561 matches
-
Octavian Soviany Ajunsă la venerabila vârstă de nouăzeci de ani, Mioara Cremene rămâne o personalitate artistică plină de dinamism, capabilă de cele mai surprinzătoare metamorfoze: poetă, romancieră, eseistă, autoare de literatură pentru copii, dar și de studii erudite, cum sunt A doua inițiere masonică a marchizului Nicolas de Condorcet sau Dicționarul inițiatic
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
în 1959, cu volumul Bună dimineața, lume și a desfășurat o activitate poetică care se întinde pe mai bine de cinci decenii, prezentată selectiv în volumul antologic Șoapte și strigăte (Editura Vinea, 2009). Titlu câtuși de puțin întâmplător, căci Mioara Cremene compune „muzical”, iar cartea are structura unui oratoriu în care se întâlnesc diverse voci, mai mult sau mai puțin „apocrife”, răsună cadențe savant orchestrate, se experimentează, ca într-o cutie de rezonanță, formule prozodice de o mare diversitate. Divers și
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
de vedere tematic, volumul rămâne totuși perfect unitar, convergența poemelor fiind dată de viziunea retrospectivă a poetei, care se fixează cu obstinație asupra trecutului, propune promenade nostalgice prin muzeul memoriei și lecții vaporoase de melancolie. Amintirea are - în poemele Mioarei Cremene - ceva din puterea de fascinație a apei „ofelizate”, astfel că orice imersiune în elementul acvatic e sinonimă aici, ca și actul poetic, cu tentativa - mereu eșuată - de a reanima fantasmele șterse ale trecutului, care capătă însă, aproape instantaneu, evanescența unor
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
constituie prin urmare un analog perfect al memoriei, ale cărei straturi, de o deconcertantă fragilitate, sunt desfoliate cu o migală de herborist, într-o tentativă de exorcizare a timpului, care se transformă, printr-un sortilegiu misterios, în „timp regăsit”. Mioara Cremene se lasă sedusă acum de farmecul vetust al obiectelor vechi, care posedă însă voracitatea domoală a otrăvurilor cu efect întârziat, absorb, ca niște uriașe ventuze, în masa lor spongioasă, umorile calde ale vitalului, ajungându-se, în felul acesta, la osmoza
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
de climax al unor asemenea imersiuni în trecut este dat de trecerea de la culoarea personalizată a autobiografismului la filmul impersonal al istoriei pur și simplu, care are răceala metalică, dar și finețea unei gravuri. Iar timpul de elecțiune al Mioarei Cremene nu putea fi, dintr-o asemenea perspectivă, decât secolul lui Cartesius, cu disprețul lui suveran pentru limbajul afectelor, angoasa timpului fiind depășită acum prin depersonalizarea estetizantă și puțin prăfuită a „culorii de epocă”: „Doamna de Grignan / ședea / la masa de
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
Univers / prin alte, lumi, străine de iubire” (Elegie). În astfel de poeme, dragostea capătă accente de adorație mistică, astfel încât lamentația elegiacă se transformă pe neașteptate în lamento psaltic, mărturisind dorința comuniunii cu sacrul, care nu este însă - în textele Mioarei Cremene - decât un pseudonim al departelui care ia succesiv chipul bărbatului și pe cel al divinității: „Vreau degetul Tău sfânt să mă atingă / triunghiul păcătos și să îi stingă / corcita ardere: șerpar și chingă” (Înger bizantin). Autoarea definindu-se, în ceea ce
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
cantilenelor melancolice și, de aici, ca o poetă a nostalgiei. Exilul (din 1970 poeta trăiește în Franța) alimentează, la rândul său, stările nostalgice, concretizate în volumul Poèmes en exil. Poeme în exil / Versiuni fraco-române (Editura Gutenberg, 1994), în legătură cu care Mioara Cremene ține să sublinieze: „Cele ce urmează nu sunt simple traduceri, ci versiuni, transpuneri dintro limbă sau alta. Distanța în timp dintre ele i-a permis, fie autoarei, fie traducătoarei - întâmplător una și aceeași persoană - să-și precizeze idei și sentimente
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
într-o relație vie cu limba maternă ori cea de adopțiune”. Poeta operează acum retrospecții peste care planează un aer de melancolie, redescoperind în subteranele unei memorii traumatizate de angoasa distanțelor câteva din figurile emblematice ale vechiului București. Alteori Mioara Cremene explorează profunzimile memoriei colective, redescoperind resursele poeziei ritualice, așa cum se întâmplă în Șoapte și strigăte, Balada unui meșter zidar și a muierii lui mult smerite, rescriere, într-o cheie personală, a legendei despre Meșterul Manole, cu excese baroce materie prețioasă
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
