266 matches
-
și colinde românești, selectarea textelor, studiile însoțitoare și notele aparținându-i. Volumele A bárányka [Miorița] (1963), Novákékról szól az ének [Cântecul Novăceștilor] (1969), Szarvasokká vált fiúk [Feciorii de cerbi. Colinde] (1971), Márk vitéz [Marc viteazul. Baladele populare ale lui Petrea Crețul Șolcan] (1974), Három testvér, kilenc sárkány [Ăi trei frați cu nouă zmei. Balade fantastice românești] (1976) și Rétek harmatában-Pe pârâu de rouă (1985) se remarcă nu numai prin performanța traducătorului, dar și prin aportul folcloristului care relevă specificul baladelor și
FARAGÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286958_a_288287]
-
ale Mioriței, variantele instrumentale, literare și mimodramatice ale temei ciobanului care și-a pierdut oile, balada fratelui mort, precum și câteva interferențe locale ale unor balade românești și maghiare. Tot aici este inclus studiul despre vestitul interpret român de balade Petrea Crețul Șolcan. F. a cules și a studiat variantele necunoscute ale poveștii gâscarului - integrată în literatura maghiară clasică prin epopeea lui Fazekas Mihály -, urmărind acest vechi motiv de basm popular în folclorul maghiar, român și universal; s-a ocupat de balada
FARAGÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286958_a_288287]
-
Foaie verde foicică. Cântece populare românești], îngr. și introd. Ion Dodu Bălan, București, 1966; Novákékról szól az ének [Cântecul Novăceștilor], București, 1969; Szarvasokká vált fiúk [Feciorii de cerbi. Colinde], București, 1971; Márk vitéz [Marc viteazul. Baladele populare ale lui Petrea Crețul Șolcan], București, 1974; Három testvér, kilenc sárkány [Ăi trei frați cu nouă zmei. Balade fantastice românești], București, 1976; Rétek harmatában - Pe pârâu de rouă, Cluj-Napoca, 1985. Repere bibliografice: Mitruly Miklós, Két népköltészeti, KOR, 1965, 10; Kerekes György, Balada Novăceștilor în
FARAGÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286958_a_288287]
-
și, uneori, sarcastic, în nota, alt fel destul de facilă, a pamfletului versificat: „Ce era el anume în carne și oase/ din creștet în călcâie/ o tigvă de maimuță pe un ciot de homunculus/ fața pârjolită de gălbeneală și umbrită de crețuri/ gură zvârlind țipete a poruncă și-nfricoșare/ câți îl vedeau în preajmă murmurau în ei înșiși/ ia te uită cine peste noi tronează”. Câteva pagini din Poemul care își citește cititorul (2001) sunt compuse în spiritul poeziei optzeciste, S. fiind considerat
STANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289864_a_291193]
-
căutatu-le-au a se închina...” 47. Pretendentul a fost învins și a căzut în prinsoare. într-una din luptele cu acești „domnișori” (și au fost mulți cei care l-au sâcâit pe fratele lui Alexandru al II-lea Mircea: Crețul, frate după mamă cu Ion Vodă cel Cumplit; Ivan sau Nicoară Potcoavă; frate cu Crețul; Alexandru, frate cu Potcoavă; Petru, fiu al lui Alexandru Lăpușneanu; Constantin, fiu al lui Nicoară Potcoavă; alt Constantin, fiu al lui Ștefan Lăcustă) aduși de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prinsoare. într-una din luptele cu acești „domnișori” (și au fost mulți cei care l-au sâcâit pe fratele lui Alexandru al II-lea Mircea: Crețul, frate după mamă cu Ion Vodă cel Cumplit; Ivan sau Nicoară Potcoavă; frate cu Crețul; Alexandru, frate cu Potcoavă; Petru, fiu al lui Alexandru Lăpușneanu; Constantin, fiu al lui Nicoară Potcoavă; alt Constantin, fiu al lui Ștefan Lăcustă) aduși de cazaci s-a prăpădit și Vasile Bălțatul (însurat cu Chiajna, sora lui Bogdan al IV
