140 matches
-
materialul ipotezelor. Inferențele care apelează la date extratextuale nu sunt îngăduite. Cititorul e provocat să descopere adevărul din minciună sau din iluzie: lucru care poate fi pasionant în cazul unei povestiri bine conduse. Naratorul din Remember e, cum am spus, creditabil "pînă la proba contrarie" chiar și în confesiunea lui inaugurală că-i este greu să distingă între realitate și vis; el ne asigură totuși că poate face această distincție, că amintirea pe care o va povesti e destul de recentă, au
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
cu primul ei volum. A procedat sistematic, verificînd, în presa timpului, mai fiecare dintre afirmațiile autorului, dublînd astfel, aproape, în aparatul de note, cartea pe care o edita. De acum încolo, cartea lui Bacalbașa devenea un instrument de lucru perfect creditabil. Tocmai în 1993 a apărut al doilea volum și, acum, în 2000, al treilea. Cu o asemenea distanță între volume, lucrarea era amenințată să se risipească, ajungînd mai bine în marile biblioteci publice, dar mai greu în bibliotecile cercetătorilor. Dar
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
epic retrospectiv, printr-un șir de mărturii și de confesiuni, printr-o alternare între istoria mare și cronica de familie (în genul lui G. Călinescu și Petru Dumitriu), relativizând și intersectând perspectivele personajelor ce dau versiuni despre ceilalți și variante creditabile despre sinele confesorului. Valorizarea alternativă a cotidianului și a idealului, a politicii mari și a intrigii amoroase, a limbajului jos, bârfitor, de precupeață, și a limbajului înalt, de interpretare intelectuală, insuflă romanului Dimineață pierdută un ritm cuceritor.
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
impresionant drept cântăreț de canțonete. Iată un personaj demonic, reprezentativ pentru o epocă istorică, dar și pentru o epocă literară, creat cu o știință matură și subtilă a tipologiilor. Oglinda salvată, 1986, este un (meta)roman adus la limita memorialisticii creditabile, deopotrivă ca ficțiune și document, despre educația literară și sentimentală a scriitorului, în provincia deceniului 6. El este scris cu aceeași fină inteligență. Are în concepție surprinzătoare, vii, elevate și, nu mai puțin, sincrone principii poetologice, situate la interferența (auto
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
logică, tocmai acest clivaj împiedică - o arăta excelent în eseul invocat H.-R. Patapievici - coagularea de natură istorică. Cu alte cuvinte, nici din colportajul condamnat la oralitatea măruntă, nici din elogiul cu osatură falsificată nu se poate deduce o istorie creditabilă, adică o structură conceptuală demnă de memoria colectivă. Cu asemenea premise, încremenirea în iluzii ar deveni, la scară globală, o regretabilă pastișă a protocronismului. Iar decența culturală s-ar reduce din păcate, pe scara individului, la eliminarea, cu bună-credință, a
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
pare să aibă, în presa românească, rival, iar în subsidiar - o tonalitate profetică, aplicată exclusivist, cât se poate de laic, evenimentului literar. E curioasă, totuși, în planul conștiinței publice, întâlnirea acestor două niveluri. Fiindcă Alexandru Matei e, probabil, cea mai creditabilă sursă în materie de piață editorială francofonă. Și fiindcă, așa cum îi place lui să spună, opiniile lui nu au chiar întotdeauna atributele inocenței. Argumentul autorității și scepticismul ideologic sunt lentilele care mediază, și în gazetărie, și în volum, relația cu
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
traducerea Simonei Cioculescu. Prima impresie la lectură este a unor povestiri stranii și insolite, coșmaruri perfect articulate care nu-și dezvăluie devianța de la normele zilei decît după ce ai plonjat adînc în poveste, iar legile lumii ei îți scapă. Naratori aparent creditabili argumentează povestea cu o extraordinară atenție la detalii, dar pe măsură ce povestirea evoluează, argumentația deviază treptat pierzînd controlul asupra lumii pe care pretinde c-o explică și generînd acțiuni aberante: naratorul din Degetul simte o mîncărime în degetul mare de la picior
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
urechile ei ce a spus cineva într-o împrejurare sau alta. Apelează rar, în aceste Convorbiri, odată sau de două ori, la mărturiile indirecte (“...odată, când mă aflam la mare, cineva ne-a spus că...”), acestea fiind, desigur, mai puțin creditabile, atrăgându-ne, vrem-nu vrem, în terenul zvonisticii de culise literare. Pe lângă recursul la memoria “rea”, există în Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache și un recurs, la fel de amplu, dacă nu și mai amplu, la memoria “bună” a poetei, activată însă și aceasta
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
