3,409 matches
-
câte. Mai aveau grijă bunicii de o văcuță dragă lor cu care s-au învățat de foarte mulți ani. Aveau și două oițe care pășteau în preajma casei, cât era vara de lungă. Apă era din belșug, un izvor limpede și cristalin era chiar lângă livadă. Și cât de frumoase erau toate cât timp bunicii erau sănătoși, bucuroși să-și revadă nepoata venind la ei în fiecare vacanță. De cum sosea în acest sat în vacanță de vară, Liliana lua în stăpânire împrejurimile
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
Dunărea nu are valuri de argint.Valurile ei sunt de plumb, vineții, pline de zoaiele Europei. N-ai fost atentă! -N-ai fost atent, tu, prostule! N-ai observat cum clipocesc valurile de argint printre sălciile strălucitoare? Cum scot sunetele alea cristaline...prelungi...misterioase...Să mă duci mâine pe Faleză! -Bine! Hai să dormim acum! Dormi!..dormi!.. Se luară în brațe, ținându-se strâns, parcă să nu se piardă. În curând adormiră, sforăind dulce, într-un duo armonios. În fundalul de tăcere
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
nr. 1386 din 17 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Pictez vise! Ma plimb nud în cele de noapte și în diafane stări în cele de zi! Nu port de altfel decăt zămbete largi în cute de sunete calde sub răset cristalin... Toate izvoarele m-au învățat așa! Subtil, abia vizibil, minusculă mișcare rotitoare într-un lac de idei ajungănd, devenită părăiaș de neoprit cuvintele mi-alunecă spre tablouri impresionante în sufletele voastre! Culorile văduhului nuanțate de dimineața aburindă le punem ca
ARIPI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383814_a_385143]
-
ce se întâmpla în acea zi dușmănoasă, ducându-și undele pe sub pojghița de gheață formată la maluri, spre întâlnirea cu sora mai mare, la fel de învolburată și sprințară, numită Moldova, nume căpătat de la ținuturile pe care le traversa cu apele sale cristaline și repezi. Casa lui Gligor Creangă era situată spre marginea de intrare a satului Dolhești, imediat ce treceai de centrul comunei Pipirig, într-o coastă a Dealului Cotnărel, nu prea înaltă, dar plină cu fagi și stejari seculari. De cum se licărise
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
de acum încolo deși, probabil, sunt și dintr-aceia care ar dori să-l stingă, să fie stins ori să-l retragă și să rămână retras, însă acum, când apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în urmă, cristaline, șlefuite de patimă, suferință și inteligență, câteva sute de vorbe memorabile. Înțelese în dozajul lor corect, uneori cu doza necesară de umor, alteori rămânând de-a dreptul contestabile, ele pot să apere de amăgitori, de proști și ipocriți iar uneori
In memoriam: Împlinirea a cinci ani de când omul de radio şi scriitorul Ioan Ion Diaconu (1937 – 2011) a trecut la cele veşnice… [Corola-blog/BlogPost/94181_a_95473]
-
pe malul fierbinte. Dar, de plictiseală, valurile devin nervoase, marea pare o regină ce își apără teritoriul. Iar cântecul ei, plin de violență, ce cântec rock! Câte sentimente exprimă! Atunci, e momentul în care ea se descarcă. Dar o gârla cristalina? Apă care tot curge, lăsând în urma ei pietrele, așa cum amintirile ne rămân nouă, în ciuda trecerii timpului. Ce melodie dance! Numai bună de binedispus lumea. Dar ce cântec are apă care curge într-o sticlă de plastic? Un reggaeton de excepție
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
pe malul fierbinte.Dar, de plictiseală, valurile devin nervoase, marea pare o regină ce își apără teritoriul. Iar cântecul ei, plin de violență, ce cântec rock! Câte sentimente exprimă! Atunci, e momentul în care ea se descarca.Dar o gârla cristalina? Apă care tot curge, lăsând în urma ei pietrele, așa cum amintirile ne rămân nouă, în ciuda trecerii timpului. Ce melodie dance! Numai bună de binedispus lumea.Dar ce cântec are apă care curge într-o sticlă de plastic? Un reggaeton de excepție
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
joacă iarăși mă pierdeam. Balconul unde stăteai tu, mama, Parcă de dor a amuțit. Încă visează-a ta năframa, Și părul tău de griji albit. Mi-e dor de stradă Pieții, plină De copii și jocuri uitate. De gârla Cheii, cristalina, ... Citește mai mult Măneciul meu (Prahova, Cheia)Cristina PârvuMi-e dor de merii plini din curte,În care toți ne cocoțam.Livada mea cu doruri multe,Unde-așa fericiți eram.Mi-e dor de-a mea copilărie,Ce-a trecut ca
