730 matches
-
implicării acesteia în problematica etiologiei și profilaxiei manifestărilor infracționale, căutând să dea răspuns la întrebări atât de dificile ca: cine e infractorul? cum apare și spre deosebire de alții adoptă modelul comportamentului criminal? Conceptul de personalitate a infractorului a suferit, în evoluția criminologiei, interpretări diferite, aproape fiecare autor având propria sa definiție, propriul lui punct de vedere asupra personalității (H. J. Eisen, 964, pp. 2-3). Din multiplele cercetări asupra criminalului, atât cele de criminologie generală, cât și cele de criminologie specială (psihologie criminală
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Conceptul de personalitate a infractorului a suferit, în evoluția criminologiei, interpretări diferite, aproape fiecare autor având propria sa definiție, propriul lui punct de vedere asupra personalității (H. J. Eisen, 964, pp. 2-3). Din multiplele cercetări asupra criminalului, atât cele de criminologie generală, cât și cele de criminologie specială (psihologie criminală) ori, mai ales, cele de criminologie clinică rezultă că între criminal și noncriminal nu sunt deosebiri de natură, ci de grad. Potrivit acesteia, și unul și altul sunt împinși la acțiuni
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
suferit, în evoluția criminologiei, interpretări diferite, aproape fiecare autor având propria sa definiție, propriul lui punct de vedere asupra personalității (H. J. Eisen, 964, pp. 2-3). Din multiplele cercetări asupra criminalului, atât cele de criminologie generală, cât și cele de criminologie specială (psihologie criminală) ori, mai ales, cele de criminologie clinică rezultă că între criminal și noncriminal nu sunt deosebiri de natură, ci de grad. Potrivit acesteia, și unul și altul sunt împinși la acțiuni și activități de anumite nevoi, mobilul
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
având propria sa definiție, propriul lui punct de vedere asupra personalității (H. J. Eisen, 964, pp. 2-3). Din multiplele cercetări asupra criminalului, atât cele de criminologie generală, cât și cele de criminologie specială (psihologie criminală) ori, mai ales, cele de criminologie clinică rezultă că între criminal și noncriminal nu sunt deosebiri de natură, ci de grad. Potrivit acesteia, și unul și altul sunt împinși la acțiuni și activități de anumite nevoi, mobilul, și unul și altul sunt ajutați sau neajutați de
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
pe criminali. În felul acesta, criminalul este o persoană care se deosebește totuși de noncriminal, este o personalitate înclinată spre crimă, adică o personalitate criminală. Această problemă a trăsăturilor de bază și specifice criminalilor a fost sesizată de mult în criminologie, îndeosebi de criminologia clinică și în special în problema etiologiei crimei. Autori ca Pinatel, Di Tulio, Kinberg, De Greeff și alții au cercetat și au formulat, pe baza acestor trăsături, teoria personalității criminale. S-au menționat trăsături psihologice caracteristice la
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
felul acesta, criminalul este o persoană care se deosebește totuși de noncriminal, este o personalitate înclinată spre crimă, adică o personalitate criminală. Această problemă a trăsăturilor de bază și specifice criminalilor a fost sesizată de mult în criminologie, îndeosebi de criminologia clinică și în special în problema etiologiei crimei. Autori ca Pinatel, Di Tulio, Kinberg, De Greeff și alții au cercetat și au formulat, pe baza acestor trăsături, teoria personalității criminale. S-au menționat trăsături psihologice caracteristice la criminali, cum sunt
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
pe baza acestor trăsături, teoria personalității criminale. S-au menționat trăsături psihologice caracteristice la criminali, cum sunt: agresivitatea, egocentrismul, indiferența afectivă, lipsa de inhibiție și altele (I. Oancea, 1998., p. 149). La problema trăsăturilor personalității criminale s-a ajuns în criminologie după ce s-a parcurs un drum lung și ocolit. În știința criminologiei s-a pus mereu întrebarea de ce infractorul nu se oprește de la comiterea crimei nici de teama oprobriului social, care înconjoară pe criminal, nici de teama pedepsei ce urmează
