și ultimă care conține și stăpânește totul. Și totuși mă întreb: unire cu Dumnezeu... este posibilă atingerea unirii cu Dumnezeu care să fie mai mult decât imaginație? Nu am putut fi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a putea ajunge la mântuire prin intermediul religiei sale; privind din afară, dintr-un anumit punct de vedere științifico-religios, sunt diferite căi de mântuire, diferite religii adevărate. Dar privind din interior, pentru mine în calitate de creștin, există doar o religie adevărată: cea creștină, pentru care celelalte sunt adevărate doar în parte; pentru mine, într-adevăr, Isus Cristos rămâne "calea, adevărul și viața". Dar respect faptul că pentru evrei "calea, adevărul și viața" este Tora, pentru musulmani Coranul, pentru hinduși Dharma, pentru budiști Calea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aceiași credință. Au înțeles să facă din biserica lui Christos o biserică dinamică, iar nu una statică. Dacă libertatea acordată creștinismului de către Împăratul Constantin cel Mare i-a folosit în multe privințe, nu tot astfel a fost cu declararea religiei creștine ca religie de stat, care i-a îngrădit pe de-a-ntregul, spiritul de acțiune și universalitatea, așa cum poruncise Mântuitorul. Acesta a fost punctul vulnerabil al bisericii creștine, care a adus imixtiunea împăraților și a puterii civile în cele spirituale, ajungând
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]