197 matches
-
alții. Formula idealistă apropie pe om de divinitate nu în virtutea credinței, ci a unui reflex creaționist care se manifestă în om sub raport estetic, singurul raport care amintește de condiția celestă a omului înainte de cădere. Opera poartă în ea reflexul creaționist, reprezintă o concretizare a unei idei divine pe care artistul are misiunea de a o revela. Religiosul pe care-l invocă idealiștii este desprins de orice dogmatică, întrebuințarea sa ține de configurarea unui cult al artei pentru care artistul devine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unor comenzi directe din partea reginei Maria, și implicit, este recuperabil din realizarea lor o sensibilitate care corespunde atât artistului cât și comanditarului. Figura longilină a unei adolescente care ține cu ambele mâini deasupra capului o cruce, corespunde deopotrivă veterotestamentarului îndemn creaționist, Fiat Lux, dar și unei întrebuințări laice, aceea de lampă, crucea lumina. Statueta reprezintă exemplar aliajul secesionist, nu lipsit de ambiguitate, al unei grații spiritualizate a liniilor, ambiguitate marcată în acest caz de amestecul unei senzualități difuze, într-o notă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lor, au o șansă rezonabilă de a elimina competitori mai puțin apți. Este greu de crezut că Darwin a ratat ocazia de a pune în valoare acest potențial ideatic în soluționarea problemei care îl preocupa. Acolo unde Paley și alți creaționiști de factură tradițională nu vedeau nici o alternativă la proiect și intenție, Darwin a reușit, sub influența stimulatoare reprezentată de contactul cu ideile lui Malthus și ale economiștilor clasici, să imagineze o explicație pe baza unui mecanism cauzal orb. Selecția celor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care le-a suferit de-a lungul timpului scoarța Pământului. La fel ca agenții schimbărilor geologice, selecția naturală acționează „întotdeauna cu pași mici, siguri dar încet“. Este clar că selecția naturală a putut apărea drept o alternativă serioasă la explicația creaționistă a minunatelor adaptări pe care le întâlnim peste tot în lumea vie doar unei minți deprinse să ia în considerare efectele acumulării unor schimbări care au loc de-a lungul multor milioane de ani. De aceea tocmai deprinderea de a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
tocmai deprinderea de a considera schimbările din natură drept efecte ale acumulării unor modificări mici, produse în lungi perioade de timp, i-a netezit calea lui Darwin. Există numeroase mărturii în această privință. Referindu-se la autoritatea covârșitoare a explicației creaționiste, pe care o cunoștea din propria lui experiență, Darwin va nota în cartea sa: „Credința că speciile sunt produse imuabile a fost aproape inevitabilă atâta timp cât istoria lumii a fost considerată ca fiind de scurtă durată.“ Gândind gradualist, în primul rând
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cu atenție în grădina zoologică din Londra. De-a lungul anilor, multe fapte ce atrag în mod deosebit atenția doar unui observator care gândește gradualist i-au consolidat acest mod de a privi lucrurile. Darwin s-a desprins de viziunea creaționistă convențională pe măsură ce și-a făcut loc în mintea lui înțelegerea gradualistă a schimbărilor ce au loc în istoria naturii. Modul său de a gândi, spre deosebire de cel al lui Lyell, a fost deosebit de consecvent. Pare într-adevăr greu de acceptat că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a fost în măsură să arate că acea armonie între structura diverselor specii de organisme și funcțiile care asigură supraviețuirea și înmulțirea lor într o anumită ambianță, o armonie care a părut să fie un sprijin de neclintit al explicației creaționiste, este, cel puțin în parte, aparentă. Condițiile luptei pentru existență sunt cele care decid dacă organismele aparținând unei anumite specii vor putea supraviețui și în condiții ale ambianței foarte diferite de cele în care s-au format, condiții în care
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care rezultă din observații cât mai minuțioase și mai bine verificate. Or, unele din observațiile cele mai interesante pe care le consemnase în jurnalul său de călătorie erau de natură să-l pună pe gânduri pe cel care accepta credințele creaționiste tradiționale. Bunăoară, existența pe aceleași meridiane, în condiții de climă și de sol foarte asemănătoare, a unor specii de plante și de animale foarte diferite, ca și prezența unor fosile cu totul asemănătoare în regiuni caracterizate prin condiții fizice diferite
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
diferite (de exemplu, fosile de patrupede mari în America de Sud și în Africa de Sud). Sau faptul că specii aduse de călători din ținuturi cu o ambianță foarte diferită au prosperat în noul habitat. Cum își poate explica un naturalist care împărtășea concepțiile creaționiste ale teologului William Paley constatarea că pe cele două părți ale Anzilor, la aceeași înălțime, vegetația este foarte diferită și toate speciile de șoareci sunt diferite, deși climatul și natura solului sunt aceleași? Sau că pe insule apropiate ale arhipelagului
