181 matches
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > OCROTIT Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 745 din 14 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului OCROTIT În zbateri de aripi ude înger oftând evadează din abis rebel prin fisuri nevăzute crevase trasate de timp îl prind deschizând porți să-l salvez să ascund în mine sămânță de amintire absorbita în inima să încapă cu tine aripi franțe de ghilotina țintuite secrete în lanțuri pe trunchi crescut din vorbe scornite încercăm să
OCROTIT de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345160_a_346489]
-
clară, către tine, Paradis pierdut, căutat în imposibil, regret târziu, cizelat de săruturi, ce vin și se-ntorc mereu, serviciu netimbrat, livrat de tine, zâmbind vieții, la care am sperat, ciocolata fierbinte, ca lavă dintr-un Vezuviu vulcan, pierdută-n crevase de stânci, agățate de sufletu-mi hoinar, așteptând avalanșă de sentimente, să se prevale peste mine, îngropându-mă, sufocat de iubirea ta, ce mă cuprinde, cu tentacule-întrebări, săruturi și dezmierdări, lasă-mă să-ți spun, că-mi place, dorința unei
FRUMUSEȚE A PĂCATULUI INFINIT de COSTI POP în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376932_a_378261]
-
deznădejdea să-l încolțească rânjindu-i aprigă, își zicea că, de fapt, el trăiește aceeași zi la nesfârșit! Și-atunci se dezbăra de așa părere azvârlindu-și ochii încolo și-ncoace, descoperind te-miri-ce, fie vreo piatră curios erodată, fie vreo crevasă, fie urma unui ciot de mult despărțit de trunchi, ceva acolo... Și era destul ca senzația de moment nou pe firul timpului să reapară, chiar de preajma tolera aceeași notă covârșitoare a repetabilului. Adulmeca... privea... și se dumirea că e
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
digului, aplecându-se, iscodind tot mai febril, însoțiți în joaca lor de șuieratul subțirel al vântului și plescăitul molcom al apei, simțind că sunt pe cale să descopere acea misterioasă ființă, al cărei miros umed, greu și sărat, emana dintre micile crevase. Dar nevăzută și neauzită, liniștea continua să se ascundă cu un zâmbet, tot mai departe, în firidele doar de ea știute. Între timp, tânărul grănicer, ajuns în dreptul lor, urmări pentru câteva clipe împreună cu ei, cum guvizii lunecau încolo și încoace
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
Acasa > Cultural > Modele > VALENTIN URITESCU. O VIAȚĂ ÎN CARE DESTINUL A SĂPAT CREVASE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1749 din 15 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Făcând o spicuire prin lumea fără hotare a artiștilor ajunsesem să adun peste patru sute de nume pentru cartea mea „Timp fără ani. Oglinzile unui
VALENTIN URITESCU. O VIAŢĂ ÎN CARE DESTINUL A SĂPAT CREVASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372588_a_373917]
-
ce trage cu ghearele de carnea sa! Citirea cărților actorului Valentin Uritescu, scrise deja, iar mai târziu a celei ce se țese acum din firul biografiei sale, e o peregrinare afectivă prin viața unui om în care destinul a săpat crevase! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) (foto: Simion Buia) Referință Bibliografică: Valentin Uritescu. O viață în care destinul a săpat crevase / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1749, Anul V, 15 octombrie 2015. Drepturi de Autor
VALENTIN URITESCU. O VIAŢĂ ÎN CARE DESTINUL A SĂPAT CREVASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372588_a_373917]
-
acum din firul biografiei sale, e o peregrinare afectivă prin viața unui om în care destinul a săpat crevase! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) (foto: Simion Buia) Referință Bibliografică: Valentin Uritescu. O viață în care destinul a săpat crevase / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1749, Anul V, 15 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
VALENTIN URITESCU. O VIAŢĂ ÎN CARE DESTINUL A SĂPAT CREVASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372588_a_373917]
-
12 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Uneori, mă simt ca o lacrimă de cristal Alunecând pe obrazul unor nopți de opal, Fierbinte și dureros de conștientă că sunt efemeră, Dorindu-mi să desfac din drumul meu orice barieră. Uneori, aud crevasele timpului înghițindu-mi amintirile Și spulberându-mi din trup toate trăirile, Transformându-mă-n statuie într-un templu pierdut Care nu va cunoaște nici un alt început. Și atunci, îmbrățisând încremenirea erodată, Îngădui universului să îmi deschidă o poartă, Să mă
UNEORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379815_a_381144]