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Petru Șchiopul (întrerupându-o chiar, între 18 noiembrie și 28 decembrie 1577147) a fost Ioan Potcoavă (era în stare să îndoaie cu mâinile goale o potcoavă, căruia românii i-au zis Nicoară Potcoavă (leșii erau informați în acest sens) sau crețul, iar ucrainenii, în cântecele lor populare, îl numesc Ivan Pidkova sau „cazacul” [Kozak] Pidkova. Era frate vitreg cu Ion Vodă cel Cumplit. Cobora deși din același neam armenesc, căci forma Serpjaha (Ivan Serpjaha, Kozak Serpjaha), trimite la armenescul Serpega (se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ale celorlalți în Polonia în Eudoxiu de Hurmuzaki, Supliment, vol. II, partea 1, p. 236 și urm. 147. Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 713. 148. Citez - după Constantin Rezachevici, loc. cit.: Alexandru Papadopul-Calimah, Cântecul hatmanului Ioan Serpeaga (Ion Potcoavă, Crețul, domn al Moldovei) 1577-1578. Cântec popular din Rusia meridională, în „Convorbiri literare”, XXI, 1888, nr. 11, pp. 999-1009; H. Dy. Sirani, Legenda Serpegăi, în Anuarul Institutului de Istorie din Iași, I, 1936, vol. III, pp. 81-82; Magdalena Laslo-Kuțiuk, Exotica limitrofă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îngr. și introd. Faragó József, București, 1969; Szarvasokká vált fiúk. Román kolindák [Feciorii schimbați în cerbi. Colinde românești], îngr. și introd. Faragó József, București, 1971: Mihai Beniuc, Az égő sas [Vulturul de foc], București, 1973; Márk vitéz. Román népballadák Petrea Crețul Șolcan repertoárjából [Marc Viteazul. Baladele populare ale lui Petrea Crețul Șolcan], îngr. și introd. Faragó József, București, 1974; Három testvér, kilenk sárkány. Román fantasztikus balladák [ Ăi trei frați cu nouă zmei. Balade fantastice românești], îngr. și introd. Faragó József, București
KISS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287717_a_289046]
-
Román kolindák [Feciorii schimbați în cerbi. Colinde românești], îngr. și introd. Faragó József, București, 1971: Mihai Beniuc, Az égő sas [Vulturul de foc], București, 1973; Márk vitéz. Román népballadák Petrea Crețul Șolcan repertoárjából [Marc Viteazul. Baladele populare ale lui Petrea Crețul Șolcan], îngr. și introd. Faragó József, București, 1974; Három testvér, kilenk sárkány. Román fantasztikus balladák [ Ăi trei frați cu nouă zmei. Balade fantastice românești], îngr. și introd. Faragó József, București, 1976; Körutazás. Román novellák, karcolator [Turneu. Schițe și nuvele românești
KISS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287717_a_289046]
-
estetic, are cea mai largă răspândire teritorială, a dat naștere celor mai numeroase interpretări și se dovedește a fi cel mai rezistent în timp. Alături de varianta-arhetip, au circulat și alte variante de mare valoare artistică. De la vestitul lăutar brăilean Petrea Crețul Șolcanu, G. Dem. Teodorescu a cules în 1884 varianta cunoscută sub numele Oaia năzdrăvană. Această baladă, ce se distinge printr-un viguros patos epic, este considerată reprezentativă pentru tipul muntenesc al Mioriței. Tot așa cum varianta culeasă de la cântărețul Gh. Avasiloaiei
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