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
caracteristice la criminali, cum sunt: agresivitatea, egocentrismul, indiferența afectivă, lipsa de inhibiție și altele (I. Oancea, 1998., p. 149). La problema trăsăturilor personalității criminale s-a ajuns în criminologie după ce s-a parcurs un drum lung și ocolit. În știința criminologiei s-a pus mereu întrebarea de ce infractorul nu se oprește de la comiterea crimei nici de teama oprobriului social, care înconjoară pe criminal, nici de teama pedepsei ce urmează după comiterea faptei. S-a răspuns, criminalul este lipsit de prevedere, criminalul
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
S-a răspuns, criminalul este lipsit de prevedere, criminalul nu are stăpânire de sine, nu are putere de inhibiție a pornirilor sale antisociale etc. S-a dovedit că aceste trăsături sau capacități psihice nu sunt suficiente ca să oprească pornirea criminală. Criminologia modernă, îndeosebi criminologia clinică, au scos în evidență trăsături ale criminalului care sunt mai puternice decât lipsa de prevedere, inhibiția etc. și datorită cărora criminalul nu se oprește de la comiterea faptei criminale, trăsături cum sunt: agresivitatea, egoismul sau altele de
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
criminalul este lipsit de prevedere, criminalul nu are stăpânire de sine, nu are putere de inhibiție a pornirilor sale antisociale etc. S-a dovedit că aceste trăsături sau capacități psihice nu sunt suficiente ca să oprească pornirea criminală. Criminologia modernă, îndeosebi criminologia clinică, au scos în evidență trăsături ale criminalului care sunt mai puternice decât lipsa de prevedere, inhibiția etc. și datorită cărora criminalul nu se oprește de la comiterea faptei criminale, trăsături cum sunt: agresivitatea, egoismul sau altele de natura acestora din
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
fac ca un criminal să prezinte o stare de pericol social în sensul că acesta este înclinat să comită crime. Particularitățile psihice ale făptuitorului iau parte nemijlocit la constituirea personalității criminale, cunoașterea temeinică a acestora prezentând un mare interes în criminologie atât în plan etiologic cât și profilactic. Pentru caracterizarea personalității criminale, criminologia folosește mai ales trăsăturile psihice esențiale și anume acelea care vizează temperamentul, aptitudinile și caracterul considerate ca formând structura personalității. Temperamentul așa numita fire a individului indică capacitatea
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
sensul că acesta este înclinat să comită crime. Particularitățile psihice ale făptuitorului iau parte nemijlocit la constituirea personalității criminale, cunoașterea temeinică a acestora prezentând un mare interes în criminologie atât în plan etiologic cât și profilactic. Pentru caracterizarea personalității criminale, criminologia folosește mai ales trăsăturile psihice esențiale și anume acelea care vizează temperamentul, aptitudinile și caracterul considerate ca formând structura personalității. Temperamentul așa numita fire a individului indică capacitatea individului și felul de a răspunde la stimuli interni și externi, exprimându
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
și impulsivitate până la stăpânirea de sine și calm. El este considerat ca reprezentând latura dinamică a activității nervoase și a comportamentului, fiind fundamentul psihologic al aptitudinilor și caracterului, propriu și distinctiv pentru fiecare individ (N. Giurgiu, 1992, p. 188). În criminologie, temperamentul este luat în accepțiunea unei particularități de formă și nu de conținut a personalității, același comportament putând dezvolta tipuri diferite de caracter. În mod excepțional, izbucnirile de temperament pot interesa însă chiar conținutul personalității criminale, atunci când starea de impulsivitate
