289 matches
-
signiferi, pentru ca toți soldații să știe că bătălia se sfârșise și că învinseseră. Titus îi ridică ușor capul, ca să-i umezească buzele uscate cu apă și vin. Cu un gest obosit, Antonius împinse cupa. — Opriți atacul!... Se predau. Văzu porțile Cremonei deschizându-se. Ofițerii vitellieni ieșiră ducând însemnele, gata să le predea. Soldații îi urmau cu privirile în pământ, în insultele învingătorilor. Apăru și Caecina; lanțurile de la mâini și de la picioare străluceau în lumina soarelui. Mândru și disprețuitor, striga în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Arrius Varus. Cei doi își strânseră mâinile, uniți în cultul lui Mithra. — Am învins. Antonius zâmbi ușor. Nu era un surâs de mândrie, ci de ușurare. — A fost o victorie nemaipomenită. Când am văzut bucățile de pânză albă pe zidurile Cremonei... când i-am văzut pe generalii vitellieni ieșind pe porți și pe Caecina în lanțuri... când am înțeles că am învins cu adevărat, i-am mulțumit zeului nostru. El ne-a apărat, el ne-a purtat spre victorie. Cinci legiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așeză în fața lui. — Nu înțeleg, spuse Antonius privind în jur. Pe noi patru ne unește pactul sacru al zeului nostru, care e un exemplu de forță bărbătească și de eroism... Deodată izbucni: — Nici unul dintre voi nu are curaj să vorbească? — Cremona, zise Titus, aplecându-se spre el. Tu erai pe moarte, iar soldații tăi... Soldații mei? îl întrerupse Antonius furios. Cei pe care îi numești soldații mei ți-au fost tovarăși de arme... Au fost cei mai credincioși aliați în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
soldați au dat năvală în cel mai frumos și mai bogat oraș italic, care în trecut a respins nu o dată hoardele galilor, care a rezistat în fața lui Hannibal când a ajuns aici cu elefanții lui, după ce a trecut peste Alpes... — Cremona, care l-a susținut pe Brutus împotriva lui Caesar și pe Marcus Antonius împotriva lui Augustus... Nu uita asta. Și apoi l-a susținut pe Vitellius împotriva lui Otho... Nu uita asta, mai ales! Glasul lui Antonius era șfichiuitor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius împotriva lui Otho... Nu uita asta, mai ales! Glasul lui Antonius era șfichiuitor ca un bici. Ei bine, ce s-a întâmplat? — ...un oraș cu case cu o arhitectură superbă, plin de temple, sanctuare, piețe și școli faimoase... La Cremona a învățat și poetul Vergilius... — Ce s-a întâmplat? întrebă din nou Antonius. — Ei bine, Antonius... pe când tu zăceai în cortul ăsta și te luptai cu moartea, soldații noștri au dat năvală în Cremona. Au siluit femei, au ucis, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sanctuare, piețe și școli faimoase... La Cremona a învățat și poetul Vergilius... — Ce s-a întâmplat? întrebă din nou Antonius. — Ei bine, Antonius... pe când tu zăceai în cortul ăsta și te luptai cu moartea, soldații noștri au dat năvală în Cremona. Au siluit femei, au ucis, au jefuit casele, au furat bani, obiecte de cult din temple, aur... Au devastat locuințele una după alta, căutând cine știe ce comori... Au omorât bărbați, femei, bătrâni, copii... Antonius își ascunse fața în mâini. — De ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
noștri îl ridicau, cremonezii aruncau în ei cu verdețuri putrezite, îi insultau și îi umileau? Uiți că aici a organizat Caecina luptele de gladiatori în cinstea lui Vitellius și că Valerius a trebuit să lupte? Soldații noștri au intrat în Cremona orbiți de ură și au vrut să se răzbune. Caecina a ales de două ori orașul ăsta ca bază de operațiuni, și de fiecare dată a fost primit cu brațele deschise. Cremonezii au fost întotdeauna de partea lui Vitellius: au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și de fiecare dată a fost primit cu brațele deschise. Cremonezii au fost întotdeauna de partea lui Vitellius: au dat armatei sale alimente, s-au alăturat soldaților în luptă... Până și femeile lor au luptat ca niște tigroaice împotriva noastră. Cremona nu a luat parte la luptele externe, dar în războaiele civile a luat întotdeauna poziție și a plătit scump... De data asta a fost împotriva noastră. — Încerci să justifici cruzimea armatei noastre? întrebă Titus cu ochii în lacrimi. — Așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trezit invidia celor mulți. Dar tu, Allius Cerpicus, și tu, Vinicius Crulpus, știți că noi nu depindem de nimeni. A noastră e victoria, a noastră responsabilitatea ce decurge din ea. Asta înseamnă că Roma va avea aceeași soartă ca și Cremona? întrebă Allius cu glas molcom; cuvintele lui erau însă mușcătoare. Antonius izbucni: — Eu voi lupta să pun Roma la picioarele împăratului meu, nu s-o distrug. Și eu i-am trimis mesaje lui Vitellius, cerându-i să abdice. