168 matches
-
dintre băieții din școală visau și putea avea ca prieten pe oricine. Nu înțelegeam de ce mă alesese pe mine? De ce trebuia să plătesc pentru o faptă pe care n-o comisesem până la capăt? Nu mă durea că minciuna era mai crezută decât întâmplarea reală, nu mă deranja că povestea lui Shumy căzuse tot în spinarea mea, dar sufeream că ființa pe care-o iubeam în secret își pierduse încrederea în mine. Acum devenisem și eu unul din băieții ăia care gândeau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Întors din depărtările timpului. Rămaseră așa, nemișcați, fără cuvinte, lăsând să treacă peste ei adierea ușoară a vântului de seară și lăsând timpul să-și picure Încet clipele, adâncindu-se Într-o fericire tăcută și imensă, Îndelung așteptată și niciodată crezută a fi cu putință. Departe, În văi, se auzi semnalul de victorie al vânătorilor domnești. Soarele apunea roșiatic, deasupra munților. Alexandru veni, Încet, puse un braț pe umărul tatălui său și celălalt pe umărul fratelui. Nu mai era nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul” (Ev 1,1-2). El nu a vorbit doar pentru a face cunoscute numai anumite lucruri și nici pentru a descoperi adevăruri care să fie pur și simplu cunoscute sau crezute, ci pentru „a se spune pe el însuși”. El este implicat cu totul în acest dialog. Răspunsul omului nu poate fi diferit, ci în aceeași manieră. El va comunica implicând la rândul său, întreaga sa ființă. Chemat la o relație
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
la întregul comunității credincioșilor lui Yhwh, conștienți că această semnificație dobândește un sens istoric numai în perioada persană (secolele al V-lea - al IV-lea î.C.) sau succesiv. Obiectul de studiu al acestei cărți va fi, prin urmare, religia crezută, trăită și practicată în regatele lui Israel și Iuda din perioada care pleacă de la apariția așa-ziselor entități teritoriale (în jurul anilor 1200-1000 î.C.) până la dispariția definitivă a regalului lui Iuda și începutul perioadei persane (539 î.C.). Aceste limite
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
țara sa. Tristan nu provine nici de la Wagner, nici de la Tristan Corbiére. Mi-a confirmat-o, de altfel, chiar el, cu un surîs în colțul buzelor”. Problema paternității numelui rămîne totuși în continuare deschisă, căci — se știe — poeții nu trebuie crezuți întotdeauna pe cuvînt. Oricum, „numele de familie” al pseudonimului, găsit de Vinea („moins aventureux, peut-étre et certainement plus attaché au territoire natal”, cf. Claude Sernet), exprimă jumătatea românească și „tristețea provincială” a poetului expatriat și internaționalizat. Numele Tristan Tzara a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și deasupra legii. În ceea ce mă privește, protestez din toate puterile în numele științei împotriva acestei interpretări mizerabile conform căreia, deoarece recunoaștem legii o limită, suntem acuzați că negăm tot ceea ce este dincolo de această limită. Ah! Fie că suntem sau nu crezuți, și noi salutăm cu elan acest cuvânt, Fraternitate, căzut acum optsprezece secole din vârful muntelui sfânt și înscris pentru totdeauna pe drapelul nostru republican. Și noi dorim să vedem indivizii, familiile, națiunile asociindu-se, întrajutorându-se, sprijinind-se reciproc în
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ce a auzit sau văzut "acolo". Accesul la Spectacolul Lumii are loc, pentru marea majoritate a oamenilor, prin delegație și ei trebuie să-l creadă pe cel răpit, sau textul revelat, pe cuvânt. Nimic nu este de verificat, totul trebuie crezut. " Problema" pe care o ridică revelația este că ea nu face parte din subiectivitatea universală a subiectului. Ea este, chiar, opusul acesteia: ea este o facultate excepțională și validarea ei nu se poate face ― de către cei ce nu au parte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Berlin Titlul de mai sus - parafrază a unui binecunoscut poem eminescian, epurat desigur de conotațiile ironice adăugate de poet la 1876 - enunță un adevăr aproape de necrezut în condițiile sărăciei și izolării noastre suverane. De data aceasta însă întâmplarea chiar trebuie crezută. În lunile martie-aprilie curent un grup de tineri poeți basarabeni (Grigore Chiper, Irina Nechit, Emilian Galaicu-Păun, Arcadie Suceveanu și, cu voia dvs., subsemnatul) împreună cu mereu tânărul Spiridon Vangheli și regizorul de film Alecu Deleu au fost invitați la Literarisches Colloquium
