441 matches
-
Aluzii la acest viitor „proiect al singurătății“ sunt împrăștiate de-a lungul întregii părți a doua: povestitorul se vede pe el însuși drept un soi de Robinson Crusoe; cînd un țăran întîlnit în drum îl întreabă unde merge, Hogaș răspunde criptic: „Ți-am spus, moșule, că știu de unde vin, dar unde mă duc, mai nu știu și nici prea vreau să știu; vorba e să mă duc”. Punctul singurătății depline nu are nume. Întreaga narațiune e dirijată spre capitolul Singur, nu
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
primului volum), un alt mare modernist francez o circumscrie mai exact: Stephane Mallarmé. Proiectul acestuia, de a încifra universul într-o carte („tout, au monde, existe pour aboutir à un livre”) e urmat cu consecvență nu numai în versurile uneori criptice, dar până și în titlurile volumelor. Toate au o rotunjime implacabilă, toate își conțin „eticheta”. Cartea de iarnă (1981) deschide seria. Îi urmează Poemul care nu poate fi înțeles (1993) și, după o altă pauză uriașă, Cartea Alcool (2010). Nu
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
cu capul// de se-aude pînă hăt/ în Alexandria”. Să posede cumva motanul nostru o identitate sacrală precum în Egiptul antic, în India, în China? Nu e imposibil: „pe scurt/ era un zeu imprecis/ cumsecade”. Finalul poemului are un caracter criptic, întrucît autorul ne aduce la cunoștință că „din motanul meu/ a început să picure apă// cu o singură picătură/ poți întemeia un deșert// așa - ca un secret/ între pleoape”. Ceea ce s-ar putea interpreta ca o trimitere la acel ritual
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
de referință pentru cercetători, dar credem că el poate fi apreciat și de publicul neavizat care va regăsi în paginile acestui catalog explicații, sperăm noi, prietenoase, ale elementelor de iconografie sau stilistice, care ar putea să pară, la prima vedere, criptice contemporanilor noștri. Vă mulțumesc pentru tot ceea ce mi-ați împărtășit legat de această expoziție, care pe mine m-a încântat și care sper să încânte, în egală măsură, pe toți vizitatorii.
Mărturii. Frescele Mănăstirii Argeșului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3764_a_5089]
-
sociale nete, deoarece tragedia prin care trecea poporul său nu l-a mai lăsat indiferent. Astfel el face să apară, în 1967, volumul Monolog în Babilon, unde, pe lîngă poezie compusă în manieră familiară, există cîteva parabole antitotalitare excepționale. Formula criptică adoptată ar reprezenta explicația pentru inexplicabil: vocea unui alt mare poet îndrăznea să spună ceea ce nici Arghezi, nici Blaga, nici chiar Voiculescu nu îndrăzniseră. Poemele de factură politică din Monolog în Babilon rămîn pînă astăzi un strigăt de revoltă emis
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
dicteu, ca un posedat prin ființa căruia energiile necreate ies la iveală. Ce se întîmplă cu poetul e patognomonic: logosul, coborînd peste oameni, ia o expresie care nu e nici estetică și nici rațională, ci concisă ca un aforism și criptică ca o pericopă. Mai mult, Nichita nu născocește nimic: el redă întocmai ce i se suflă, de aici impresia de scriere anapoda, împotriva uzanțelor firești, cînd de fapt el expune riguros un mesaj a cărui paternitate nu-i aparține. Prin
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
care va fi depășit de autor în Luminile și umbrele sufletului. Gîndirea etică a lui Petru Creția cunoaște o evoluție: în timp ce în scrierile din anii '70-'80 nu există nici o raportare a eticului la transcendență (fie și într-un limbaj criptic ca în Minima moralia de Andrei Pleșu), Luminile și umbrele sufletului (1995; ediția a II-a, postumă, nemodificată, a acestei cărți a apărut în anul 2000 sub titlul Eseuri morale) este în esență opera unui moralist creștin. Este vorba de
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
dintre editori nu comentează modificarea. Prima variantă, cu ,secerile mari", mi se pare mai productivă în ambiguitate: ,secerile mari" ar putea însemna ,vremea secerișului" sau, la figurat, o molimă care să fi decimat turmele sau, metaforic, ar putea însemna chiar criptic zvastica hitleristă de a cărei amenințare ,turmele" își caută adăpost în schit, adică în speranța salvării prin credință. În anii celui de-al doilea război, Arghezi mai publicase poeme cifrat antihitleriste (ciclul Letopiseți, publicat în 1941, tot în ,Revista Fundațiilor
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
Am văzut că în Testament, expresie lapidară a activității sale artistice pe care o dedică primului său fiu, Arghezi vorbește de cele două surse ale artei sale, cea divină: slova de foc (e vorba de tipul de scriere inspirată și criptică (sic!) care a apărut pe peretele palatului regelui Balthasar și pe care a descifrat-o prorocul Daniel) și slova făurită (adică arta elaborată printr-o tehnică anume) unificate printr-un gest de voință crâncenă. La temelia artei literare a lui