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că avea să lupte cu Skorpius - ordinul împăratului îi fusese comunicat solemn cu o zi în urmă, de către mai-marele instructorilor de la Ludus -, o mână înghețată părea să-i strângă stomacul. Senzația aceea îl irita. De când îl învinsese pe Flamma la Cremona, arena nu-l mai înspăimânta. Și învinsese de fiecare dată. — Vestea că vei lupta cu Skorpius face mai multă vâlvă decât orice altă știre politică. Marcus veni lângă Valerius să verifice dacă toate detaliile echipamentului său erau perfecte. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
scris că tu ai pornit cu legiunile din Pannonia și Maesia, că tu ai trecut peste Alpes, că tu ai învins la Bedriacum, alungând dușmanii împreună cu soldații tăi călare, și că ai cucerit Italia. I-ai spus că nenorocirile de la Cremona se numără printre ororile războiului civil. Ai scris că nu vrei să știrbești cu nimic gloria lui Mucianus, dar că tu lupți pentru împăratul tău cu faptele, nu prin mesaje și rapoarte. În încheiere, spui că, datorită ție, toți au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
proastă în fața lui Vespasianus te vor acuza că nu ai așteptat ordinul lui ca să treci peste Alpes. Te vor acuza că l-ai pus pe Julius Civilis să-i ridice pe batavi împotriva Romei și îți vor imputa nenorocirile de la Cremona. Te vor acuza că te-ai oprit la Ocriculum exact când nu trebuia, ca să sărbătorești Saturnaliile, și că l-ai lăsat astfel pe Flavius Sabinus în mâinile lui Vitellius, că din cauza ta a ars Capitolium-ul... — Deci în loc să-mi fie recunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gât de cureaua din piele când soldații erau susținuți sau trași în spate de tovarășii lor (vezi Mutatio ordinis). Bedriacum: localitate care nu poate fi identificată cu certitudine (poate Calvatone), situată la sud-vest de Verona și la 25 km de Cremona, spre Ostiglia. Bracae: pantaloni strâmți din piele groasă de vițel; nu trebuie confundați cu bracae celte sau barbare, care erau mai lungi și mai largi. Aveau rolul de a-i apăra pe soldați de frig și, mai ales, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și îndreptându-se spre fereastră. Își trase iute mâna de pe pervaz pentru ca noul coleg să nu i-o strivească sub talpa ghetei. Fiindcă asta făcea Dogaru, de pe bancă pășea de-a dreptul pe pervaz, rămânând cu o mână agățat de cremonă, în timp ce cu cealaltă scotea din buzunar un teanc de petice de hârtie. Dumnezeule, ce-avea de gând? În văzul tuturor, Dogaru își trecu limba peste dosul unui petic și îl apăsă de geam. Peticul rămase lipit, strâmb. Erau mai multe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu îi zărea decât ochii printre ramurile de vișin. Ochii și coada care lovea din când în când trunchiul pomului. El nu o hrănise vreodată în toți acești ani, deși îi fusese părtașă în atâtea peripeții. De aceea, atunci împinsese cremona care ținea laolaltă cele două ferestre și șoptise în aerul de afară: „Eleonor, vino! Vino, fato, am să-ți descui ușa!“. Era prima oară de când avea un frigider în mansardă și se gândise că ar putea s-o ademenească. Mâța
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și C (Concorezzo)6. Lista, care contrazice În mai multe puncte izvoarele anterioare, trebuie să fie consultată cu multă prudență. Expunerea prea puțin sistematică a lui Iacob de Capellis (circa 1240)7 nu adaugă nimic nou acestor date. Moneta da Cremona, un dominican care a compus, Între 1241 și 1244, un amplu tratat Împotriva catharilor și a valdezilor, prezintă separat doctrinele „radicalilor” și „moderaților”. Informații de prima mînă oferă Însă Raniero Sacconi din Piacenza, În scrierea sa din 1250 Summa de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
im persona sociorum: limba lui Burci se situează pe la jumătatea drumului Între latină și italiană). Episodul trebuie să fie o variantă locală, deoarece nu apare În alte izvoare. În rest, „concorricii” sînt riguros bogomili, fideli textului din Interrogatio. Moneta da Cremona subliniază de mai multe ori că pentru catharii monarhieni Dumnezeu este Creatorul materiei primordiale, În vreme ce Diavolul nu a făcut altceva decît s-o organizeze, el fiind Artizanul (factor) al lucrurilor care se văd, căci a lucrat pe un material preexistent