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
greu de urmărit și de înțeles, altora, dimpotrivă, le apăreau naturale și convingătoare. Puși în situația să judece și să opteze, naturaliștii vremii nu se puteau situa într-o lume a gândirii neutră, exterioară celor pe care le reprezentau modelul creaționist tradițional, cel lamarckist și darwinist de a privi lucrurile. Susținerea de care s-a bucurat din partea noilor generații a depășit, de fapt, așteptările lui Darwin. Căci el era pe deplin conștient că argumentele în favoarea teoriei sale sunt puternice, dar nu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
greșit să judecăm teoria lui Darwin prin raportare la asemenea reprezentări dacă ne străduim să ne facem o imagine clară asupra întrebării centrale căreia îi răspunde aceasta, altfel spus asupra problemei căreia încearcă să-i ofere o soluție. De ce explicația creaționistă, așa cum a fost ea susținută în cartea lui Paley, i s-a părut atât de convingătoare tânărului Darwin? Deoarece această explicație oferea un răspuns primei întrebări pe care și-o pune un observator al ființelor vii: Cum se explică adaptarea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
căruia există tranziții. Altfel spus, există tranziții continue nu numai între varietățile uneia și aceleiași specii, ci, în egală măsură, între specii, genuri, familii, ordine ș.a.m.d. Tema care revine încontinuu, aproape obsedant, este că punctul de vedere fixist, creaționist, potrivit căruia continuitatea variațiilor formelor vii ar avea drept limită superioară speciile, nu rezistă confruntării cu faptele. Distincția dintre specii și varietăți este una relativă, subliniază Darwin. Faptul devine evident deja dacă considerăm controversele dintre cercetători privitoare la faptul dacă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cea mai importantă cauză a particularităților faunei și florei unei regiuni nu stă în caracteristicile ei fizice, ci în relațiile complexe ale unui grup de viețuitoare cu alte grupuri din ambianța în care trăiesc. Asemenea observații sprijină tot atât de puțin reprezentările creaționiste familiare, cât și ideea că acțiunea directă a ambianței ar putea explica prezența într-o anumită regiune a anumitor specii de plante și animale. Pentru Darwin ele păreau să indice că aceste căi ale explicației - cea deterministă și cea finalistă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
toate faptele pe care le explicau teoriile care circulau pe atunci în lumea naturaliștilor și, mai ales, explică multe observații pe care aceste teorii nu le puteau explica. Naturalistul care gândește populațional și probabilist, spre deosebire de cel care gândește în mod creaționist sau determinist, nu va fi surprins de asemenea constatări, de exemplu de aceea că, alături de instincte ce ne apar drept admirabile, pot fi întâlnite nu puține instincte neadecvate din punctul de vedere al funcției lor adaptative. În cartea lui, Darwin
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care i-au sugerat lui Darwin existența unui continuu, marcat de un mare număr de verigi intermediare, între forme vii care par să fie despărțite prin intervale clare și pronunțate. Atunci când a pornit în călătoria lui, Darwin credea, ca orice creaționist, că omul este despărțit de animalele superioare printr-o prăpastie. Nu este de mirare, așadar, că observațiile pe care le-a făcut asupra băștinașilor din Tara Focului l-au șocat și l au pus pe gânduri. Aceste ființe, care nu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
creației și al istoriei pământului este mult mai științific decât modelul evoluției.“ Un episod relativ recent ilustrează cât de vehemente și de pasionale pot să fie reacțiile negative ale acelor persoane care cred că progresele științei darwiniene amenință convingerile lor creaționiste. În cartea lui The Third Chimpanzee, publicată în 1992, Jared Diamond arată că specia homo sapiens este mai îndeaproape înrudită cu două specii de cimpanzei decât sunt acestea cu alte specii de maimuțe. În acest sens, homo sapiens ar putea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
tratate ca deșeurile radioactive: arse cu grijă și uitate vreme de milioane de ani (?!). Făcând abstracție de asemenea poziții extreme, se cuvine menționat că principii de bază ale științei darwiniene continuă să fie puse în discuție și contestate de pe poziții creaționiste de către autori cu totul onorabili din mediul academic occidental. Bunăoară, reputatul filozof american Alvin Plantinga recomandă o discuție calmă, pe un ton moderat, respingând atât criticile acelor fundamentaliști religioși care văd în principiile lui Darwin „lucrarea diavolului“, cât și ostracizarea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
