785 matches
-
și nu se comunică profund, la nivelele de adâncime ale ființei, în acele extreme moral-afective de maximă portanță cognitivă. E motivul pentru care impresioniștii grațioși nu ne mai spun, literar vorbind, mare lucru (decât ca procedee și tehnici utilizate), în timp ce crepuscularul Bacovia pare că trage o dâră prin întreaga poezie românească. Ioan Es. Pop a înțeles, pe cont propriu, că raportul dintre bine și rău, în plan existențial, poate și trebuie să fie răsturnat în planul creației. Convenabil vs. neconvenabil, ba
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
salveze lumea, singura cu adevărat frumoasă și demnă să stea dreaptă înaintea cerului.” (gănău). Omul e o astfel de sperietoare compusă din resturi ale civilizației și confortului, ale utilităților dezafectate și ale intimității ajunse la gunoi. În realitatea densă și crepusculară a poeziei lui, Ioan Es. Pop aduce fragmente de lume degradată, înjosită, franjuri murdari și scame dintr-un covor putrezit. Spre deosebire de producția pe stoc a mizerabilismului agresiv, brevetat de unii colegi de generație și transmis câtorva urmași „milenariști”, aici, peisajele
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
The Undersea World of Jacques Cousteau". Nominalizat de cinci ori la premiile Emmy, a câștigat acest trofeu în calitate de producător al lungmetrajului TV "A Storm în Summer" din 1970, al cărui scenariu a fost scris de Rod Serling, creatorul serialului "Zonă Crepusculara/ The Twilight Zone". Alan Landsburg a fost nominalizat și la Oscarul pentru cel mai bun documentar în anul 1972 cu producția "Alaska Wilderness Lake".
Alan Landsburg, un renumit regizor şi producător TV, a murit by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/21945_a_23270]
-
eu pesimist? Fiindcă depresiunile ce se nasc fără voia mea îmi omoară pâlpâirile elanului. Și dualitatea aceasta este atât de fecundă în dramatism, încât infinitatea lui deviază în baroc și grotesc, în crispări ultime și apocaliptice[...] Jur pe seninătatea cerului crepuscular care mă îmbracă întocmai cu aureolă că voi rezista în această lume chiar dacă eu însumi nu voi avea decât amintirea mea." În partea a doua a scrisorii, Cioran o îndeamnă pe corespondenta lui "să-și exploreze durerile", pentru că "o sensibilitate
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
asumată a creatorului în raport cu propriile-i plăsmuiri. Drept care acesta se adîncește în mediul "pierzaniei" sale, aidoma unui narcoman ce, nemaiavînd nici o scăpare, își mărește doza de drog. Ne reîntoarcem la începutul veacului al XX-lea, nu doar expresionist, ci și crepuscular, la modul unui rafinament tradițional adus la viciu, dar și la finețea delirantă, așa cum transpare în Craii lui Mateiu. E aci o noblețe detracată, un snobism ostenit - o foame de trecut ce - anulîndu-și viitorul, se hrănește frenetic cu prezentul (surogat
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
vreo primejdie și nici, mai cu seamă, o epură a realității, reducționist înfățișată fără viscerele sociale, morale, politice sau religioase, dl Nemoianu îl justifică tocmai ca pe o zonă a complexității, pluralismului și democrației. Frumosul e o astfel de zonă crepusculară și misterioasă, combătută cu artileria cea mai grea a scientismului și a politicului, a savantlîcurilor de tot soiul, a fanatismelor ideologice de dreapta ori de stînga. Ca și în "teoria secundarului" prin care a apărat o anumită caracteristică a literaturii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
se vor fi mișcat uriașii Plesiosauri în nămoalele primitive, înainte de a fi dispărut". Cu justețe, Daniel Dimitriu remarcă o contradicție între această trimitere la primitiv, la abisul originar, și raportarea la decadență, la simbolism a poetului, așadar la o realitate "crepusculară, în plin proces de degradare": "Lovinescu însuși se contrazice atunci cînd afirmă că legătura acestei poezii cu simbolismul e prea fățișă, întrucît simbolismul nu este expresia acelei elementare stări sufletești și nici a nihilismului estetic de care este acuzat Bacovia
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
un univers întruchipînd "un punct terminus al prăbușirii și destrămării greoaie". Care e adevărul? Avem sentimentul că ambele imagini critice își găsesc pilonii de susținere în creația la care se referă. Ea este atît "primitivă" cît și "apocaliptică", aurorală și crepusculară, într-un efort al materiei de a-și transcrie istoria, de a se recomanda complet de la stadiile sale primordiale pînă la cele finale. Avem a face cu o circularitate vizionară a unui lirism foarte complex, cu un amplu fundament cosmic
