559 matches
-
își asume personal puterea și în cele din urmă a fost zdrobit când a încercat sa revină.Se impune deci o explicație a dimensiunii pe care figura sa a primit-o după moarte. Trei factori sunt importanți: rolul său în creștinarea Norvegiei, relațiile dinastice între familiile conducătoare ale vremii și nevoile ulterioare de legitimizare a puterii. Olaf este în general considerat ca forța activă ce a dus la finalizarea creștinării Norvegiei. Este în realitate o exagerare. Crucile mari din piatră dar
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
primit-o după moarte. Trei factori sunt importanți: rolul său în creștinarea Norvegiei, relațiile dinastice între familiile conducătoare ale vremii și nevoile ulterioare de legitimizare a puterii. Olaf este în general considerat ca forța activă ce a dus la finalizarea creștinării Norvegiei. Este în realitate o exagerare. Crucile mari din piatră dar și alte simboluri creștine sugereaza că măcar teritoriile litorale ale Norvegiei erau profund influențate de creștinism cu mult înainte de Olaf; cu o excepție toți conducătorii norvegieni din vremurile lui
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
britonii au început să treacă peste Canalul Mânecii și să se stabilească în partea vestică a Europei, în Armorica și Galia, formând Bretania. Este posibil ca alții să fi migrat în nordul Spaniei. "Articole principale: Northumbria, Mercia, Offa de Mercia, Heptarhia" Creștinarea Angliei anglo-saxone a început în jurul anului 600, sub influența creștinismului celtic din nord și vest și a Bisericii Romano-Catolice din sud-est. În 597, Augustin, a devenit primul arhiepiscop de Canterbury, botezându-l în 601 pe primul rege anglo-saxon, Ethelbert de
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
primul arhiepiscop de Canterbury, botezându-l în 601 pe primul rege anglo-saxon, Ethelbert de Kent, ultimul rege necreștin al anglo-saxonilor, Penda de Mercia, murind în 655. Misiunea anglo-saxonă a luat apoi amploare în secolul al VIII-lea, ducând practic la creștinarea întregului regat al francilor până în anul 800. În secolele al VII-lea și al VIII-lea centrul puterii a oscilat între regatele mai mari. Beda îl consideră pe Ethelbert de Kent ca fiind persoana dominantă la sfârșitul secolului al VI
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
westfalian Widukind a refuzat să compară în dieta imperială din 777 de la Paderborn și s-a refugiat de-a lungul Elbei spre Nordalbingia (sau poate chiar mai departe, la curtea regelui danez Sigfred). Chiar și după supunerea lui Widukind și creștinarea din 785, triburile nordalbingiene au rămas în stare de rezistență până când în cele din urmă au fost înfrânte în 798, în bătălia de la Bornhöved de cptre forțele combinate ale francilor și aliaților lor obodriți, conduși de principele Thrasco. Saxonii au
Nordalbingia () [Corola-website/Science/328066_a_329395]
-
și derivă de la cuvântul Liv, care denumea locuitorii băștinași. Teritoriul baltic populat de acești livi a fost treptat colonizat de o populație germană în cautare de noi pământuri și surse de venit. Pretextul prezenței crescânde a populației germane a fost creștinarea acestei populații încă păgâne la începutul anilor 1200. Erau implicați în această strategie Biserica Catolică germană și mai ales scaunul episcopal din Bremen, precum și cavalerii Ordinului Fraților de Sabie, o grupare militară ce-și pierduse orice menire în Germania odată ce
Istoria Letoniei () [Corola-website/Science/320586_a_321915]
-
puterii în care s-a aliat cu Otto al III-lea, împăratul Germaniei, în 995 ajutându-l pe Sfântul Împărat Roman în expediția sa împotriva regiunii Luzația. Încercând să-și extindă influența asupra teritoriului prusac, Boleslav a încurajat misiunile de creștinare a ținuturilor prusace. Cea mai faimoasă dintre acestea a fost misiunea lui Vojtech din clanul princiar Slavník din Boemia, fost episcop al orașului Praga. Cunoscut sub numele de Adalbert din Praga la moartea lui Adalbert de Magdeburg în 981, misiunea
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
fiind atrași aici de strălucirea și renumele Romei. Între aceștia se remarcă ostrogoții lui Teodoric, sosiți în Italia la sfârșitul secolului al V-lea. Longobarzii pătrund în nordul Italiei în secolul al VII-lea. După câteva generații, mai ales după creștinare, longobarzii au fost romanizați, lăsând însă urme în toponimie: partea de nord a Italiei s-a numit în continuare Lombardia. În sudul Italiei și în Sicilia, ca și la Veneția, precum și în teritoriile rămase sub stăpânirea bizantină, s-au menținut
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