într-o cheie personală, a legendei despre Meșterul Manole, cu excese baroce materie prețioasă, cu discrete anacronisme pline de pitoresc, cu accente de parodie benignă, ce-i conferă poemului ceva din aerul naiv al unei icoane pe sticlă. Dar Mioara Cremene nu are doar nostalgia trecutului, o are de asemenea pe aceea a literaturii române, astfel încât volumul cuprinde și interesante transpuneri în limba franceză a unor poeme argheziene, dar mai ales a unor fragmente din Miorița, în legătură cu care poeta formulează, de
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
acest caz Balada Sorții”. Cele mai recente producții poetice ale autoarei, Zece poeme ale nemișcării, își extrag substanța lirică din angoasa îmbătrânirii și a sfârșitului, exteriorizată fară patetism, cu discreție și înțelepciune. Starea de nemișcare constituie acum în viziunea Mioarei Cremene o stare intermediară între viață și moarte și antrenează reveriile thanatice, bântuite de spectrele unor sinucigași iluștri din istoria poeziei. Contactul cu emisarii thanatosului duce la o îndepărtare progresivă de lume, generează închiderea în sine, face ca reveriile să devină
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
subiacente implicații politice, din care nu lipsesc însă nici descripțiile luxuriante și policrome, încărcate uneori de lirism, ceea ce o apropie de formula prozopoemului. Plecând, de la ideea originii extraterestre a civilizației omenești, vehiculată nu o dată în science-fictionul contemporan (în cartea Mioarei Cremene eroii civilizatori vin de pe îndepărtata planetă Globus și poartă, nu întâmplător, nume de divinități orientale), autoarea (a cărei viziune se înrudește până la un punct cu aceea a lui Orwell, Huxley sau Zamiatin) elaborează o distopie ce are drept teatru de
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
puțin malefică însă decât orice alt regim dictatorial. Iar această maleficitate nu este rezultatul vreunei porniri native spre cruzime și violență, ci ia naștere din tocirea afectelor și din exacerbarea rațiunii care sfârșește prin a genera monștri. Astfel încât cartea Mioarei Cremene se convertește acum în critica sui generis a unei gândiri raționaliste care începe odată cu Iluminismul, oferă un fundament ideologic pentru crimele Revoluției Franceze și își atinge punctul de climax în ideologia marxist-leninistă. În numele acestui raționalism individul este subordonat colectivității, libertatea
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
mai mult sau mai puțin reușite de evaziune în spațiu, capată gustul narcoticelor sau au puseuri tardive de senzualitate - semne toate acestea ale unui declin iminent care paște civilizația de pe Globus. Căci, dincolo de aspectele sale de parabolă politică, romanul Mioarei Cremene reprezintă și o meditație gravă asupra evoluției și a istoriei, întemeiată pe ideea (extrem de actuală) că atingerea unui grad foarte înalt de progres într-un oarecare domeniu generează procese de involuție colaraterale care duc în cele din urmă la dezumanizare
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
extreme, civilizația de aici este condamnată totuși la dispariție, vor supraviețui doar reminiscențele acesteia, aduse pe Pământ de o expediție spațială plecată în căutarea unei planete al cărei climat să fie asemănător aceluia de pe Globus. Modern prin problematică, romanul Mioarei Cremene beneficiază de o structură compozițională la fel de modernă, ce-și are punctul de pornire într-o viziune particulară asupra timpului, căci, din perspectiva scriitoarei, sunt posibile două percepții asupra acestuia: „el poate fi socotit pe cicluri, în toate subîmpărțirile lui, sau
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
putere comunistă este reprodus cu fidelitate: festivism, declarații de fidelitate față de marele frate de la Răsărit, teroare politică, poliție secretă, cenzură, lipsuri materiale. Acestea constituie însă doar fața vizibilă a regimului și nu ele reprezintă principalul centru de interes pentru Mioara Cremene, preocupată mai ales de istoria secretă a bolșevismului. Prin intermediul personajului său principal, ziaristul Sandi Gore (tip de Don Juan simpatic, dotat cu inteligență și spirit de observație), autoarea explorează labirinturile ascunse ale puterii. Eroul este amantul actriței Lolita, fiica atotputernicului
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
pe pedofilie), instinctul crimei. De aceste diformități sufletești nu sunt scutiți nici măcar copiii; fetițele se prostituează de la vârstele cele mai fragede, angelicul Tihomir, băiețașul Lolitei, încearcă, mai mult sau mai puțin intenționat, să-l otrăvească pe Sandi. Astfel încât romanul Mioarei Cremene se va transforma dintr-o critică a totalitarismului într-o critică a naturii umane, percepută prin lentila dezabuzată a unui mizantrop. Autoarea lăsând să se înțeleagă că totalitarismul nu este posibil decât acolo unde principiile morale au încetat să mai
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