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ideea unei critici constructive: "Dragul meu cititor, criticarea următoare vei vedea singur că nu este o dărăpănare și cugetul ei nu este de a strica, pentru că observațiile ce vei întâlni pentru oricine pot să fie de folos și chiar pentru crezutul poet despre care ne va fi vorba, de va voi să asculte și altădată să ne facă ceva versuri mai bunicele." Cu toate acestea, tonalitatea lingușitoare și precaută nu este decât o aparență, după cum o sugerează ironiile destul de evidente din
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
arătat în văzul tuturor devenind nestricăcios, ca să fie crezut că El e Viața? Și cum ar fi avut ucenicii Lui îndrăzneala cuvântului despre învierea Lui, dacă nu ar fi putut spune că întâi a murit? Sau cum ar fi fost crezuți spunând că întâi a avut loc moartea, apoi învierea, dacă n-ar fi avut printre cei către care aveau îndrăzneala să grăiască, martori ai morții Lui? Căci dacă, săvârșindu-se chiar în văzul tuturor moartea și învierea Lui, fariseii de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
oracole, fantome, asemănări izbitoare și coincidențe surprinzătoare, toate aceste fire se adună și se înnoadă în ultimul act al piesei - „actul Paulinei”, așa cum am mai spus -, actul tuturor magiilor, al tuturor revenirilor la viață ale unor morți adevărați sau doar crezuți ca atare, al efectelor produse de prezența fantomelor; în sfârșit, actul în care „uluirea”, stupoarea chiar, ating apogeul. Este și apogeul întregii povești, poveste care o înlocuise treptat pe aceea începută de Mamillius în prima scenă din actul al doilea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fantoma de o făptură asemănătoare ei, înainte de a introduce în scenă statuia, Shakespeare tratează întoarcerea Perditei ca și cum ar fi vorba despre revenirea unei „arătări” ce seamănă izbitor cu propria-i mamă. Reîntâlnirea cu Perdita sau scena dublei fantome: fantoma Perditei (crezută moartă) și, prin asemănarea perfectă cu răposata ei mamă, fantoma Hermionei însăși... „Ești maică-ta! Ești maică-ta!”, va exclama uluit Leontes. Se pare că acum totul este pregătit pentru dezvăluirea faimoasei statui. Despre statuia aceasta, care aparține Paulinei și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acest timp, Hermiona n-a încetat să trăiască ascunsă undeva sau a murit și s-a întors acum de pe lumea cealaltă? Întrebările lui Polixenes mențin incertitudinea: oare să se fi întâmplat cu ea ceea ce s-a întâmplat și cu Perdita, crezută moartă în vreme ce trăia? Piesa va întreține, până la capăt, tensiunea între adevărata și presupusa moarte. Paulina cultivă ea însăși în mod voit dubiul, echivocul situației. Tot ceea ce a făcut, declară ea, a fost să treacă dincolo de iluzia, atât de tulburătoare pentru
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
exclamă: „uite că mortul nostru este viu”, iar Belarius se întreabă: „nu cumva a înviat?”, neputându-se hotărî dacă e vorba despre o asemănare perfectă sau despre reîntoarcerea unui strigoi. O asemănare perfectă cu atât mai derutantă, cu cât tânărul crezut mort are acum înfățișarea unei femei ce seamănă ca două picături de apă cu „răposatul Fidele, cel rumen în obrăjori și atât de blând”, după cum și-l amintește Arviragus. Moartea presupusă, dar falsă, asemănarea și travestirea își dau aici mâna
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
oase. De fapt, nu chiar în fața mea. Nu se uită la mine niciodată. Pur și simplu se află acolo”. Se află acolo, înăuntrul ei, în mintea ei, cu toată puterea tăcută a unui duh întrupat. Forța dominatoare a fantomei bărbatului crezut mort, forța prezenței lui fantomatice sunt atât de mari, încât copilul născut din căsătoria Ellidei cu Wangel îi moștenește culoarea ochilor, „schimbătoare ca marea”. Ellida avusese, într-adevăr, în timpul sarcinii senzația că logodnicul ei se întorsese. O prezență, așadar, nu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acum să afle, ci să arate că aflase și că nimeni nu se putea feri de privirea pătrunzătoare și vigilentă a ochiului... nu divin, ci politic. Arătând cu degetul, divulgând, marcând pe o hartă focarele de rezistență cuibărite în cotloane crezute sigure sau în adăposturi răzlețe, puterea le dezintegrează inoculând spaima și nesiguranța în conștiințe și ținându-le sub o veșnică amenințare. Supravegherea ostentativă are un rol profilactic, de prevenție. Este o armă a puterii totalitare. O altă practică, încă și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
semene cu altă virgină; Nici ea nu știe ce fel de himen are, doar doctorul poate să spună câte ceva despre himenul ei; În schimb, ea este singura care poate spune că nu a mai avut parte de penetrare și trebuie crezută; Himenul virginei se poate rupe treptat, în timpul diferitelor tentative de a face sex; În felul acesta, la prima penetrare completă, e posibil ca himenul să nu mai sângereze, iar durerea să nu fie prezentă. Ața „Ața“ băiatului se numește în