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
scotea eșarfe din mîneci și porumbei din sîn. Ce teribilă terapie îmi aplic eu scriind. Am învățat de la Goethe. Cînd vrei să scapi de iubire scrii o poezie. Mie îmi trebuie un roman". Dacă Mateiu Caragiale își scria romanul său crepuscular "cu sifon, cu sifon albastru", Nora Iuga îl scrie "cu cafea, cu cafea albastră". Și cu toate acestea scriitura rămîne întotdeauna feminină, pisicoasă, învăluită într-un aer de ființă care se autoalintă, care stă la taclale cu prietenele, care cutreieră
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
fiind pe baze nesigure: focul - care se autoincendiază, pământul - care se absoarbe în propriile străfunduri, apa - sub formă de mlaștini și aerul - insuficient, sufocant. "Un univers pe cât de viguros, pe atât de măcinat lăuntric, consistent și fragil, inform - auroral și crepuscular, fastuos și declinant." (Nicolae Manolescu). Liviu Georgescu - Călăuza, Ed. Axa, Botoșani, 2000
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
Cioran", care spulberă definitiv iluzia unora de a-l disocia irevocabil pe trăitorul în România de auto-exilatul parizian. Oferta interpretativă constă într-o suită de 20 de eseuri, ordonate cu tâlc, propunând inspirate aproximări ale identității cioraniene, paradigmatică pentru modernitatea crepusculară. Autorul dovedește specială subtilitate analogică, grație căreia compune un portret nuanțat, în care cel vizat credem că s-ar fi recunoscut. Apelul paratextual la celebra dihotomie schilleriană este convingător, întrucât surprinde întocmai caracterul esențial contradictoriu al biografiei și creației celui
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
sunt fericit. Nu e ciudat?" sau "Devii mereu mai sărac pe măsură ce te îmbogățești" - din corespondența lui Georg Trakl) și nu în ultimul rând, l-am apropia de poetul român Bacovia, alături de care pășește într-o lume grefată dintr-un imaginar crepuscular, cu epifanii instabile și până la urmă deșarte. În scurta proză poetică Metamorfoza răului, Trakl folosește o sintagmă ce ar putea reda quintesenața poeticii sale - melancolia virilă - o conștiință mult prea lucidă și vigilentă care scrutează o operă imperfectă - viața refuzându
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
gropii - frigul și umezeala din mormînt. Poate că am imaginat prea multe detalii legate de moarte și poate că sînt prea atașat - anormal de atașat - de morții mei... O persoană rațională nu și-ar da întîlnire cu morții în zona crepusculară..." Și iată că Saul Bellow a murit de moarte naturală, că a aflat, sper, dacă a imaginat, sau nu, prea multe detalii legate de moarte și că s-a prezentat la întîlnirea din zona crepusculară cu morții lui de care
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
întîlnire cu morții în zona crepusculară..." Și iată că Saul Bellow a murit de moarte naturală, că a aflat, sper, dacă a imaginat, sau nu, prea multe detalii legate de moarte și că s-a prezentat la întîlnirea din zona crepusculară cu morții lui de care era atît de atașat. Adică familia lui de imigranți evrei din Rusia, în mijlocul căreia s-a născut, în 1915, la Montreal. S-a stins, la 89 de ani, proteicul, hipervitalul Saul Bellow, cel care, la
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
gropii - frigul și umezeala din mormînt. Poate că am imaginat prea multe detalii legate de moarte și poate că sînt prea atașat - anormal de atașat - de morții mei... O persoană rațională nu și-ar da întîlnire cu morții în zona crepusculară..." Și iată că Saul Bellow a murit de moarte naturală, că a aflat, sper, dacă a imaginat, sau nu, prea multe detalii legate de moarte și că s-a prezentat la întîlnirea din zona crepusculară cu morții lui de care
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
întîlnire cu morții în zona crepusculară..." Și iată că Saul Bellow a murit de moarte naturală, că a aflat, sper, dacă a imaginat, sau nu, prea multe detalii legate de moarte și că s-a prezentat la întîlnirea din zona crepusculară cu morții lui de care era atît de atașat. Adică familia lui de imigranți evrei din Rusia, în mijlocul căreia s-a născut, în 1915, la Montreal. S-a stins, la 89 de ani, proteicul, hipervitalul Saul Bellow, cel care, la
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
clujean Ion Vlad: hermeneutica și romanul. Lectura romanului (1983), Lectura prozei (1991) sau În labirintul lecturii (1999) sunt exemple care vorbesc de la sine. Titlul celei mai recente cărți a domniei sale n-ar trebui sa ne ia prin surprindere: Romanul universurilor crepusculare e, conform bunelor deprinderi, încă un studiu despre marile construcții epice ale secolului trecut, de la Joyce la Kafka, Herman Broch și Musil. Există însă un element-surpriză: de unde au răsărit misterioasele universuri care, mai mult, se pretind și crepusculare? De unde ideea