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și Își vor fi recăpătat trupurile și spiritele celeste, Îngerii Răului vor porni iarăși un război Împotriva lor. Acesta pare să fie unul dintre rarele exemple de dualism dialectic, circular, care ajunge din nou În punctul de plecare. Moneta da Cremona mai cunoaște și alte detalii. Diavolul, părtaș cu Dumnezeu la veșnicie, a creat toate lucrurile vizibile, inclusiv stelele. El este divinitatea din Vechiul Testament, pe care albigenzii Îl resping, cu excepția celor șaisprezece cărți ale Profeților, a Psalmilor și a celor cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Istituto Storico Domenicano Santa Sabina, Roma, 1939, pp. 64-78; „La Hiérarchie cathare en Italie, II: Le Tractatus de hereticis d’Anselme d’Alexandrie, O.P.; III: Catalogue de la hiérarchie cathare en Italie”, În AFP 20 (1950), pp. 308-324. Moneta da Cremona (Adversus Catharos et Valdenses libri V) este accesibil numai În vechea ediție a lui Th.A. Ricchini (Roma, 1743); fragmentele cele mai importante sînt traduse În Wakefield și Evans, pp. 308-329. Liber contra Manicheos a lui Durand de Huesca, În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
privilegiate nu atins precizia și utilitatea reglementărilor administrației venețiene. Primele informații în privința existenței în germene a unui regim de stări, despre stări și Adunările lor reprezentative, datează din anul 1156, când Frederich I Barbaros-sa (1152-1190) a convocat o adunare la Cremona 412. Doi ani mai târziu împăratul va convoca Dieta de la Roncaglia (1158), la care au participat pe lângă principii laici și ecleziastici, delegații orașelor. Stabilindu-și reședința în sudul Italiei, de unde dorea să conducă regatul, Frederich al II-lea (1215-1250) deschide
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
înlocuit cu fratele Elia. În același capitul, a fost exonerat și fratele englez Ioan din Reading, ministru [provincial] al Saxoniei, și a fost înlocuit cu fratele Ioan din Pian del Carpine. Fratele Leonard, custodele Saxoniei, a murit în timpul călătoriei la Cremona, orașul său, în timp ce se întorcea de la capitul, și a fost înlocuit cu fratele Bartolomeu de Höxter. Fratele Elia, după ce a fost numit ministru general, dorind să finalizeze lucrările începute la biserica pe care o construia în cinstea Sfântului Francisc, a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în care am trăit mulți ani, ca preot și predicator, am văzut multe lucruri și am locuit în multe provincii și am învățat multe lucruri (p. 53). ...M-a acceptat în Ordin fratele Elia, pe când se afla în călătorie spre Cremona pentru a-l întâlni pe împărat, trimis de papa Grigore al IX-lea, în anul 1238. ...Atunci tatăl meu s-a dus la Assisi, unde locuia fratele Elia, și a încredințat ministrului general scrisoarea împăratului, care începea astfel: Pentru a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de Adam, din orașul Parma, am intrat în Ordinul Fraților Minori. Era 4 februarie, sărbătoarea Sfântului Gilbert. Am fost acceptat în seara ajunului Sfintei Agata, chiar în orașul meu, de către ministrul general, fratele Elia. Acesta se afla în călătorie spre Cremona, ca delegat al papei Grigore al IX-lea către împărat, el fiind prieten apropiat cu amândoi. Un ambasador foarte oportun, fiindcă, așa cum spune Sfântul Grigore: Atunci când este trimisă o persoană care displace și jignește, sufletul celui care este deja supărat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
arătat cu degetul ca un nemernic și diabolic. Dar ceea ce contează mai mult este faptul că, în timp de doar câteva zile, se abătea asupra acestuia o nenorocire: ori murea, ori se îmbolnăvea foarte grav. Doar Pellavicino, ce guverna la Cremona nu a vrut, împreună cu cremonezii săi, să accepte acea mare binecuvântare și pietate... (p. 675-676). În același an, trebuia să înceapă împlinirea doctrinei abatelui Ioachim, care împarte lumea în trei ere. În prima, acționase Tatăl, prin intermediul patriarhilor și al fiilor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Europeană discuta deja pe marginea conceptelor de democrație și de stat de drept în legătură cu primele extinderi. În Tratatul de la Maastricht din 1992, termenul RoL apare, în schimb, în preambul, la secțiunea privitoare la politica externă și de securitate (Arnull 2002; Cremona 2004). Odată cu Consiliul European de la Copenhaga din 1993, acest principiu se înscrie printre cele trei, de acum bine-cunoscute, criterii pe care statele candidate trebuie să le respecte în timpul fazei de pre-aderare: (I) stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, supremația legii (RoL
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]