590 matches
-
de varietăți). Acestea sunt mentă de apă ("Mentha aquatica"), mentă dulce ("Mentha viridis" sau "Mentha spicata") și hibridul primelor două: mentă pipărata ("Mentha piperita") care este cea mai folosită specie în prezent. În aceeași categorie amintim și mentă creată ("Mentha crispa"), mentă franțuzeasca ("Mentha pulegium"). Toate speciile de mentă sunt foarte aromate. În general, Mentha piperita poate substitui orice tip de mentă, dar nu și invers. Ea are un gust puternic și mentolat, mai puternic la plantă proaspătă decât la cea
Mentă () [Corola-website/Science/307339_a_308668]
-
Utilizatorii bazei de date pot să vadă acest limbaj mașină virtuală prin adăugarea la sfârșitul unui query a keyword-ului (cuvântul rezervat) EXPLAIN. Folosirea unei mașini virtuale în SQLite a fost de un mare folos dezvoltării librăriei. Mașină virtuală oferă o crispă, o bine definită uniune între front-end-ul SQLite (partea care parsează declarațiile SQL și generează cod mașină virtuală) și back-end-ul acestuia (partea care execută codul virtual mașină și calculează un rezultat). Mașină virtuală permite dezvoltatorilor să vadă clar și în o
SQLite () [Corola-website/Science/312952_a_314281]
-
marea sculptură statuară, artiștii explorează teme ca suferința, somnul sau bătrânețea. Astfel "Faunul Barberini" (în prezent în ""Gliptoteca"" din München) reprezintă un satir adormit, cu o figură anxioasă, ca în prada unor coșmaruri. "Laocoon", sufocat de șerpi, cu o față crispată de durere, încearcă disperat să scape de strânsoarea lor. Galerie Complexul din Pergamon se distinge nu numai prin ansamblul arhitectonic, ci și prin operele sculpturale, ce aparțin unui așa zis ""baroc pergamonian"". Sculpturile ce alcătuiesc frizele Altarului lui Zeus, întinse
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
principalele sale opere (de exemplu, frescele din biserica "San Giovanni Evangelista"). Începând, aproximativ, cu anul 1590, prevalează arta manieristă cu diverse tendințe stilistice, în care - în contrast cu seninătatea clasică a perioadei precedente - repertoriul formelor devine exagerat, corpurile omenești apar șerpuitoare și crispate ("Figura serpentinata"), tablourile sunt încărcate cu multe elemente decorative, anunțând ivirea stilului "baroc". Reprezentanți valoroși ai manierismului sunt: În pictură se descoperă perspectiva și reprezentarea în spațiu. Barocul a apărut ca o reflectare în artă a principiilor Bisericii Catolice, consolidate
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
copilărie ca pe o moștenire emoțională din ce în ce mai grea. O moștenire înghețată în crusta îndrăznelii noastre. Topită puțin câte puțin de fiecare dată când ne dezmorțim curajul.</p> Sursa imaginii: http://tinyurl.com/jhgle 22) În Fapte vitejEști, fricile scâncesc, se crispează, râd în hohote, își țin respirația, se aruncă în vârtejul senzațiilor și emoțiilor, devin prizonierele unui țipăt spart și se eliberează. În Fapte vitejEști, copiii și adulții coboară în cotloanele fricilor lor, mai mici sau mai mari, le privesc față
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
conducerea superioară de partid și de stat": "La 12, 30 am trecut prin fața tribunelor. Gh. Gheorghiu-Dej se silea să facă o față veselă și făcea pa-pa! cînd cu dreapta, cînd cu stînga. Gheorghe Apostol, cu expresia mai inteligentă, nu-și crispase fața, ci făcea numai cu degetele mîinii drepte obligatoriul pa-pa! Bodnăraș așezat ca un pașă, se uita undeva în albastrul cerului. În dreapta lui Gh. Gheorghiu-Dej trei mutre schimonosite de plictiseală. Între invitați i-am remarcat pe Geo Bogza și pe
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
-și cunoșteau propria valoare și, indiferent la ce se gândeau, din punct de vedere intelectual, înțelegerea lor nu depășea nivelul trecutului. Vedeau numai fața îngustă a culturii din capitală și credeau că aceasta domnea prin toată Japonia. Încredințându-se politicii crispate din trecut, se bazau pe călugării-războinici din Honganji și pe numeroșii seniori ai războiului samurai din toate provinciile care îl urau pe Nobunaga. Shogunul încă nu aflase despre moartea lui Shingen. În consecință, juca dur: Eu sunt shogunul, stâlpul clasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
