197 matches
-
deci o speranță de perpetuare, În cercul-uter se găsește salvarea, opusă Încovrigării se află ungherul cu grota, cripta, bolta. Citim din Durând „grota e considerată În folclor matrice universală ... se Înrudește cu marile simboluri ale maturizării și intimității, ca oul, crisalida și mormîntul”. Pajul o atrage pe fată tocmai În acest „locus” pentru a o Îndepărta de influențele cosmosului, o duce Într-un spațiu feminizat prin excelență, Într-o Încăpere intimă...citez În continuare din același Durând „căminul, vatra trec drept
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
strămoșul nostru o avea deja despre sine. Modul în care acesta era reprezentat, reprodus la infinit pe pereții cavernelor este un act de credință și de premoniție. Acest elogiu pictural, această autocelebrare anunță viitorul luminos al creaturii care zâmbește din crisalida sa, care tocmai se extrage din animalitate. Schimbarea blănii, schimbarea naturii este o nevoie imperioasă. Rușinea față de origini e manifestă: în toate reprezentările, aparența animală e mascată prin picturi faciale (fața care nu este încă o față fiind epilată și
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
un principiu filosofic ori științific, pe care îl dezvoltă în raționamente frecvent surprinzătoare. Atras de efectele luminii, experimentatorul Crookes inventează un aparat care, sfidând legile obișnuit admise, creează întuneric în inima luminii și îl transformă pe cercetătorul însuși într-o crisalidă incandescentă (Triumful lui Crookes); un „străin” își transferă viața în umbra proprie și moare când aceasta este lovită de o piatră (Omul și umbra); Bronislav inventează un aparat care întipărește pe retina victimei imaginea călăului (Ochiul de mort). Logica povestirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287775_a_289104]
-
au constituit o permanentă sursă de inspirație pentru scriitori, poeți, filosofi. In Zair, un mit povestește că omul urmează ciclul vieții și al morții unui fluture. În copilărie este o omidă mică, iar la maturitate o omidă mare. Devine o crisalidă abia la bătrânețe, iar mormântul lui este coconul de unde iese sufletul său sub forma unui fluture. Este suprinzătoare metamorfoza fluturelui, transformările prin care trece de la o simplă larvă, la omidă, la crisalidă și abia apoi la fluturele care ne Încântă
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
iar la maturitate o omidă mare. Devine o crisalidă abia la bătrânețe, iar mormântul lui este coconul de unde iese sufletul său sub forma unui fluture. Este suprinzătoare metamorfoza fluturelui, transformările prin care trece de la o simplă larvă, la omidă, la crisalidă și abia apoi la fluturele care ne Încântă pivirea prin coloritul și gingășia lui. Avem și noi de Învățat ceva din lecția fluturelui. Îți dorești să produci o schimbare care să fie vizibilă În exterior, o schimbare care să facă
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
fluturelui. Îți dorești să produci o schimbare care să fie vizibilă În exterior, o schimbare care să facă o diferență În viața ta și a celor din jurul tău? Dar, schimbarea, este de fapt o muncă interioară. Așa cum În starea de crisalidă fosta omidă duce o muncă interioară de transformare Într-o făptură nouă, așa și noi trebuie să ducem o muncă de Înlăturare a credințelor limitative, a convingerilor false care ne Împiedică să ne manifestăm darurile vieții În plenitudinea lor, care
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
remorca simbolistă” a lui I. Minulescu. În ritmul indecis al unui temperament elegiac, versul învățăcelului urmează când cadențele discursive ale micului romantism, alegoric și romanțios, când mișcările mai subtile ale simbolismului. Poetul se vede asemenea unui „fluture ce moare-n crisalidă”, starea de suferință fiind aproape calmă, egală cu ea însăși. Evadarea într-un spațiu imaginar trece prin mai fiecare topos simbolist: plecări, nave, mare, orizonturi, parcuri, toamne, copaci goi, flori palide, saloane, instrumente muzicale, cripte, castele, vagi medievalități. Câteva obsesii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
un templu ale cărui coloane trebuie să le înțelegem și cu ale cărui elemente suntem datori să ne contopim. E clopot neantul sau e piramidă 33 De tânguie în sine destinul unei lumi Problema însă nu e forma sa de crisalidă Ci ceea ce în invizibil ne face ca să fim mai buni. Plină de ispite lumea, infamă, contopită Cu o credință oarbă-n miracol și minuni E clopot neantul sau e piramidă De tânguie în sine destinul unei lumi. Vezi, frate, numai