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
estului este totuși reducționistă, monocordă și simplificatoare. Ca imagine estetică, zona exclusiv malefică și văduvită de iubire are ceva de construct alienat, lipsit de iradiere, de completitudine. Supără și excesul de neologisme, care conduce uneori la o fadoare a discursului, criptic în mod inutil, cu precădere în ultimele două cicluri: îl văd pe Dumnezeu și nu mor și Dissertatio: "el nu avea o voce interioară a sinelui/ ci numai un sunet monocolor/ prin care specia îl ademenea către implozia/ hematiilor pline
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
două ,fete" (soția și fiica adolescentă) pe care nu le poate răni. Prins, încă o dată, între două componente contrare ale existenței sale, Virgil Duda își cucerește trudnic libertățile individuale ale simțirii, alegând, din rațiuni de securitate domestică, o expresie mai criptică a acesteia. O scenă fierbinte petrecută cu Dalia, climax al unui joc plin de aluzii, apropieri și false despărțiri, e figurată cu un indice superior de lirism, cu totul altfel decât în romanele realist-analitice ale autorului: ,Începeau serpentinele înguste, mai
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
încredințarea că face poezie adâncă. Imaginile sunt artificioase, transpirând în efortul semnificării. Neavând priză la real și construind haotic în planul ideii, Răzvan Țupa găsește în ,ermetism" o redută și un alibi. Se știe că poezia modernistă, pe latura ei criptică, poate oferi scriitorilor fără talent iluzia unui refugiu într-o mă sură mai mare decât poezia tradițională. E suficientă însă o lectură atentă pentru ca întreg edificiul autorului să facă implozie. Corpurile românești se întind, vlăguite, pe solul irakian, cuvintele rămân
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
dar cum poți judeca un tip care murise înainte de a împlini treizeci de ani? Cât despre Browne, ăsta pleda pentru poezia în proză, ceea ce e foarte plicticos pentru cititori. Donne era un măscărici care-și masca gândirea găunoasă sub cuvinte criptice. Prostănacii se lăsau amăgiți; dar până-ntr-un an stilul lui avea să fie cu totul demodat. Cât despre Ben Jonson - ăsta era prietenul lui și el niciodată nu-și bârfea prietenii. - Nu, a repetat în concluzie, marea epocă a
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
citat amplul fragment de mai sus, care se ocupă de misterul farmecului straniu, de misterul „idioțeniei” lui Mîșkin, îi putem aplica, fără ezitare, epitetul de capodoperă. Prin îndrăzneala de a ataca altfel o problemă, cea a unui personaj faimos și criptic, ultracomentat, nu rareori uitat, ocultat de mai noile generații de literați, români sau europeni, ca și prin asociațiile inedite, suprinzătoare nu rareori, provocând nu de puține ori o cu totul altă așezare față de atâtea și atâtea docte concluzii profesorale. Prin
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
actualul premier va avea parte de unele surprize. ”Săracul Dottore, dacă ar ști ce îl așteaptă după alegeri...”, scrie consilierul prezidențial pe pagina sa de Facebook. Cu puțin timp înaintea postării menționate, Sebastian Lăzăroiu a lansat un mesaj și mai criptic: ” Mi-a dispărut o gheată”. Victor Ponta a declarat, miercuri, la Rtv, că Executivul a luat "toate măsurile tehnice necesare" pentru ca votul să fie transparent și corect, anticipând totodată că în urma scrutinului de duminică Băsescu "va deveni foarte cuminte pentru că
Lăzăroiu: Dacă ar ști săracul Ponta ce-l așteaptă ... by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/40674_a_41999]
-
ziduri. Zid 3 Zid care clocește ouă de umbră. Zid 4 Un zid urlă cum un deget strivit dar nu-l aude nimeni. Semn de carte Sinele cum un fascicul de raze care trecînd printr-o lupă incendiază hîrtia. Actualitîți Cripticul sughiț al ceții frontoane curgînd asemenea rîului pietruit cu cearcăne sună ca o trîmbiță osul feroce semințele vechilor seisme încolțesc exasperant de încet și nimeni nu-i nicăieri se preumblă guarzii tăcerii în mantii de-asfalt și nimeni nu-i
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
nou Profet. Să-i implici într-o acțiune comună de salvare a Stațiunii, pentru că nu mai întrevezi nici una. Scrii. O dâră de cerneală, întreruptă din loc în loc, închide, tainic, o poveste născocită. Tainic, pentru că aproape fiecare pagină e un spațiu criptic. „Adevărata poveste e numai pentru autor”, ți-ai notat în jurnal. Cineva, intrând în camera ta, a văzut harta Stațiunii, însemnările de pe margini, din centru, de peste tot. Scrise tot mai mărunt, de-a lungul, de-a latul, aproape ilizibile unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