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
intime. Păpușa bănuită de toți (de la distanță) un cadavru de femeie supraponderală e descoperită și, cum toate indiciile trimit la erou, profesorul va fi reținut și supus interogatoriului. Wilt nu poate explica unde se află soția sa și, întrucît păpușa (crezută victimă umană) a fost deja cimentată, neexistînd dovezi că, în puț, nu zace, cu adevărat, un cadavru, se vede nevoit să accepte bănuielile de crimă ale investigatorului principal, inspectorul Flint. Flint este un polițist versat și eficient, care, obtuz prin
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Școla de vise, un film despre efortul depus pentru un spectacol de balet. Cum v-ați apropiat de oamenii aceia, cum le-ați prezentat proiectul dumneavoastră? Prin sinceritate. Cred că totul pornește în documentar de la sinceritate, de la a te face crezut, a face evident faptul că nu vrei să-i înșeli, că nu-i trădezi, că ești de bune intenții și că nu vrei să schimbi sensul realității sau a ceea ce ei îți spun. Nimic nu este mai simplu decât a
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
adică un moment fast al culturii europene, purtând marca vechilor greci: "Noi am ajuns în punctul în care o nouă generație (de sofiști n.a.) a separat nomosul de physis, născocirea, artificialul, de natural și, uneori, falsul (deși în mod obișnuit crezut) de adevăr". (Guthrie, 1999, p. 52) Referindu-se la Antiphon, Michel Onfray este chiar mai tranșant în a sublinia caracterul antagonic al realităților/atitudinilor desemnate de cele două concepte, subliniind astfel eroziunea pe care fiecare o produce asupra celuilalt: "[...] natura
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a dușmanilor poetului. Ovidiu continuă: deci nu trebuie să întreprinzi acțiuni sângeroase, "trebuie numai să venerezi divinitatea, nu ca să-mi devină prieten, ci ca să fie mai puțin înfuriat pe mine". Lacrimile trebuie să-i folosească Fabiei pentru a se face crezută, în caz că nu este... Ca să-și facă datoria, Fabia ar trebui să urmeze exemplul atâtor eroine celebre din timpurile legendare, care au demonstrat soților fidelitate până la moarte: Alcesta, soția lui Admet; Penelopa, soția lui Ulise; Laodamia, soția lui Protesilau; Evadne, soția
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cursul să-l abată... Combinații iluzorii - E apus de Zeitate, ș-asfințire de idei. Nimeni soarele n-oprește să apue-n murgul serei, Nimeni Dumnezeu s-apue de pe cerul cugetării, Nimeni noaptea să se-ntindă pe-a istoriei mormânt; Mulți copii bătrâni crezut-au cum că ei guvernă lume, Nesimțind că-s duși ei singuri de un val fără de nume, Că planetul ce îi poartă cugetă adânc și sfânt. {EminescuOpIV 149} Se-nmulțesc semnele vremei, iară cerul de-nserare Roșu-i de războaie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
decisiv pentru efectele minciunii (ale semnificatului), respectiv pentru îndeplinirea scopului pe care mincinosul îl urmărește de la bun început. Este suficient să rostim șoptit o informație, sau dimpotrivă, cu trîmbițe și surle la intersecția tuturor drumurilor, pentru ca ea să fie automat crezută. Regăsim aici o elementară definiție a zvonului (mincinos), al cărui mesaj pare receptorului mai credibil prin forma lui (prin semnificant, prin felul în care se lansează), decît prin esența lui (semnificat, conținut informațional). Aceasta se întîmplă pentru că "recunoașterea unui zvon
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care constă în consimțirea sufletului la ceva, de pildă: Cel ce crede în El nu este judecat (In. 3, 18), mai este un altul, dăruit de Hristos prin har<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Un sens al credinței rezidă în conținutul crezut, altul, în tăria credinței, susținută de har, sau de legătura cu Hristos. Dacă nu crezi dogmele, sau învățătura că Hristos e Fiul lui Dumnezeu, nu poți avea nici tăria credinței venite prin harul Lui. (n.s. 1418, p. 755) footnote>: Unuia
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
vedeau mai înainte, ci vederea va fi dobândirea celor făgăduite. Există deci o vedere mai presus de toată înțelegerea. Ba încă mai presus și de aceasta. De fapt credința noastră este o vedere mai presus de minte. Dar dobândirea celor crezute e o vedere mai presus de acea vedere care e mai presus de minte<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Există deci o vedere mai presus de toată înțelegerea, dar și una mai presus și de această treaptă. Căci o vedere
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]