etc. "fier"; tok probabil "plin; plin de". Ipoteza este întărită și de faptul ca intreaga corespondență a cancelariei Vaticanului îi identifică drept principi catolici atât pe Basarab I, cât și pe fiul său Nicolae Alexandru în prima parte a domniei. Creștinarea unei părți a cumanilor de la începutul sec. XIII fusese după ritul romano-catolic. Alți cercetători au reluat o idee mai veche (cf. Ovid Densusianu, Nicolae Drăganu) și anume că numele Basarab ar fi putut fi de origine pecenegă, avându-se în
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
că 25% dintre Danezi cred că Isus a fost fiul lui Dumnezeu, și că 18% cred că el este mântuitorul lumii. Un nou grup religios, Forn Siðr, se descrie ca fiind o reînviere a păgânismului nordic, prevalent în Danemarca înainte de creștinare. A fost recunoscut oficial în noiembrie 2003. Sistemul educațional danez furnizează acces la școli primare, secundare și studii superioare. În Danemarca, toate aceste studii sunt gratuite; nu există taxe de școlarizare. Studenții din școlile secundare sau superioare cu vârste de peste
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
față de multele care au urmat — care și-a atins scopul, respectiv ocuparea Ierusalimului. Originile cruciadelor în general și al primei cruciade în special, se află în evenimentele evului mediu timpuriu. Descompunerea Imperiului Carolingian, împreună cu relativa stabilizare a granițelor europene după creștinarea vikingilor și maghiarilor, a dat naștere unei noi categorii de războinici, care în principal se luptau între ei. Între timp, armatele muslumane ocupaseră Africa de Nord, Egiptul, Palestina, Siria și cea mai mare parte a Spaniei, regiuni predominant creștine înainte. Reconquista din
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
pentru secolul următor, Alemania a fost condusă de duci franci. După Tratatul de la Verdun din 843, Alemania a devenit o provincie a Regatului de Est al lui Ludovic cel German, precursor al Sfântului Imperiu Roman. Ducatul a persistat până în 1268. Creștinarea alemanilor a avut loc în timpul dinastiei merovingienilor (secolul al VI-lea la secolele al VIII-lea). Știm că în secolul al VI-lea, alemanii au fost predominant păgâni, iar în secolul al VIII-lea, au fost predominant creștini. Secolul al
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
au continuat să fie ridicate în întreaga perioadă merovingiană. Sincretismul tradițional al stilului animal germanic cu un simbolism creștin este, de asemenea, prezent în opera de artă, dar simbolismul creștin devine tot mai răspândit în secolul al VII-lea. Spre deosebire de creștinarea târzie a saxonilor și a slavilor, alemanii par să fi adoptat creștinismul treptat, și în mod voluntar, deoarece creștinismul era răspândit în rândul elitei merovingiene. De la cca. 520 la 620, a existat un val de inscripții runice. Aproximativ 70 de
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
Minghella joacă rolul lui Davus, sclavul tatălui Hypatiei, iar Oscar Isaac ca elev al Hypatiei și viitorul prefect al Alexandriei, Orestes. Povestea filmului folosește ficțiunea istorică pentru a evidenția relația dintre religie și știință în timpul declinului greco-romane al politeismului și creștinarea Imperiului Roman. Titlul filmului vine de la "agora", un loc de întâlnire în Grecia antică, similar cu "forumul" roman. Filmul a fost produs de Fernando Bovaira și filmările au avut loc pe insula Malta din martie până în iunie 2008. Justin Pollard
Agora (film) () [Corola-website/Science/331638_a_332967]
-
ale Europei, ca soldați jefuitori, ca negustori și ca întemeietori de formațiuni statale (de tip ducat, regat și cnezat). În anul 795, vikingii formaseră o formațiune politică condusă de un rege. În sec. al X-lea au luat naștere (după creștinare) state puternice: Suedia, Norvegia, Danemarca. Regele danez Knud cel Mare a cucerit Norvegia (în sec. XI). După moartea lui, Norvegia și-a recăpătat independența. În 1245 regele Haakon IV a cucerit Islanda. În anul 1071, contele normand Robert Guiscard a
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
pământuri în această localitate pentru construirea unei abați benedictine în cinstea Sfântului Martin de Tours. Noua abație deținea un teritoriu abațial independent față episcopia locală, lucru care a rămas până în prezent. Abația a avut un rol important în procesul de creștinare al maghiarilor, fiind cea mai veche abație din Regatul Ungariei. Primul abate a fost celebrul Astrik (d.1036). De-a lungul timpului, aici, au avut loc mai multe evenimente importante. În anul 1096, Godefroy de Bouillon, unul dintre conducătorii Primei
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
1295 i-au marcat extinderea. Statele baltice au fost în mare parte determinate să se unească datorită amenințării venite din partea ordinelor religioase germane agresive. În 1202, Albert, episcopul din Riga, a înființat Ordinul Fraților Livonieni ai Sabiei pentru a promova creștinarea și cucerirea livonienilor, curonienilor, semigalilor și a estonilor din apropierea Golfului Riga. Ordinul a duse o serie de campanii reușite și a prezentat un mare pericol pentru teritoriile lituaniene. Înaintarea Ordinului a fost oprită după înfrângerea lui în Bătălia de la Saule