-
să nu mai știu ce-nseamnă dorul, Să nu-mi mai susure prin vene, cum plânge-ncetișor izvorul. Rămâi cu bine, dor zănatic, mai du-te și la alte case Și nu îmi mai ara prin suflet și pe obraz adânci crevase. Căci tu mi-ai ars în piept pădurea și tu mi-ai dat foc la zăvoaie Și inima mi-ai pustiit-o și plugu-ți pieptul mi-l îndoaie. Iar dacă m-ai ținut în zeghe și-apoi m-ai ars
DU-TE, DOR! de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374155_a_375484]
-
acești vecini funcționează, și anume, se instalează în textura unei vieți de familie ușor fisurată și-și dau acolo legea lor, legea unei solidarități și a unei "cumințenii" acuzate, inamovibile. Sub această acțiune echivocă, în același timp bunăvoință și impostură, crevasele familiei "protejate" se adîncesc, caracterele se disparizează, conflictele se ascut, capul familiei afectat de eșec devine țintă de sarcasm și vindicte, membrii familiei oscilează între panică și înverșunare contestatară, și-o iau în cap, cum s-ar zice, și numai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
întreaga operă. C. este incontestabil un reprezentant autentic, în literatura română, al postmodernității, un postmodern esențial, spontan, afirmat înainte de constituirea unei „mode” în acest sens. Ciocârlie e un scriitor dificil, în ciuda limpezimii de cristal a stilului; scrisul său are numeroase crevase, falii subțiri, ce se deschid amețitor spre adâncuri. Din cauza lor, narațiunea, paradoxal lineară, e mereu întreruptă de considerații naratologice, filosofice, psihologice, subminată de pasiunea rece, analitică, pentru ontologie. ȘTEFAN BORBÉLY SCRIERI: Realism și devenire poetică în literatura franceză, Timișoara, 1974
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
Terenul folosit era echivalentul agricol al celui curățat cu buldozerele pentru construirea Brasíliei. Era pământ virgin, a cărui fertilitate naturală făcea să nu fie necesară folosirea Îngrășămintelor. și topografia simplifica mult lucrurile: un teren plat, fără păduri, pâraie, pietre sau crevase care să Îngreuneze deplasarea mașinilor agricole. Cu alte cuvinte, se selectaseră cele mai simple și mai standardizate culturi și se luase În arendă un teren ce semăna foarte bine cu un spațiu agricol liber, pentru a se favoriza aplicarea metodelor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În principiu, udatul este necesar de îndată ce solul devine prea uscat, lucru pe care îl puteți constata cu ușurință doar privindu-l: fie pământul se fărâmițează și devine prăfos, atunci când e vorba de un sol ușor, fie se crapă și formează crevase atunci când este vorba de un pământ greu și argilos. Aceste semne indică faptul că pământul suferă din cauză că e prea uscat și trebuie udat. Cu ce frecvență? În funcție de sol... Tipul solului va determina și frecvența udatului: un pământ ușor, aflat pe
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
pentru prima oară. Din rămășițele altor companii disciplinare, se formă una nouă: două sute de oameni fără nume, fără grad, iar ultimii veniți - fără arme. Erau azvârliți acolo unde nu se putea decât muri, de pildă în groapa aceea roasă de crevase de turbă, pe care Pavel o străbătu în timpul celei de-a treia lupte. Nemții traseră, ascunși în crâng. Și-și trădară astfel pozițiile. Se putea lansa o adevărată ofensivă. Disciplinarii nu erau decât o momeală... Alcătuind o nouă companie, comisarul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
-se. —Planul e să facem un plan, Îi răspunse Vera. În mai puțin de o oră, grupul pusese la cale două planuri de acțiune. Primul era să-și croiască drum prin pădurea tropicală, ținându-se cât puteau de aproape de marginea crevasei până când ajungeau la satul următor. Urmau să ia macete și pe barcagiii care trebuiau să coboare și ei oricum. Poate o să-i Însoțească și un membru al tribului din moment ce cunoșteau atât de bine jungla. Planul suna rezonabil până când Roxanne a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din grup? Oare când Încep oamenii să se gândească numai la ei? Dwight interveni din nou: —Câțiva din noi ar putea Încerca să coboare. Era o idee pe care o mai dezbătuseră, de când aflaseră că sunt blocați. Trebuia să urmeze crevasa, albia vechiului râu secat. Probabil dolina se Închidea undeva mai la vale. Era mult de mers, Wyatt și Dwight fuseseră deja În recunoaștere, iar falia se Întindea cât vedeai cu ochii, Înainte de a dispărea În curbă. Dwight spuse că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să conteze. Tăiați. Și din nou hăul. Se aud voci certându-se, plângându-se, refuzând