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
agresivitatea însăși generează chiar tipul de comportament criminal( de pildă, în cazul violenței psihopatologice). Aptitudinile denumite și complexe funcționale sistematizate privesc însușiri ale individului care pot facilita reușita sau chiar condiționează posibilitatea realizării unor acțiuni fizice sau proiecte intelectuale. Pentru criminologie, prezența aptitudinilor este legată atât de problematica generală a adaptării sociale, cât și de studierea tendinței actuale spre profesionalizare a unei părți a criminalității ori de modul ei de a opera (modus operandi). Caracterul reunește ansamblul însușirilor psihice și morale
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
tipuri de caracter, după cum trăsăturile fundamentale ale acestuia au tendința de a se exprima în exterior ori de a se interioriza: tipul extravertit-deschis, comunicativ, jovial, sociabil și intravertit-închis, orientat spre propriul eu, aparent mai puțin sociabil și mai puțin comunicativ. Criminologia nu a reușit sa implice diferit tipurile de caracter în etiologia infracțiunii. Interesant este totuși de semnalat că în formele lor extreme de manifestare, extrovertirea tinde spre manifestări caracteristice bolnavilor maniacali, pe când introvertirea tinde spre autismul schizofrenic. Caracterul în general
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
personalității din copilărie și până în pragul vieții adulte printr-o implicare directă de natură existențială, necesarmente individuală. Între temperament aptitudini și caracter se formează strânse corelații la nivelul oricărui tip de personalitate și, cu atât mai mult, la personalitățile criminale. Criminologia relevă sub acest aspect efectul cu totul nefast pe care îl joacă de pildă în cazul devianței de violență, corelarea unei impulsivități nestăpânite cu aptitudinea fizică dezvoltată (forța, abilitatea, viteza de reacție) și caracterul "rău" al făptuitorului. Dominanta întregii corelații
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
în domeniul rezolvării problemelor vizând răspunderea penală și a determinării gradului de vinovăție, fie a luării unor măsuri de ocrotire chiar față de persoane care nu se fac vinovate de săvârșirea unor infracțiuni, dar prezintă pericol social din cauza unor maladii psihice. Criminologia este interesată atât în studiul nevrozelor cât și a psihopatiilor care gravitează la limita dintre licitul și ilicitul penal, psihozele rămânând în domeniul specific de interes al psihiatriei. Nevrozele. Problema relațiilor dintre nevropați suferinzi conștienți a unor conflicte intrapsihice (nevroza
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
pot fi foarte apropiate celor ale schizoizilor. Foarte inventivi și abili aceștia livrează adevărați specialiști în simularea unor agresiuni ori atentate la pudoare. Trebuie deci să reținem că nu atât nevrozele propriu-zise cât tendințele nevrotice par să aibă importanță în criminologie. Psihopatiile sunt extrem de răspândite printre delicvenți și reprezintă în accepțiunea restrânsă deficiențe psihice care nu înlătură discernământul critic (ca și nevrozele), dar prezintă o serie de atitudini structurate anormal, motiv pentru care conduita acestora se exprimă intens și foarte variat
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
marii mistici sau tirani. Perverșii reprezintă o altă categorie de persoane marcate utilizând categoriile clasice ale lui Dupre de anomalii ale unor instincte de bază ale omului, ca cel de conservare, reproducere, asociere. Astfel, anomaliile instinctului de conservare, pe care criminologia clasică le cercetează în apropierea psihopaților, se manifestă sub forma alcoolismului, a toxicomaniei, prodiguității sau avariției, putând conduce la o serie de infracțiuni contra persoanelor sau bunurilor; anomaliile instictului de reproducere pot provoca apariția delictelor sexuale și pe fondul exagerării