despre canon și cea despre revizuiri, legate într-o aceeași concepție critică, avansează o serie de opinii pertinente și multe sugestii prețioa-se. Dar nici în cazul de față, concluziile de etapă și de final ale lui Ion Simuț nu sunt creditabile. A spune că nu există un singur canon, estetic, ci mai multe, incompatibile, și că prin urmare Mircea Cărtărescu nu poate fi atașat la nucleul tare al literaturii române fiindcă postmodernismul e "anticanonic", arată îndepărtarea autorului de o problematică, altfel
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]
-
derivă". În Adio, Europa!, roman politic scris, de asemenea, în anii '80, Ion D. Sîrbu adoptă tocmai această formulă a narațiunii subiective, a "autoficțiunii" (S. Doubrovsky), fapt semnificativ pentru situarea ontologică a scriitorului în raport cu lumea narată. Singurul punct de vedere creditabil din acest roman aparține naratorului-personaj (Desiderius Candid), celelalte personaje având doar rolul unor parteneri ideali, abstracți, necesari structurării discursului. Doar eul-narant are acces la propria interioritate, discursurile tuturor personajelor sunt raportate la macrodiscursul auctorial, ceea ce face ca monologurile naratorului să
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
instaurării regimului politic comunist în țara noastră. Cartea precedentă a dsale, din 1996, Guvernarea Rădescu (pe care am comentat-o aici) e un lăudabil exemplu de analiză multidimensionala a unui moment istoric crucial, folosind, pentru a ajunge la rezultate deplin creditabile, informații nu numai din presă și arhivele românești ci și din străinătate, cu deosebire din SUA și, parțial, Anglia. Lucrurile se repetă, cu o acribie împinsă pînă la detaliul semnificativ, în cartea recentă a dlui Dinu C. Giurescu, România în
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
Cimpoeșu, T.O. Bobe, Petre Barbu, Gabriel Chifu, Ana Maria Sandu, Cristian Robu Corcan, Șt. Baștovoi, Aglaia Veteranyi sau Maria Manolescu. Și lista poate continua. Iată, așadar, ce amploare a luat acest fenomen al prozei contemporane. Eroi puțin sau defel creditabili forțau cititorii să suporte ipoteze vibrante, să agonizeze într-o așteptare neverosimilă sau să accepte verdicte tulburătoare. La urma urmelor, nu e vorba de o noutate distinctă, ci de o caracteristică a modernității târzii; un răspuns la opozițiile de secol
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
nu vreau să intru acum în analiza detaliată a prezentărilor, pentru că mă interesează modul de gândire și principiul de construcție. După părerea mea, jumătate din numărul numelor cuprinse în acest tablou nu sunt justificate, nu sunt credibile și deci nici creditabile. Spuneam că e impropriu să fie incluși aici criticii. Dar, mai ales stau sub semnul întrebării, al dubiului major, toate aceste nume din ultimul val. Nu e oare prea devreme să fie promovate în canon? E adevărat că sunt numai
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
în conștiința publică. Nu e aici în discuție valoarea în devenire a scriitorilor șaptezeciști sau optzeciști, ci doar aspectul de neterminat al propriei opere ce uneori nu a trecut departe de premise, fără îndoială dintre cele mai promițătoare și mai creditabile pe termen lung, nu imediat. Pe de altă parte, postmodernismul căruia îi aparțin aceste valori nu a intrat el însuși suficient în conștiința noastră publică și, pe deasupra tuturor dificultăților, problema canonului unic și indiscutabil este înlocuită aici de relativism. Pare
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
punctul central. Există inabilități de dozaj în tratamentul fabulei narative. Romanul este un document ficțional al existenței în utopia reală. Opera autentică a unei lumi false, care își impune cu orice preț efectele. Avem în el unul dintre primele romane creditabile ale utopiei românești, în ordine politică, psihologică sau morală. Parțial roman de sertar, Sertarul cu aplauze merită să fie elogiat fără conveniență. El transformă canonul nostru romanesc, prin amplitudinea, extensia problematicii și a retoricii ficțiunii, prin reactivarea unor abilități narative
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
etc.), numai ea, amărîta, se duce singură: „Iar de cîntă pitpalacul,/ La răscruci cu doru-mi greu,/ Cînd se scutură-n grîu macul,/ Singură mă duc mereu” (La răscruci). Visări însă își face frumoase (se vede că-s din amintiri, deci creditabile), propunînd idilă hieratică în aceleași peisaje aproape narcotice, cu natură de alint (e, fără îndoială, un transfer de tandrețe în această scriitură diafană de peisaje): „E iarăși vară, iarăși cald,/ Și sara-s blînzi zefirii,/ Și-i iarăși lacul de
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
nu răul unanim, se apucă de jurnal. Citesc un interviu cu Philippe Lejeune, cel cu Le pacte autobiographique, și aflu că „nimeni nu poate să prezinte despre sine o imagine cu adevărat negativă”. Nici nu-mi propun. Dar nu știu cât de creditabil e Philippe Lejeune... După el, jurnalul este specia în care autor, narator și personaj sunt identici. Așa o fi, dacă vrei să-l deosebești de roman. Altfel, cum o să fie identici creator și creatură ? Ca și cum ar fi identici Dumnezeu și