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
În joacă iarăși mă pierdeam.Balconul unde stăteai tu, mama,Parcă de dor a amuțit.Încă visează-a ta năframa, Și părul tău de griji albit.Mi-e dor de stradă Pieții, plinăDe copii și jocuri uitate.De gârla Cheii, cristalina,... XXIII. JOIA MARE ODINIOARĂ, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1946 din 29 aprilie 2016. Joia Mare odinioară Cristina Pârvu Ajuns-am în Joia Mare, Cât de grăbit este timpul. De nostalgie simt o boare, Iar mi se
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
GR[DINA RAIULUI FOLCLORIC Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1716 din 12 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pentru voi dragi români, oriuunde v-ați găsi, vă ofer o melodie de suflet 3 GRĂDINA RAIULUI FOLCLORIC Din apa cristalină a melosului dulce ca un „fagure de miere” au băut să-și astâmpere setea de frumos rapsozi și instrumentiști minunați, care prin măiestria lor, dăruire sufletească și dragoste nețărmurită pentru obiceiurile și tradițiile strămoșești, ne-au lăsat o zestre inestimabilă
PARTEA A II-A ]N GR[DINA RAIULUI FOLCLORIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378225_a_379554]
-
și pururea nevăzută,/ ca înlănțuiri în adorație de trepte aurite/ ancorate spre cercul nadirului luminos/ al iubirii Feței Nevăzute a lui Hristos,/ poem de îmbrățișare a aurei fierbinte/ a lumii de noi doar intuite/ - izvor veșnic în ape arteziene și cristaline -/ în care se scaldă zimbrii de foc,/ zimbri albi, himerici ai lui Dumnezeu’’, iar în partea a doua: ,,poem pentru zboruri de păsări uriașe/ cu pliscul sonor pe nume inventate,/ ale căror triluri chemau veșnicia/ și viața fără de moarte/ poemul
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
La capitolul lansării de carte s-a încadrat și monografia comunei Poiana Stampei, promovată de Vasile Bâcu, președintele Societății „Mihai Eminescu”, fiind de față autorii - Ioan și Paraschiva Abodnăriței de la Vatra Dornei. Cu o gingașă crenguță de brad, cu tremur cristalin de clopoțel, vocea Victoriei Costinean, Lucrător Emerit al Culturii din Ucraina, a făcut să răsune un duios colind pentru Nașterea sufletului poporului român. La Muzeul etnografic regional, Elena Tărâțeanu, directoarea Muzeului „Mihai Eminescu”, și gazda Olena Zatulovskaia au primit corul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93713_a_95005]
-
căpșorul Floricicăi: „Să cânt, să nu cânt? Cânt sau nu cânt? Acum, acum, până nu se apropie tramvaiul de cealaltă stație. Acum ori niciodată, bâzâi un bărzăune mai mare și Floricica lansă în spațiul sonor din tramvai, cu toate vibrațiile cristaline ale sufletului său, un îngeresc „Steaua sus răsare”. Urmare acestor vibrații celeste, stolurile de griji și socoteli de pe frunțile oamenilor se agitară speriate, încercară să se bulucească spre uși și ferestre, care, bineînțeles că erau închise și, în vaiete jalnice
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
se descurajă. Se minună când i-a văzut pe copii butonând cutiuța misterioasă. Acum știa ce are de făcut și tot sărea în sus ca să ajungă la butoane... Credea că ei îi vor deschide gospodarii, când vor auzi vocea ei cristalină și le va spune că ea este...asta mică. Dar degeaba. S-a convins că nu poate butona misterioasa cutie. Se agăță înciudată de mânerul nemiloasei uși, tot în speranța că, dacă insistă, îi va înmuia balamalele. Renunță. Nu însă
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
o uitare, Dorința de-a trăi și de a simți frumos. Chiar ploile cu stropii lor cei mari, Ce se topesc pe iarba cea blajină, Se pare că-s mai reci și tot mai rar, Mai udă tineri cu fruntea cristalină. Tăcerea dintre suflete e tot mai mare, Deși mai umblă mulți îmbrățișați... Iubirea lor nu cântă serenade, Cu ochi senini de dor înlăcrimați. Cuvinte mari se mai rostesc în lume. Și se vorbește mult de dragoste, cu zel. Însă trăirile
DE TE-AŞ IUBI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382131_a_383460]
-