erau mai apropiați de mine păreau mai speriați, iar cei din spatele sălii erau, poate, mai liniștiți decât colegii lor. Păreau frați. Trăsăturile le erau aceleași, în principal. Difereau, cel mai mult, la culoarea ochilor și la păr, care varia de la creț, la drept, la slinos. Bărbiile le erau pătrate, pomeții ușor pronunțați, buzele subțiri și roz. Nu eram în apele mele. Ceea ce am făcut nu era o situație cu care mă confruntam zi de zi. Eram tulburat de felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Sunt oameni, și Viky este printre ei, ce nu-ți rezervă surprize, căci știi cu siguranță cum vor proceda, orice eveniment ai imagina pentru dânșii. Cu toate că Viky era expresia cea mai perfectă a fecioarei neprihănite, cu fruntea ei fără un creț, cu ochii luminoși, cu zâmbetul lilial, poate ar fi putut fi a unui bărbat (nu din senzualitate, ci numai fiindcă fusese cerută cu insistență și nu avusese tăria să refuze), fără ca cea mai mică transformare să se observe în ființa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi egal! - R, r... - Cel mult, m-ar indispune să capăt din afacerea asta vreo boală. - R... - Când te gândești că i-ai mângâiat burticica plinuță, de om carese pregătește să îmbătrînească cu voioșie... Deasupra și dedesubtul ei, perișor mătăsos, creț! Și tot mecanismul în funcțiune! -R!... I-am dat o palmă. După o liniște lungă, Ioana rostește răspicat: - Așa ceva nu se uită niciodată! Nici eu nu voi uita niciodată gestul meu. Îmi va fi scârbă de el, orice s-ar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Nicht schiessen“. Se rugase să-i cruțe viața. Roșcovan, cu o bărbie mare acoperită de tuleie arămii, de-abia sufla. Era alb. Violet sub ochi. Sammler văzuse țărâna deja presărată pe fața lui. Văzuse mormântul pe pielea lui. Soioșenia buzei, crețurile mari de piele coborând de la nas deja conturate de noroi - acel om pentru Sammler era deja sub pământ. Nu mai era Îmbrăcat pentru viață. Era Însemnat, pierdut. Trebuia să se ducă. Era dus. „Nu mă omorî. Ia lucrurile.“ Sammler nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
carâmbii până la genunchi, sunau greu pe pământul tare, de două ori fiecare cizmă: întăi călcăiul și pe urmă talpa groasă. Pantalonii largi de lână roșcată, zeghea neagră, arătau pete mari de sânge și de untură; solzi de pește, lipiți în crețuri, sticleau verzii în lumina piezișă a soarelui. Coborârăm drept în baltă. Căsuțele risipite ale satului, cu fumurile luminoase, rămaseră în urmă zugrăvite pe cerul limpede. Într-o băltoacă neclintită, în noroi, printre papură zdrobită, se arătă o luntre, neagră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deloc la asta, își simți inima prăbușindu-se, pentru a doua oară în ziua aceea, de pe o stâncă parcă, bum!, în vid. Băiatul ăsta de la Hungry Hop era drăguț. Nu era deloc jenat. Nici urât, în definitiv. Părul îi era creț, iar felul în care nasul i se arcuia era plăcut, la fel ca și gura. Și când te gândești că-l văzuse atât de des, pe când era frumos îmbrăcată, și abia dacă-l observase... iar azi, uite unde ajunsese, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
manechinului, intermediar între păpușă și femeie; cu cărbune gros pe gene și pleoape, așa ca ochii să fie două pete negre în obrazul de var, deși erau albaștri de-aproape; cu părul scurt la spate, iar în față un vâlvoi creț, oxigenat violent și așa de înalt incit întrecea fețișoara boțită. Plimba rochii de bal de o goliciune fără nici o impudoare pe corpul ei absent și care astfel puteau amăgi clientela, și în vîlvoiul aprins al părului, aureola insolentă a unor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trotuar doi tăietori. Când nu-i cunoștea dinainte, clientul se oprea de obicei la cel mai arătos, stăpânul unui impunător chip de bețiv. Bulbucați, ochii i se holbau sălbatici în barba de aramă care-i acoperea până la bonetă obrazul cu crețuri dese ; o scurteică încopciată cu capete de șfară, pantalonii pătați de motorină și bocancii din care se ițeau obielele completau pitoresc costumația acestui vrednic personaj. Lângă el, pe-o ieșitură de zid, adăsta un borcan cu spirt. Cu toată căciula