să creadă, insistând. Suntem În rahat, se aude glasul Roxannei. Obiectivul camerei e Îndreptat spre o scară din frânghii care atârnă de partea cealaltă a crevasei. Podul s-a prăbușit! Se uită În jos? A căzut cineva? Cine? Câți? Marlena? Esmé, Moff? Nu? Nu! Slavă Domnului! Sunt bine. Uite-i. E toată lumea? Da, probabil că sunt cu toții din moment ce nimeni nu e Înnebunit de durere, sunt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai ascultat’o! Oare, a rămas fără memorie...? Deodată, balansul gheții luă proporții amenințătoare șuierând Înfricoșetor, iar pe alocuri se despica În uriașe părți de diferite dimensiuni, provocând prăpastii imposibile!! În cuprinse din nou frica, grăbind pașii; sări peste o „Crevasă” dar nu aprecie bine distanța, alunecând În despicătură formată...!! Cu o viteză amețitoare ce-i provoca o stare de leșin, spintecă apa Învolburată Într’o coborâre continuă, fără sfârșit!! Atunci Însă, când nu mai Întrezărea nici o altă alternativă de-a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lipsești. Să zbori de pe acestă planetă mare, albastră, albă, verde sau să fii zburat de pe ea. II Raza medie a lunii, 1737 kilometri; aceea a pământului, 6371 kilometri. Gravitația lunii, 161 cm/sec2, a pământului, 981 cm/sec2. Falii și crevase În substratul de rocă și În munți cauzate de extreme de temperatură. Desigur nu există vânt. Cinci miliarde de ani fără vânt. Cu excepția vântului solar. Piatra se fărâmă, dar fără eroziunea obișnuită. Piatra crăpată e lentă În cădere, forța gravitațională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
păr roșu îmbâcsit cu nisip. S-a arunca înainte prin apă, dar a dat de o stâncă uriașă care i-a blocat calea. Și-a urlat frustrarea și, cu toată puterea care-i mai rămăsese în brațe, a escaladat o crevasă îngustă. I s-a părut c-au trecut ore ca să ajungă în vârful colinei și să coboare pe partea cealaltă. Când a ajuns dincolo, acolo unde, în sfârșit, pereții canionului se retrăgeau, malul era pustiu. Jina a țipat după Zach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aer nu se simțea decât miros de lemn ars, miros de foc de tabără. Nu-i nici un foc de tabără, a zis Charlie ca și când Danny ar fi rostit cuvintele cu voce tare. Charlie s-a dus șchiopătând până la marginea unei crevase nu prea adânci. Mirosul nu venea de la cabana din spatele lor, ci de undeva de sus, dinspre munte. Danny s-a uitat dacă vede fum, dar n-a descoperit altceva decât cerul senin și albastru - un albastru cum nici nu știuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
prinț. Era genul de noapte care n-are decât o singură folosință: să te trimită în casă, împreună cu persoanele pe care le iubești. Alice a făcut zigzaguri printre copaci, a escaladat bolovani, ba chiar a făcut echilibristică pe una dintre crevasele din canion, încercând să audă vocile de la celălalt capăt al conexiunii, ba chiar prețuind felul în care cei cu care voia să vorbească se băteau pe telefon. Deci, mamă ? a spus Roger, care câștigase, ca de obicei, folosindu-și mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de pus în lapte. O să cumpăr eu două cutii când vin acasă. Sue, pot să vorbesc nițel și cu tata ? Când John a venit la telefon, zgomotele de pe fir s-au întețit. Alice s-a uitat în sus, spre capătul crevasei, dar stânca era netedă, iar panta prea înclinată. Nu mai avea unde să se ducă. Ai ajuns acasă cu bine ? a întrebat ea. Da. Am avut o haltă de patru ore în Boise. Au un McDonald’s decent în terminal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
râs îndurerat. Of, pentru numele lui Dumnezeu, cui îi pasă de documentarea mea ? Când tu, John Aberdeen, m-ai părăsit. Stau în mijlocul ținutului ăsta sălbatic, uitat de Dumnezeu, și stau singură. Zgomotele de fond s-au înrăutățit. Alice a coborât crevasa și-a luat-o înspre poiana dintre copaci. Nu reușea să prindă decât finalurile cuvintelor. „ ...e ... te ... pe .... at.” Femeia a început să alerge. Dintr-o dată, pentru ea devenise absolut imperios să priceapă ce spunea John, să nu mai piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Cică Duran și-a pierdut juma’ de brigadă. La voi cum e? — MÎine Încercăm din nou să luăm fermele alea și biserica. Biserica aia de pe deal, de zic ei că-i mînĂstire, aia e ținta. Tot dealul e tăiat de crevasele alea și din cel puțin trei părți e apărat de cuiburi de mitraliere. SÎnt Înfipți bine acolo și știu ce fac. N-avem destulă forță de artilerie ca să putem trage la acoperire ca lumea, și nici cît să-i aruncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]