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
nu este echivalentă cu asimilarea culturală a nerușilor (rusificare). Exemplul cel mai vechi de rusificare a avut loc în secolul al XVI-lea în Hanatul Kazanului după cucerirea acestuia de către ruși. Cel mai important element al acestui proces a fost creștinarea tătarilor și impunerea limbii ruse ca singură limbă folosită în administrație și biserică. După dezmembrarea Uniunii statale polono-lituaniană și ocuparea a unei părți a Poloniei și a Lituaniei și Belarusului în secolul al XIX-lea, s-a început înlocuirea limbilor
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
din cultura luzațiană (de origine slavă) a epocii timpurii a fierului, în jurul anului 750 î.e.n. Primul conducător atestat al statului polonez a fost Mieszko I din dinastia Piast, care a fost botezat în anul 966 de misionari din Regatul Ceh. Creștinarea Poloniei a început în această perioadă și s-a desfășurat concomitent cu combaterea credințelor slave păgâne. Succesorul și fiul său, Boleslav Viteazul, a devenit primul rege al Poloniei în 1025, impunând independența statului față de Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
localitățile componente Cheț, Ghenetea și (reședința). Se află la 56 de km nord-est de Oradea și avea la recensământul din 2011 o populație de de locuitori. Cele mai vechi descoperiri arheologice datează din epocile de piatră, bronz și fier. După creștinarea ungurilor, în anul 1000 d.C., prin regele Ștefan cel Sfânt, aceste ținuturi ajung sub stapânirea regatului ungar. Legendele care au străbătut timpul spun că, prin anul 1200 d.C., un grup de oameni trăiau organizați lângă Barcău, consolidând bazele unei așezări
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
în ținuturile poloneze în scurt timp după aceea, există puține dovezi concludente în acest sens. Cu toate acestea, influența culturală moraviană a jucat un rol important în răspândirea creștinismului pe teritoriile poloneze și adoptarea ulterioară a acestei religii. De fapt, creștinarea Poloniei prin intermediul alianței ceho-poloneze a reprezentat o alegere conștientă a unor conducători polonezi care au decis să se alieze cu statul ceh, mai degrabă decât cu cel german. Într-un mod similar, unele din luptele politice de mai târziu s-
Creștinarea Poloniei () [Corola-website/Science/327754_a_329083]
-
să fi fost scufundate în apă și apoi unse cu mir. Următorul pas important în adoptarea creștinismului în Polonia a fost stabilirea diferitelor organe ecleziastice în țară de-a lungul secolelor al X-lea și al XI-lea. Misiunea de creștinare a început în cele două orașe mari, Gniezno și Poznań, și apoi s-a răspândit în întreaga țară. Aceasta a inclus construirea de biserici și numirea clerului. Primul episcop al Poloniei, Jordan, a fost numit de către Papa Ioan al XIII
Creștinarea Poloniei () [Corola-website/Science/327754_a_329083]
-
a fost lector onorific de limbă cehă pe lângă Catedra de Slavistică de la Facultatea de Litere și Filosofie din Cernăuți (1935-1937). A obținut doctoratul în teologie în 1937 cu o temă de istorie bisericească universală: "„Istoria Bisericii Ortodoxe din Serbia de la creștinarea sârbilor până la desființarea Patriarhiei de la Ipec de către turci, în anul 1766“". După absolvirea studiilor universitare a devenit profesor de istorie bisericească, profesând în această calitate până în 1980. În paralel cu activitatea didactică, a fost hirotonit ca diacon (1936) și preot
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
latine Chrodechildis, Chlodechildis, nume format din cuvintele germanice hlod (glorie) și hild (luptă), adică „glorioasă în luptă”, a fost o prințesă burgundă care, după ce a devenit cea de-a doua soție a regelui franc Clovis I, a contribuit decisiv la creștinarea acestuia și a regatului său. A fost canonizată în 550 sau 560 și este sărbătorită în cadrul Bisericii Ortodoxe și vechiului martirolog roman pe data de 3 iunie (dies natalis), în timp ce Biserica Catolică o sărbătorește o zi mai târziu, pe 4
Sfânta Clotilda () [Corola-website/Science/336335_a_337664]
-
de folk metal / black metal înființată în 1997 în Helsinki, Finlanda de către Jan "Katla" Jämsen (vocal) și Teemu "Somnium" Raimoranta (chitară). Numele formației provine de la o veche legendă finlandeză în care un grup de preoți suedezi veniți în Finlanda pentru creștinarea populației indigene au fost atacați de un om sălbatic care a ucis majoritatea preoților; puținii supraviețuitori ai masacrului s-au întors în Suedia ducând cu ei legenda trolului finlandez. În peste 10 de ani de existență formația a lansat 6
Finntroll () [Corola-website/Science/324388_a_325717]