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mai admite că are suflet și că el e nemuritor. O mică parte a oamenilor, dintre care o altă parte sunt tineri, se ocupă deci cu această neînțeleasă, pentru altă parte a oamenilor, îndeletnicire: despătimirea. După ce teai învelit ca o crisalidă, în diferite structuri pătimașe, trebuie să te dezvelești, să ieși din ele, să te dezlipești din aceste învelișuri: egoismul, iubirea de sine, iubirea de arginți, etc. Lectura ar fi operația prin care te desfaci din propriile tale coji limitative. Prin
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cineva ușile deschise, Polu' Nord aicea, să-mi baaag picioru'! încui ușa cu lanțul, ninge mărunt Bacăul, tot nu dau drumul în sala de așteptare, hidrocentrala lipsa rezolvărilor simultane primitivitate, calcul diferențial/algoritm limbajul redus la limbaj, faza cîmp înzăpezit crisalidă, metamorfoză, poate mai mult decît poate omul, cea mai fragilă trestie etc., ca să se rezolve compensatoriu, om e cîmpul cît nu-l știe, cîmp zăpezii/nopții/ Romanului omul mai depărtat Moldova, rîu cu gelatina zăpezii, lan de tancuri alb parcelat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mi-a dat prin cap că s-ar putea să urmeze curând o suferință cumplită. Nu perspectiva suferinței mă tulbura atât de intens, ci însăși experiența schimbării. Simțeam prezența unei îngrijorări, așa cum trebuie să simtă gâza care iese dintr-o crisalidă, sau foetusul încolăcit când își croiește drum spre lume. Nu era vorba de o proiectare în trecut. Amintirile păreau acum să-și fi pierdut însemnătatea. Era vorba de o nouă condiție de a fi. În cele din urmă m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu lumină (insecticid electric) pentru a captura adulții. Omida roșiei (Manduca quinquemculata) Insecta adultă este un fluture mare de noapte, cu o deschidere a aripilor de aproximativ zece centimetri, de culoare brun-cenușie, care se hrănește sugând nectarul; el iese din crisalidă la sfârșitul primăverii. Își depune ouăle rotunde, de culoare verde, sub frunze. Larva este verde cu dungi oblice albe. Ea se recunoaște mai ales după „cornul” plasat în partea din spate a abdomenului, care poate să o facă să semene
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
care poate să o facă să semene cu o frunză răsucită; puteți să o reperați după excrementele de culoare verde închis pe care le lasă pe sol, sub plantă; se hrănește cu lăcomie timp de peste trei săptămâni și devine, apoi, crisalidă. Daunele pe care le poate cauza Acest fluture atacă roșiile, ardeii, cartofii, vinetele și tutunul. Mănâncă fructele, dar mai ales frunzele. Ce puteți face? După recoltare, înlăturați resturile vegetale și tot cea mai rămas de la cultivarea plantelor. Puteți plasa capcane
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
acestea" (Privindu-i cu ochii minții, vol. Commentarius perpetuus 2, 2003, VH, pp. 353-354). 15 Privirea fixă nu fixează timpul, nu îl oprește în ființa sa reală, care e neoprirea, dar îl învăluie în lumina unei imagini, îl îngheață în crisalida care îl arată în chipul absenței. Din ceea ce a fost în vedere "lumina - lumina rămâne", rămâne în imaginea incoloră a transparenței, fără de ființă și timp, iar "lumina aceasta/ există - și arde fără culoare în aer - și nu se mai cerne
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
odinioară Măriuca, fata lui Nicolae Ilea din Topârcea Sibiului, cu mintea și sufletul ei de țărancă de bun soi ardelenesc și din acea patimă amoroasă care transformă și Înalță femeia cu o repeziciune uimitoare, așa cum viermele se transformă În albă crisalidă și În fluture multicolor, a intuit cu o tresărire bruscă tabloul, În a cărui alegere eu pusesem la contribuție, cu Îndoielile și frământările minții noastre, lamura strădaniilor unei vieți Întregi de lecturi bune sau rele, de experiențe reușite sau ratate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care se uită cu plăcere pe fereastră cum mușcă cânii pe oamenii care intră în ogradă. Postelnicu, mutră de țârcovnic, slab, cu bărbuță bălaie și cu bumbac în urechi. Primăvară: încă nedezvoltată, încă înlăuntrul lucrurilor: în pământ, în crengi, în crisalide... Piept păros: plin de buruieni uscate. O cochetă: o roză pe care curtezanii o desfoiază; soțului nu-i rămân decât spinii. Vârtosu Colceag. Sunt nouă numai lucrurile uitate. Măi Codrene, măi Codrene Te cunoști după sprâncene Că iești făcător de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Tata vorbește în Cer cu fratele, Constantin sin Constantin, și trec săptămânile și nu știu ce să așez pe copertă. Poate coroana de spini a lui Cristos, cu un mugure de speranță și o lacrimă de roșu... Vocea mamei mereu singură în crisalida casei pe care nu vrea s-o părăsească, poate și din teama unui alt fel de nou refugiu parcă mă imploră să redau obiectele dragi sub lumina singurului ochi de care se mai folosește și iarăși caut idei de copertă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și Talleyrand, Chéradame, Gonse etc.) aveam mîndria să îmbrac la 19 ani haina brodată cu fir de aur și să port bicornul cu pene negre, în așteptarea penelor albe, semnul puterii depline al unui șef de misiune... Îmbătătoare situație de crisalidă devenită fluture și ca noroc suprem pe pămînt francez, unde trăisem dintotdeauna, în cadrul prestigios al Parisului. Parisul acelor timpuri a fost prea adesea descris ca să-i mai amintesc pe larg fizionomia și farmecul. Pe vremea "castanilor și a echipajelor", atît