abia puteau vedea cozile cailor din fața lor, iar cărarea prin iarba câmpiei era încă întunecată. În timp ce ceața se învolbura în jurul steagurilor, al armurilor și lăncilor, toți oamenii arătau de parcă ar fi mers prin apă. Erau apăsați de gânduri care le crispau piepturile. Pâcla rece li se aduna pe sprâncene și pe firele de păr din nări. Dinspre malul lacului se auzeau plescăituri, râsete și glasuri animate. Cercetașii trupelor atacatoare se lăsară imediat în patru labe, pornind târâș înainte pentru a cerceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a avut o politică externă prevenitoare. Nu a avut o politică externă care să meargă pe delicatețea raporturilor dintre Federația Rusă și Uniunea Europeană sau NATO. Acum însă poate să facă asta, pentru că e decontractată și pentru că nu se mai simte crispată de niște urgențe de moment. O spun deschis. Doi, e o Românie pragmatică cea pe care o reprezentăm astăzi. Nu e o Românie care judecă relația prin prisma trecutului, având întotdeauna atârnată de gât o ghiulea care înseamnă relații complicate
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
sunt motivați să stea acolo, în momentul în care știi că trebuie să tragi de toate firele unei politici de personal ce răspunde incredibil de iute la telefoane de te miri unde, când descoperi situația asta, e normal că te crispezi, și atunci încerci să vezi ce poți repara. Vă spun eu ce repară cel mai bine Ministerul Afacerilor Externe, cam ca toate instituțiile acestui stat sărac, cum bine spunea domnul Bogdan Chirieac, banii, doamnă, banii! Atâta vreme cât nu există un proiect
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
la tine, când tu te-ai plimbat cu aia prin oraș și te-a văzut toată lumea?" Mama stătea nemișcată la masă, cu lacrimi care îi curgeau șiroaie pe chipul împietrit. Își ținea o palmă pe jumătate de gură, care era crispată de o suferință copleșitoare, pe care o îndura însă cu mai multă înțelegere pentru mine, suferință în adâncurile căreia ea contemplă păcatul și nu urmările lui, cum făcea tata. Această palmă care îi acoperea numai jumătate de gură, n-am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când își strângea genunchii ca și când i-ar fi fost frig, se încheia învelindu-și gâtul cu reverele pijamalei, ca și când ar fi avut un șal. Și cu coatele pe genunchi își ducea palma și-și ascundea obrazul. Nu cumva ea fusese crispată de vinovăție când rostise cuvintele "nu ți-am distrus opera?" Nu cumva dorind iertare, înțelegere, vrusese "s-o dea" pe glumă? Într-o clipă efracția săvârșită de ea îmi zbură pe dinaintea ochilor cu toate sensurile răsturnate. Mă iubea! Altfel n-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mea, care opri valul de fraze moarte în a căror magie vroia să se învăluie; Acuzatul are dreptul la apărare sau e condamnat dinainte?" Ce apărare, urlă el scos din sărite, și mă înjură de mamă și mâna i se crispa pe tampon, simțind primejdia confruntării cu un om viu și nu cu niște idei care îi turmentau judecata lui lașă. Aici scrie clar, dai ordine și primești, trebuie să mărturisești ce fel de ordine, dacă nu, te așteaptă plutonul de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încă din fașă și nu o eliberează decât în moarte. La ce bun atunci totul? Priviți chipul unui prunc înfășat, și o să vedeți cum apare pe el suferința că i se paralizează astfel mișcările lui libere: trăsăturile lui inocente se crispează de revoltă și neputință. Și el încă nu știe nimic, dar mai târziu va fi silit să afle, începînd din școală, trecând prin căsătorie, prin robia zilnică a luptei pentru existență, că totul îl înlănțuie, ierarhia socială, nedreptățile oricărei orânduiri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
raționalului, și după legile iubirii divine, în liniște, își revede faptele, gesturile, ideile, stările, intențiile, dorințele, gândurile, pasiunile și patimile etc. pe care le-a avut aici în toată existența sa terestră. De tot ce vede se rușinează și se crispează atât de tare, încât devine aproape insuportabilă starea sufletului sub "privirea" forței luminii și binefăcătoarei iubiri divine a Tatălui Ceresc. A cărei esență era: CÂND EU TE IUBESC, TU TE TRANSFORMI ȘI TE DEZVOLȚI. Se roagă cu disperare la cei
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
prin care am trecut într-o viață de om! Trăgând linia despărțitoare nu pot să nu mulțumesc Creatorului că m-a păstrat încă într-o bună stare, care să-mi permită să străbat restul timpului fără suferințe care să-mi crispeze făptura fizică prin dureri și depresii. Nu-mi pot plănui lucruri mari și de lungă durată, dar o carte bună de citet, o mică recenzie - sau chiar o încercare de a mai concepe câteva pagini, ar fi tot ceea ce mi-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