din punct de vedere teologic, concluziile științei moderne a naturii, ca și acele generalizări filozofice care se sprijină pe ele sunt apreciate drept total irelevante. Este respinsă ab initio supoziția de la care pornesc în egală măsură știința darwiniană și replicile creaționiste, supoziția autonomiei lumii naturale în raport cu Creatorul ei. Or, încă de la Augustin reflecția asupra relației dintre credință și rațiune s-a dezvoltat în gândirea occidentală pornind tocmai de la această supoziție. Într-o intervenție recentă, ocazionată de aniversarea a 200 de ani
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de aniversarea a 200 de ani de la nașterea lui Darwin, teologul Dumitru Popescu reafirma punctul de vedere după care, pentru creștinismul răsăritean, credința se situează într-un orizont net distinct de cel în care au fost elaborate teoriile evoluționiste și creaționiste, a căror temelie comună este acceptarea ideii că „lumea a devenit o realitate autonomă care funcționează prin ea însăși“. Numai pe această temelie, și nu pe cea a creștinismului răsăritean, se poate discuta, de exemplu, dacă există sau nu o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
evoluționismul - n.m., M.F.] fac abstracție de prezența lui Dumnezeu în creație și de chipul lui Dumnezeu din om, fiindcă Dumnezeu a fost transformat într-o Ființă nemișcată, care rămâne total exterioară lumii naturale“. Din perspectiva creștinismului ortodox, disputele interminabile dintre creaționiști și evoluționiști sunt lipsite de însemnătate din punct de vedere spiritual. Atât respingerea evoluționismului de pe poziții creaționiste, cât și preocuparea pentru trasarea unei granițe menite să despartă știința naturii, ca exercițiu al rațiunii, de credința religioasă vor apărea drept străduințe
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
om, fiindcă Dumnezeu a fost transformat într-o Ființă nemișcată, care rămâne total exterioară lumii naturale“. Din perspectiva creștinismului ortodox, disputele interminabile dintre creaționiști și evoluționiști sunt lipsite de însemnătate din punct de vedere spiritual. Atât respingerea evoluționismului de pe poziții creaționiste, cât și preocuparea pentru trasarea unei granițe menite să despartă știința naturii, ca exercițiu al rațiunii, de credința religioasă vor apărea drept străduințe care nu au sens. 2. Rezistență și rezerve cu motivație ideologică Diferite curente de gândire, conservatoare sau
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Autorii care, din diferite motive, resping explicațiile darwiniene ale istoriei naturii nu ezită să aducă în primul plan al discuției pretinsa lor calitate științifică îndoielnică, invocând, între altele, autoritatea lui Popper ca filozof al științei. Este și cazul unor autori creaționiști. Un bun exemplu îl oferă cartea mult discutată a profesorului de drept Phillip E. Johnson, Darwin on Trial. Johnson, care își exprimă deschis convingerile creaționiste, urmărește să arate că o persoană care respectă știința și nu ezită să accepte concluziile
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
invocând, între altele, autoritatea lui Popper ca filozof al științei. Este și cazul unor autori creaționiști. Un bun exemplu îl oferă cartea mult discutată a profesorului de drept Phillip E. Johnson, Darwin on Trial. Johnson, care își exprimă deschis convingerile creaționiste, urmărește să arate că o persoană care respectă știința și nu ezită să accepte concluziile unei cercetări științifice nu va avea bune motive să accepte explicațiile darwiniene, cu toate consecințele lor. Dimpotrivă, crede Johnson, o asemenea persoană va avea cele
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
vederi antireligioase radicale au deplâns exprimări cum este cea din finalul Originii speciilor. Nu ar fi făcut-o dacă le-ar fi considerat drept formulări de circumstanță. În același sens merită amintit că un cercetător insistent în afirmarea convingerilor sale creaționiste, și anume Richard Oven, președinte al Asociației britanice pentru progresul științei, a admis că în cartea lui Darwin se oferă cea mai bună explicație a formării de noi specii. Ținând seama de poziția critică ulterioară a lui Oven, biografii lui
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nesatisfăcătoare din punct de vedere științific. Accentul cade pe delimitarea de explicațiile darwiniste, și nu de concluzii materialiste, antireligioase, pe care unii pretind că le-ar fi derivat din știința darwiniană. Refuzând astfel să distingă această știință de interpretări filozofice, creaționiștii fundamentaliști susțin că o filozofie materialistă sau naturalistă constituie însăși esența teoriei elaborate de Darwin. Ei își propun să respingă această teorie de pe pozițiile cercetării științifice. Pretenția lor este că oferă o fundamentare științifică reprezentării biblice a Creației. Ceea ce înseamnă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]