fotografii) este, la rândul lui, omorât. Senzaționalul nu este însă un scop în sine pentru autoare; el are mai degrabă rolul unui catalizator care face să iasă la suprafață adevărata natură morală a personajelor și, de aceea, din cartea Mioarei Cremene lipsește elementul esențial al romanului polițist: ancheta. În lipsa ei (ca și a detectivului profesionist) în legătură cu criminalul nu pot fi emise decât supoziții, iar bănuielile se canalizează, nu întâmplător, asupra unor personaje în aparență total nepotrivite pentru rolul de criminal. Autoarea
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
totalitar, dar și asupra naturii umane. Astfel încât modelul lor trebuie căutat poate mai degrabă în povestirile filosofice ale secolului al XVIII-lea (Voltaire, Diderot, chiar și marchizul de Sade), secol față de care scriitoarea manifestă certe afinități. Semnificativ pentru eseistica Mioarei Cremene este volumul Iisus sau provocarea prin moarte (Editura Vinea, 2011), cuprinzând - ține să precizeze autoarea - „o selecție a preocupărilor și cercetărilor mele din ultimele două decenii, expuse în general dinaintea unor cercuri ezoterice pariziene”. Iar aceste conferințe aduc în primplan
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
a trecut, de-a lungul anilor, prin mai toate genurile și formulele literare: preocuparea pentru cercetările cu caracter ezoteric. Rod al unor laborioase investigații arhivistice, întemeiate de cele mai multe ori pe documente puțin valorificate de alți cercetători, actualele pagini ale Mioarei Cremene încearcă să descifreze, cu o osârdie de cabalist, „textul ascuns” al istoriei, adresându-se însă nu amatorilor de senzațional (deși nici aceștia nu vor fi câtuși de puțin dezamăgiți citind Iisus sau provocarea prin moarte), cât mai ales acelor spirite
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
lectura acestei cercetătoare, atât de dezinhibate și atât de puțin conformiste, aspecte dintre cele mai incitante, obligându-ne să reflectăm asupra lor și - chiar dacă nu împărtășim întotdeauna punctul de vedere al autoarei - să le examinăm critic. Căci, din perspectiva Mioarei Cremene, întrebările sunt mai importante decât răspunsurile, ipotezele - decât certitudinile („Prefer ca tot ceea ce v-am spus până acum să suscite reflecțiile voastre. Cu alte cuvinte: încheind, aceste întrebări să rămână în permanență puse!...”), domnia sa știind prea bine că nu există
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
că aceleași structuri ale imaginarului din care se nasc miturile și simbolurile poetice își pun în egală măsură amprenta pe modul nostru de a interpreta faptul istoric. Iar din acest punct de vedere, trebuie să arăt că între cercetătoarea Mioara Cremene și poeta cu același nume funcționează o simbioză perfectă: autoarea reușește să îmbine demersul documentarist cu actul imaginativ, iritând firește spiritele dogmatice, dar dându-le satisfacție celor care consideră că nu doar rațiunea, ci și imagina- ția constituie o formă
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
6. Ion Minulescu a îndeplinit în perioada 1922-1940 funcțiile de inspector și director general în Ministerul Cultelor și Artelor. 7. Alexandru Ceușianu (1898-1970), poet, dramaturg și prozator. A publicat - Epistola albă. Comedie în 2 acte. [Reghin, 1930], 133 pagini și Cremene. Roman. Sighișoara, Editura Miron Neagu, [1940], 224 pagini. Nu este inclus în Dicționarul general al literaturii române. 8. Liviu Rusu a fost rechemat ca profesor în anul 1961, predând până la pensionare, 1971, cursul de Literatură universală și comparată.
Liviu Rusu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4750_a_6075]
-
tradițională, țăranul român și proprietățile lui de veacuri, Întreaga moștenire a neamului acumulată În milenii trecute prin foc și sabie. Viața mea a fost o luptă Când cu mine, când cu semeni, O-ndârjire ne-ntreruptă De-a ciopli statui din cremeni. Viața mea a fost o trântă și cu lumea și cu veacul, Dor și patimă-nfrântă De-ai găsi râvnirii leacul. „Moartea m-a izbit În primul rând la Aiud. Eram În cea dintâi noapte În această Închisoare În care singurul
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
Paler este politician, regizor și scriitor. A intrat în politică în 1990, când s-a înscris în PNL, iar în mai 2013 a trecut la partidul Forța Civică. A publicat cinci volume, printre care și „Sentința hienei cu colți de cremene” despre care autorul spune că este „proză oarecum a absurdului, spre eseu filozofic”.
Candidat europarlamentare: „Ne aflăm în plin cutremur cosmogonic dat de mitul arhaic” () [Corola-journal/Journalistic/32632_a_33957]
-
frîngi dau la lumină seva tulbure suptă din adînc ce se oxidează repede de pe o zi pe alta frazele se fac scrum între degete la ușoara apăsare a indiferenței. Primăvara explodează peste mormane vechi de cenușă vîntul pe culmi pregătește cremenea incendiilor plămînii mei ventilează un aer zgîrcit din care lipesește aerul mi se recomandă să vin spre mine cu așteptarea înghit în doze mici verdele carnivor.
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]