te ridici și îmi aduci o cola dietetică, o să-ți fiu prietenă pe veci. Îmi treceau fulgerător prin minte imagini din noaptea trecută - scene în care încolțeam oamenii și le țineam monologuri lungi și împiedicate despre mortalitate - și m-am crispat toată de rușine. Pentru scurt timp, rușinea mea s-a împletit cu o dorință de sfidare. Îi spusesem lui Rachel că nu le puteam face față oamenilor; o avertizasem. Dar rușinea a triumfat și nu era nimeni care să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
firavă și uscată, cu o claie de păr blond, tapat, ca vata pe băț. Leanne, se părea. — Știi cine îmi spune toate astea? a întrebat Neris. —Nu, doamnă. —Mama ta. Ray nu a spus nimic, dar fața lui s-a crispat puțin - reacția unui băiat dur de la țară care încearcă să-și stăpânească emoția. Nu a murit ușor, așa e? a spus Neris blând. —Nu, doamnă. A avut cancer, cu dureri foarte mari. Dar nu mai simte nici o durere acum. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la Boston. —O, Doamne, mulțumesc, ești atât de bună cu mine. Sună-l. —Cât e ceasul? M-am uitat la ceas. —Opt și douăzeci. E prea devreme? Nu. Cred că abia așteaptă vești de la tine. Era foarte îngrijorat. M-am crispat de rușine și am ridicat receptorul. A răspuns o voce somnoroasă: Sunt Kevin. —Kevin, sunt eu, Anna. Îmi pare foarte, foarte rău. Îmi pare așa de rău că te-am lăsat baltă așa. Am luat-o pe câmpii. —E în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Dar, curaj, eu sunt notarul Planului, chiar dacă ceilalți n-o știu. Am văzut eu lucruri și mai rele, iar urzelile din noaptea Sfântului Bartolomeu m-au costat mai multă trudă decât Îmi stă În obicei. Ah, de ce buzele mele se crispează În surâsul ăsta satanic? Eu sunt cel care este, dacă blestematul de Cagliostro nu mi-o fi uzurpat până și acest din urmă drept. Dar triumful e aproape. Soapes, pe când eram Kelley, m-a Învățat totul, În Turnul din Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de studiu, a mărturisit Hugo spăsit. Soția mea e, ăăă, plecată momentan. Eu am rămas la cârmă și, sincer să fiu, nu mă descurc prea bine. Fir-ar al dracului! De ce naiba pomenise de Amanda? Fața lui Alice s-a crispat. —Trebuie să plec, a spus ea tăios. —Și eu. Ei bine, Hugo încercase. Dar era limpede că Alice nu voia ca ei doi să fie prieteni și, în fond, de ce-ar fi vrut așa ceva? Date fiind relațiile ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a comunicat Hugo cu voce tremurândă tocmai când clopoțelul de la intrare a început să sune. Grăbindu-se pe hol, Hugo și-a trecut o mână peste fruntea care-i era acoperită de transpirație. A deschis ușa și le-a zâmbit crispat celor două persoane - un bărbat vesel și o femeie- care stăteau în prag. Bună, noi suntem Sarah și Steve Buckley... ooo... vă simțiți bine? l-a întrebat femeia privindu-l îngrijorată. —Fine1! a spus Hugo cu hotărâre, încercând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
avem dreptul să mergem în această direcție? Noua tendință este să se obțină acceptul subiectului, dar, în acest caz, cum îl prezentăm? Atunci când nu știe că aparatul îl înregistrează și este autentic sau atunci când simte că este filmat și se crispează, nemaifiind el? O altă chestiune: cum alegi personajul? În primul rând trebuie făcută o prospecție lungă, costisitoare, iar pentru unii creatori enervantă, pentru a cunoaște personajele, așa cum a făcut, de exemplu, Thomas Ciulei în Podul de flori, unde s-a
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Aparatul este un interpus, astfel că autorul, între "motor" și "stop", trebuie să conducă personajul real. Regula este simplă, nu-l pui să facă altceva decât știe și face în fiecare zi, decât ceea ce simte. Evident, prima dată va fi crispat și va urmări aparatul. Atunci, îl mai pui încă o dată, și poate și a treia oară, până când intră în ritm și uită de aparat. Familia Segal, de pildă, când lucra la Marile emoții mici și filmau în școală, lăsau aparatul
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
nimic. O figură brută, inexpresivă. De statură mijlocie, bine legat... La Târgșor, mâncarea fiind mai bună, s-a Îndreptat, nu era slăbit... Dar avea o figură de brută, care nu știa nimic, decât ce-a zis Partidul Comunist. Rău. Era crispat, gata oricând să Înjure dacă nu erai de acord cu el, și insistent În a te convinge... Și mai era unu’, șFlorinț Bârsan, care căuta să explice tot timpul că: „Partidul are dreptate și noi am greșit și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]