decapitat; dedesubt, KK! E vorba, cred, de o glumă proastă. Bună, de fapt; poate nițel deplasată. Isprava vreunui amic scriitor; am citit, câtorva, mici fragmente din roman. Chiar am publicat câteva zeci de pagini în reviste, dar nimic despre afișul criptic. Unul dintre invitați, probabil, a răsfoit manuscrisul în vreme ce pregăteam cafeaua și acum se amuză. O explicație. Ar mai fi una. Fufița care mă vizitează din când în când, dar prima ei grijă, de cum vine, este să se vâre în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să reconstituie pe ordinator portretul-robot al autorului. Notele se vor da în funcție de asemănarea dintre schița realizată și una din fotografiile ce-l reprezintă pe presupusul autor. Presupus, pentru că există și o asemenea posibilitate; unele capitole par a avea un caracter criptic; cel care le-a așternut pe hârtie a ascuns ceva. Poate propria identitate: a fost produsul unui spațiu ocult. Psihologic: ... din treizeci și doi de studenți practicanți la Clinica de boli nervoase din V., douăzeci și șapte au conturat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
este animată, reconfortantă. Parcurs În relanti de sus În jos, filmul Începe cu antenele metalice care invadează terasele; ce desfrîu de inteligență și inventivitate, cîte resurse creatoare au Înghițit aceste apariții bizare, cercuri, spirale, fulgere zigzagate, sori țepoși, o scriere criptică pe firmamentul albastru pe care doar vîntul, ploaia și vrăbiile par a Încerca s-o descifreze. Aparatul de filmat coboară ușor și peisajul Începe să se umanizeze. Se văd balcoanele Înțesate de rufe colorate, halate de lucru, scutece, treninguri, borcane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nici o soluție viabilă pentru supraviețuire în marele joc al vieții. A, plus șansa de a înțelege că viața merita într-adevăr trăită. PAGINĂ NOUĂ IONESCU Hei, voi, meandre întortocheate ale vieții pe care o formăm de bunăvoie, cărări și căi criptice neștiute ale unor construcții abisale formate pe cale naturală, noi ne plimbăm oasele de colo-colo, albii necontrolate ale voinței unei instanțe al cărei nume ne scapă, suflu dement al unor clipe de slăbiciune când ni se topesc hotarele inimii de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Cel puțin deocamdată, până ce vei mai învăța niște lucruri, nu ai altă cale de scăpare. După ce ne vom mai cunoaște poate că lucrurile vor sta altfel, dar până atunci, să nu uiți ce ți-am spus acum. Iarăși vorbirea asta criptică, își spuse Cristi. Ar fi vrut să-l întrebe pe bătrân ce vrea să spună, dar nu se mai obosi. În minte îi revenea Ileana care îl îndemnase să nu fie prea curios și să îl asculte pe bătrân. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și nu am intenția de a vă reproșa acele inexactități În monografia pe care i-ați dedicat-o), nu va trebui să vă Încărcați memoria cu cine știe ce amănunte, așadar puteți reține ceea ce vi se pare esențial. În poezia cu titlu criptic „Canibalism stelar“ (vol. I, p. 42) „Întîlnirea celor două stele, a celor două făpturi“ nu este „efectul interpenetrării dintre acțiunea de precunoaștere cu cea de necunoaștere“, după cum va susține Nina Roth-Swanson, ci transpunerea lirică a șocului resimțit de Mendel Osipovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din cartea asta, milioane de exemplare în toate țările lumii și, colac peste pupăză, ca să fie succesul și mai mare, Dan Brown a mai fost și dat în judecată pentru plagiat, dar salvat de Peter Smith, un judecător deștept și criptic care a pus în hotărârea judecătorească - ce plagiat?, cine pe cine să plagieze?, temele în literatură sunt atât de puține: dragoste, moarte, istorie, natură, timp; depinde cum povestești, cum construiești, aici e toată șmecheria, toată arta... - un mesaj atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și imagini simbolice, cu marele torent al liricii europene de înalt nivel, de la Rimbaud și Baudelaire, la Rilke și Blaga. Și, încă odată, la Țvetaieva și Nichita Stănescu.” (Nicolae Breban) „Țineam în mâini o Biblie a supraomului - un concept dificil, criptic, de care m-am apropiat mai târziu. Atunci însă, Doamne, cu ce ardoare visa adolescenta întârziată și stângace, de o sensibilitate catastrofică, care eram, viața lui Nietzsche! Desigur că nu cunoșteam, în acea iarnă-primăvară moscovită, viața eremitului de la Silvaplana. Mai
OPERA LITERARĂ A SCRIITOAREI AURA CHRISTI ACCESIBILĂ ÎN FORMAT DIGITAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363796_a_365125]