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
să ferească Dumnezeu”. Poziția fetală, chinuitoare pentru un adult, caracterizează starea de regresus ad utterum, necesară pentru evoluția inițiatică. Postura implică un sentiment defensiv, de retragere în dimensiunea germinală, pentru a extrage de acolo energia vitală. Imposibilitatea de a deveni crisalidă în lumea fenomenală și contaminarea acesteia cu forțele involutive creează nevoia imperioasă de a separa, prin neofit, sacrul de profan și aceasta va conduce mezina în trecerea rituală. Cel mai adesea feminitatea în pragul inițierii este asociată cu staticul, recluziunea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a stat ea în scorbur-acolo”. Timpul desăvârșit al treimii este augmentat de eliberarea în ziua de duminică, când fiul de împărat o descoperă în scorbură și își începe el însuși inițierea. Episodul are o încărcătură sepulcrală, de întoarcere în mormântul crisalidă prin fibra lemnoasă. Sicriele arhaice erau confecționate din trunchiuri de copac tăiate în două și scobite: „Uite m-a trimes boieru cutare să fac un tron, c-a murit Chelbea și în alt loc nu e pomeneală d-așa copaci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îndeplinește după datele rituale: „ - Ei, eu sunt fata împăratului cutare, m-a răpit zmeul și m-a adus aici, de e vai de mine ce viață chinuită duc, dar ce să fac? (Mihăilești - Giurgiu)”. Interogația retorică denotă acceptarea stării de crisalidă, pentru captarea forțelor specifice sacrului și, în același timp, creează la nivel narativ pretextul „salvării” și aducerii în social, ca mireasă aleasă a eroului civilizator. Naramza, fecioara cu nume de rod, deretică pe ascuns în casa zmeilor, ba chiar le
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
camerei oprite, în basmul Mama zidită de vie221. Recurența acestui spațiu geologic în scenariul inițiatic adâncește simbolistica întoarcerii ob ovo: „Grota e considerată de către folclor drept matrice universală și se înrudește cu marile simboluri ale maturizării și intimității, ca oul, crisalida și mormântul”. Fecioara Maria, ca ipostază recentă a maestrului inițiator (într-un basm din antologia Pop-Reteganul o zână scoate fiica frumoasă din planul uman), adaugă recluziunii și tabuul vorbirii. Fata neofit va avea voie să grăiască numai după încheierea suferinței
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
taumaturgic al descântecului. Principiul magic catalizator stă în puterea interioară, aerul expirat bucal este încărcat cu energia spiritului și acționează direct asupra lumii. Suflarea păsării măiestre aduce o briză din nucleul sacru și induce „aromire” prin introducerea firii în starea crisalidei. În baladă, singurul care rezistă acestui morb este Ardiu, înarmat, ca și frații săi, cu energia învingătoare a tatălui său, figurată de haine și arme, și situat la o distanță securizantă de măr. Comportamentul zânelor surprinse la furat este similar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de valoarea scriitoricească a lui Tengo, promițîndu-i debutul în literatură), Komatsu pe numele său. Acesta, de altfel, îi și propune o afacere ce va schimba brutal viața protagonistului. Îi cere să rescrie romanul unei fete de șaptesprezece ani (Fukaeri), intitulat Crisalida de aer. Romanul în cauză conține o intrigă fascinantă (unică în literatura japoneză, crede Komatsu), dar stilul redactării sale lasă de dorit. Tengo, un excelent povestitor, ar putea remedia neajunsul, remodelînd textul și făcîndu-l perfect. Deși ezită inițial, considerînd situația
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
altul decît vechiul amic Fukada. Ebisuno a primit-o și a crescut-o atent, alături de propria-i fiică. Fukaeri a devenit o tînără de o frumusețe ireală, însă cu un trecut întunecat. Prezumtiv, acest trecut este prezentat în teribilul roman Crisalida de aer. Cele două planuri narative se întîlnesc în punctul în care protagoniștii Aomame și Tengo primesc noile misiuni: Tengo să rescrie romanul, Aomame să-l ucidă pe Fukada. Da, ați citit bine, Fukada. După decenii petrecute în sihăstrie, aparent
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]