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3647_a_4972]
-
rupte de realitate, e timpul să vă schimbați părerea fiindcă - așa cum o demonstrează nu doar textele, ci și numeroasele fotografii ale cărții - bucuria, lumina, inteligența harismatică și mobilitatea sunt semnalmentele adevăraților slujitori ai lui Dumnezeu. „Prietenii mei - spune naratorul, martor creditabil al adevărurilor pe care doar stilistica și textualizarea le transformă în ficțiune - sunt oameni obișnuiți. Și, bineînțeles, sunt foarte departe de a fi canonizați.” Fiecare dintre prieteni are o poveste și felul în care arhimandritul Tihon le regizează apariția în
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
exprimă oprobriul fiica cea mare, Alexandra, potolită de tatăl ei; în fața cestui chip rămâne complet indiferentă fiica cea mică, Scottie; în fața acestui chip își varsă năduful și soțul. Dacă reacția soțului furios că a fost înșelat este până la un punct creditabilă, reacția fiicelor este surprinzător de falsă. Orice discurs etic cade în derizoriu în fața chipului chinuit al unui om aflat în comă, și este greu de presupus că acest chip nu ar fi sensibilizat- o pe Scottie. Or, membrii acestei familii
Dramă în Hawaii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4920_a_6245]
-
de azi. Mai fermecătoare cînd au apucat să se decanteze, atinse de suflul prozei, mai jurnalistic - frivole pe teme "la zi", însemnările dau seamă de-o anumită stabilitate, de-o egalitate de umoare, totuși, trecînd peste omenești excese. O mărturie creditabilă, cum grano salis, despre om, oameni, prietenii sub vremi. În capitolul ultim, Drumuri, istoria (personală) este reconstruită spațial, din impresii de călătorie, mai curînd de turism cultural, deopotrivă voiaj în timp real și pribegie imaginară, stîrnită de amănunte din cărți
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
prin definiție, un limbaj mai mult sau mai puțin Ťesopicť, ea vorbind în Ťpildeť și Ťcu tâlcť, solicitând adică polisemia, evantaiul conotativ extins, chiar și atunci când procedează la aparenta notație a concretelor. Căci așa cum au observat poeticieni recenți, cu totul creditabili, referințele în poezie devin, în fond, niște pseudo-referințe, trec într-un registru mai larg-metaforic și simbolic. Desigur, impresia de autenticitate e mai puternică în numitul discurs Ťtranzitivť, însă avem de-a face, în fond, tot cu o convenție". Dacă mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9622_a_10947]
-
lumină „nefavorabilă”. Aceste observații pleacă, însă, de la o greșită înțelegere a raportului autorului cu personajul său; portretul lui Cuza, cu toate detaliile care au deranjat pe unii, dar care, în fapt, sînt confirmate de istorici, nu aparțin naratorului, ci martorului creditabil din epocă, faptele sale fiind consemnate prin ceea ce aș numi un mod al reflectării indirecte: ei, martorii, spun că atunci erau necesare acele „spirite de prudentă fermitate” și tot ei constată faptul că ceea ce se cerea acelor spirite era popularitatea
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
care în tradiție medievală avea un rol bine definit, fiindu-i permis să spună acel adevăr inconvenabil, gol-goluț, de o manieră hilară și de pe o poziție aproape nulă sub raport social. În privința cicatricii care-l desfigurează aflăm două povești, niciuna creditabilă chiar dacă răspund la ceea ce s-ar chema un conflict oedipian rău lichidat. Jokerul așa cum polițiștii o confirmă nu are adresă, nu are identitate, el este legiune, răul care pune stăpînire pe Gotham City și care, în ciuda unei uluitoare demonstrații de
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
Politica românească este lipsită de reprezentanți creditabili din punct de vedere politic, moral și uman, fapt ce motivează absența unei anumite părți din electorat de la urne, a explicat jurnalistul Cristian Tudor Popescu, luni seară la România TV, precizând că judecătorii Curții Constituționale, teoretic, ar putea valida referendumul
CTP: CCR poate fi izvor de drept, poate ține seama de boicotul PDL () [Corola-journal/Journalistic/22252_a_23577]
-
găsesc niciun fel de reper în acest bestiar, capitală a infernului, în viața politică", a precizat CTP, amintind că el a luat decizia de a vota, atunci când PDL și Traian Băsescu au hotărât boicotul referendumului. "Eu nu văd niciun politician creditabil din punct de vedere politic, moral și uman. Uitați-vă la aceste trei personaje din fruntea țării, i-am numit "președintele Masă Verde - pe Băsescu, Plagiatorul Ponta și Fanfaronul Crin Antonescu". Îi înțeleg pe aceștia care au lipsit de la vot
CTP: CCR poate fi izvor de drept, poate ține seama de boicotul PDL () [Corola-journal/Journalistic/22252_a_23577]