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
Romanul universurilor crepusculare e, conform bunelor deprinderi, încă un studiu despre marile construcții epice ale secolului trecut, de la Joyce la Kafka, Herman Broch și Musil. Există însă un element-surpriză: de unde au răsărit misterioasele universuri care, mai mult, se pretind și crepusculare? De unde ideea de asfințit, de sfârșit de drum, de iminență a umbrei într-o lucrare despre zorii modernității romanului european? Pentru o carte care glosează pe marginea unor proze de manual precum Omul fără însușiri, Pe falezele de marmură sau
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
Erotismul va fi, și el, maculat și sordid, bazat pe "o atracție disperată a simțurilor", așezat sub semnul blestemat al incestului. Comparația, în ordinea demonstrației care susține dualitatea carnavalesc & luminos vs. tragic & întunecat, ar fi interesantă, pentru că ea ilustrează modelul crepuscular, de literatură cu trăsături amestecate, situate pe graniță. Relatarea exhaustivă a istoriei personajelor cu toate alegerile lor e, însă, în economia demonstrației, redundantă. Până la urmă, studiul lui Ion Vlad își duce de nas cititorul dar îi oferă, drept consolare, câte
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
mai ales, cu suficientă răbdare, poți găsi prin tunele destule comori. Nu recomand însă cartea celor care caută demonstrații clare și nici acelora care cumpără produsul așteptând să găsească în cutie fix ceea ce scrie pe etichetă. Ion Vlad, Romanul universurilor crepusculare, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2004, 196 p.
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
aer meditativ și melancolic.Tablourile mici și cuminți, naturile statice și motivele ornamentale, acompaniate de texte înduioșătoare, asemenea celor scrise pe carpetele de etamină, aduc totul, de la înălțimea marilor demonstrații, la căldura unei case de țară învăluită într-o lumină crepusculară. Iar pe Gheorghe Ilea o asemenea experiență îl aduce direct în prim-planul artei noastre de astăzi.
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
voluptățile damnațiunii, cu specificarea că damnațiunea nu e, în poezie, o stare pură, o negație absolută, ci un amestec de satanism și idealitate, de neagră satisfacție și căință, de dureroasă provocare și de așteptare expiatoare. Credința bardului nostru e una crepusculară, încercată de îndoială, impregnată de anxietate. Revelația și nonrevelația își dispută întîietatea, însă nici una nu are puterea trebuitoare pentru a o suprima pe cealaltă. Stigmatizate de senzația autorului de-a fi zăvorît de viu, blocat de letargie, măcinat de spaimă
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
în ebraică și în greacă, sensurile “vânt” și “duh” se exprimă cu aceeași vocabulă (ruah, pneuma). Reproducem un fragment din halucinanta scenă a comunicării, prin vers (prin foarte frumoase versuri, izvorâte din condeiul scriitoarei), dintre Tudor și Corina, acest straniu, crepuscular cuplu metafizic, cum l-am numit mai sus: “...ațipise din nou, căci îl auzi pe Tudor atât de limpede, de parcă el s-ar fi aflat chiar acolo, în același salon cu ele. Recita versuri, de-a valma...Volbură, volbură, iarbă
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
peisaj de mare varietate. Pentru un poet de gust clasicizant, anotimpul strîngerii recoltei, al bogăției roadelor, ocupa oricum locul întîi în preferințe. La Pillat e vorba însă de ceva mai mult: în poezia lui s-a infiltrat o toamnă simbolică, crepusculară. În primăvara vieții sale, Pillat a avut presimțirea rapidei dispariții a lumii lui, a lumii patriarhale. Însuși idealul clasicist și atemporal de poezie părea a fi ajuns la capătul drumului, covîrșit de confuzia culturală pe care poetul Floricăi o vedea
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
o cameră printre alte prezențe fantomatice, dl Moustafa (F. Murray Abraham), îi relatează povestea vieții sale, poveste care o intersectează dramatic și hilar pe aceea a hotelului, o capodoperă belle époque, rămasă în urma timpului său într-o atmosferă de stază crepusculară și somptuoasă decadență. În această istorie, viitorul magnat ruinat și nostalgic, actualul patron de hotel, îndeplinește rolul de lobby boy, cu numele de Zero (Tony Revolori), un imigrant pe care valul unei istorii sângeroase l-a împins către o Europă
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]