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
care amândoi ieșeau tăbăciți, și mai îndârjiți ca înainte. Cât despre băiat, Alexandru, le-a scăpat cu totul din mână, a zis mama, și a simțit că-i dau lacrimile și că una se prelinge peste pudra obrazului plin de crețuri. Hristea s-a apropiat și i-a încheiat, după obicei, șiragul de perle la spate, cadou de la nunta de argint, dar a făcut-o cu neîndemânare, alegându-se cu o nouă muștruluială. Doamna-mamă Maria Livezeanu era nervoasă și emoționată: prea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
își scutur stropii Ce lucesc mărgăritare. Pe cărarea - abia îmblată Pintre iarba înfoiată, Trece-un mândru chip de zână Cu - arătare fermecată Și privire blândă, lină. Și pe ea o haină fină, Țesătură străvezie, Ca o brumă diamantină, Ce în crețuri se-mprăștie. Se lipește sclipitoare De duioasa-i arătare Ce-n mișcările-i o tradă, Se strevăd a ei picioare Sâni și umeri de zăpadă. 76 {EminescuOpVI 77} {EminescuOpVI 78} {EminescuOpVI 79} Inocentă-i e zîmbirea-i, Îngerească, tristă, lină, Diamante
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și cum îl rugaseră să iasă cât mai puțin posibil, trăia acolo singur cea mai mare parte a timpului sau făcea conversație cu bătrâna mamă. Era o femeie uscată și activă, îmbrăcată în negru, cu chipul întunecat și plin de crețuri, și părul alb și foarte curat. Tăcută, ea zâmbea numai, cu toată privirea, când se uita la Rambert. Alteori îl întreba dacă nu-i era frică să nu-i ducă soției lui ciuma. El era de acord că riscul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vreodată. M-a invitat la cină. Am văzut că purta verighetă și i-am spus că putea să-și ducă soția la cină. El Îmi răspunse că o făcuse deja. Nu știu de ce am acceptat. Era urât, dar părul acela creț Îl făcea să semene cu un artist. Speram să fie dirijor de orchestră. M-a dus la Fungo dell’Eur - restaurantul panoramic de la ultimul etaj al unui zgârie-nori. De fapt, Încă este singurul de acest fel din Roma. Restaurantul fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui Dumnezeu, care ștergi păcatele lumii, fie-ți milă de noi. Iartă-mă, Doamne. Puse țeava pe pernă. Doar o fracțiune de secundă. Nici nu-și va da seama. Creatură a cerului, te Înapoiez cerului. Îi mângâie capul. Părul lui creț Înțepenit de gel. Capul lui Kevin. Primul lucru pe care Îl văzuse la el, atunci când ajunsese la Emma la spital. Nou-născutul acela avea mult păr. — Tati, spuse Kevin fără să se Întoarcă, știi ce Înseamnă Hakuna Matata? Ceafa lui. Capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
amoroase. După moartea lui Nehamah, găseai mereu câte o femeie campată În casa lui și cucoanele Îi telefonau din toate colțurile țării. Avea o natură calmă - un fel neabătut de a fi la locul lui. Părul alb Îi era și creț, și ondulat, iar fața viu colorată. Arăta bine, dar Își datora viața unei intervenții chirurgicale pe inimă. Când Îi puneai o Întrebare, trebuia să aștepți răbdător până Își organiza răspunsul. Era În stare să stea Încordat, gândindu‑se la răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]