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de a atrage atenția celor din jur asupra propriei situații. El forțează astfel comunicarea cu mediul față de care se află în situația de incertitudine persistentă. Bibliografie Aionițoaie, C. & Sandu, E.I., Tratat de tactică criminalistică. Ed. "Carpați", București, 1992. Amza, T., Criminologie teoretică. Teorii reprezentative și politică criminologică, Editura "Lumina Lex", București, 2000. Basiliade, G., "Probleme criminologice ale recidivei", în Revista de știință penitenciară, 1990, Bieltz, Gheorghidiu, Logica judiciară, Ed. Pro Transilvania, București, 1998. Bulgaru M., Metode și tehnici de cercetare și
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Butoi T., Psihanaliza crimei, Ed. Științifică și Tehnică, București, 1994. Butoi, T., Suicid și agresivitate, Editura "Polirom", Iași, 2000, Butoi T., Criminali în serie - psihologia crimei, Ed. Phobos, București, 2003. Butoi T., Victimologie, Ed. Pinguin Book, București, 2004. Cioclei, V., Criminologie etiologică, Ed. "Actami", București, 1996, Cioclei, V., Manual de criminologie, ediția a III-a, Ed "All Beck", București, 2005. Ciopraga A., Criminalistica.Tratat de tactică, Ed. Gamma, București, 1996. Constantin, V., Dicționar enciclopedic de psihiatrie, vol. IV, Editura Medicala, București
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Butoi, T., Suicid și agresivitate, Editura "Polirom", Iași, 2000, Butoi T., Criminali în serie - psihologia crimei, Ed. Phobos, București, 2003. Butoi T., Victimologie, Ed. Pinguin Book, București, 2004. Cioclei, V., Criminologie etiologică, Ed. "Actami", București, 1996, Cioclei, V., Manual de criminologie, ediția a III-a, Ed "All Beck", București, 2005. Ciopraga A., Criminalistica.Tratat de tactică, Ed. Gamma, București, 1996. Constantin, V., Dicționar enciclopedic de psihiatrie, vol. IV, Editura Medicala, București, 1992. Dragomirescu, V. T., Determinism si reactivitate umana, Editura Științifică
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Tratat de tactică, Ed. Gamma, București, 1996. Constantin, V., Dicționar enciclopedic de psihiatrie, vol. IV, Editura Medicala, București, 1992. Dragomirescu, V. T., Determinism si reactivitate umana, Editura Științifică, București, 1990. Durkheim, E., , Despre sinucidere, Institutul European, Iasi, 1993. Iacobuță, I., Criminologie, Ed. "Junimea", Iași, 2002. Giurgiu, N., Elemente de criminologie, Editura Chemarea, Iași, 1992. Kaplan, H.B., Deviant behavior in defense of self, Academic Press, New York, 1980. Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T., Psihologie judiciara, Bucure,ti, Ed. Șansa, 1992. Oancea, I.
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Dicționar enciclopedic de psihiatrie, vol. IV, Editura Medicala, București, 1992. Dragomirescu, V. T., Determinism si reactivitate umana, Editura Științifică, București, 1990. Durkheim, E., , Despre sinucidere, Institutul European, Iasi, 1993. Iacobuță, I., Criminologie, Ed. "Junimea", Iași, 2002. Giurgiu, N., Elemente de criminologie, Editura Chemarea, Iași, 1992. Kaplan, H.B., Deviant behavior in defense of self, Academic Press, New York, 1980. Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T., Psihologie judiciara, Bucure,ti, Ed. Șansa, 1992. Oancea, I., Probleme de criminologie, Ed. All Educațional, București, 1998. Quay
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Iași, 2002. Giurgiu, N., Elemente de criminologie, Editura Chemarea, Iași, 1992. Kaplan, H.B., Deviant behavior in defense of self, Academic Press, New York, 1980. Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T., Psihologie judiciara, Bucure,ti, Ed. Șansa, 1992. Oancea, I., Probleme de criminologie, Ed. All Educațional, București, 1998. Quay, H.C., "Patterns of delinquent behavior", în H.C.Quay, Handbook of juvenile delinquency, Ed. "John Wiley", New York, 1987. Rascanu, R., Devianță, criminalitate și patologie social, Ed. "Lumiona Lex", București, 1999. Scripcaru, Gh., Astărăstoaie, V., Criminologie
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]