nord a Ciprului,ocupată de turci,porcul era izgonit de prin mâncare,aici râmătorul își afla obștescul sfârșit, incinerat pe grilele fierbinți. Mirosul ademenitor, care punea stăpânire pe faleză și pe plajă ,se pierdea destul de greu ,undeva în mijocul mării cristaline. - Asta am găsit,sper să fiți mulțumită, îi spune întinzându-i farfuria aburindă, umplută de cotlete fripte. - Da ,este bine .... Tu nu vrei să mănânci cu mine ? Nimeni dintre clienți nu îl invitase până acum la masă și de aceea
VIAȚA LA PLUS INFINIT (8) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382278_a_383607]
-
aură veleitară, expresia ,,semi-populară” sau ,,semi-folclorică”. Cu alte cuvinte, ori e albă, ori e neagră ? Săină nu prea se poate, dragă Daniela... Dar, să penetrăm universul liric al Cristinei Mariana Bălășoiu, pornind chiar de la cea dintâi creație inclusă în fuiorul cristalin, răcoros și jucăuș al ,,Izvoarelor”. Inscripția ,,Sărbători Pascale” este una luminoasă, cu miresme de cozonaci, nuci și maci, miel și ouă încondeiate - radiind o stare de spirit tonică, în ciuda celor trei cruci, de pe subsolul paginii, cu Iisus răstignit. În aceeași
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
n-ați considerat necesar a face un minim efort: "Vă cer acum stafidele și pita/ Că l-am slujit cu iambii florentini/ Și i-am jertfit puzderie de crini,/ Cum a făcut pe vremuri Sulamita.// îl poartă-n lume pașii cristalini,/ în umbra lor iubirea înflorit-a,/ Cu-această vină, tulburând ursita,/ Cărarea-i se strecoară printre spini.// Spre templul său din clare diamante,/ Construcție pe endecasilab,/ M-au însoțit Petrarca și cu Danti,// Dar sufletu-mi cucernic și prea slab
Actualitatea by Monica Patriche () [Corola-journal/Journalistic/8222_a_9547]
-
și scoici, pe care le răsfiră, cu grație, printre degete. Același fenomen se repetă cu stropii de apă, pe care-i face să irumpă în aer, transformându-i, printr-un gest magic, în sfere imense, străvezii, volatile. Muzica redă clipocitul cristalin al apei, ciocnirile sticloase ale scoicilor și foșnetul straniu al nisipului, în combinații timbrale de mare plasticitate și finețe expresivă. Finalul scurtmetrajului transformă jocul inocent de la început, într-unul meditativ, preocupant, datorită dedublării subite a personajului feminin - fapt ce face
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
galerii de providențiali dirijori care au marcat evoluția cântului coral românesc lugojean (Iosif Czegka, Ion Vidu, Filaret Barbu și Dimitrie Stan), Remus Tașcău a atins culmile perfecțiunii interpretative, suprema măiestrie artistică. Sunetul diafan al corului său, înnobilat cu splendide irizări cristaline, era asemuit cu cel al unei viori Stradivarius. Era supremul ideal al maestrului, care-i avea ca modele artistice pe Marin Constantin și camerala sa, mirificul „Madrigal”. La rândul său, maestrul bucureștean îl considera pe Remus Tașcău drept unul din
Remus Tașcău și momentele de grație ale muzicii corale lugojene by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Journalistic/84060_a_85385]
-
semnături autohtone sau străine. Și anume, a reușit să creeze un balet nou, proaspăt, curat, cu un limbaj gestic aristocratic, cursiv, fără asperități și pauze inutile, fără repetabilități iritante pentru privitor, spumos, lin, într-o continuă mișcare, ca un pârau cristalin de munte. Am văzut și admirat în Anotimpurile Aleishei Gardner o partitură elegantă în care clasicul s-a desprăfuit și modernul s-a patinat, făcând fuziunea lor lină, firească, logică, dar surprinzătoare și în egală măsură o complexă ofertă tehnico-artistică
La Sibiu, Eleganța unei creații by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84265_a_85590]
-
cor de tineret din România, atât de apreciat și chemat peste hotare. Sub bagheta Luminiței Guțanu ne-am încântat spiritele cu melodii ce ne-au adus aminte de anii copilăriei: Linu-i lin de Tiberiu Brediceanu, în care am ascultat vocea cristalină a sopranei Andreea Elena Blidariu, Velerim și Veler, Doamne de Vasile Popovici și nelipsitul Domn, Domn să-nălțăm de Gheorghe Cucu. Mesajul încărcat de emoție, veselie, recunoștință și tihnă pe care cântecele de Crăciun le poartă în armonii frumos ornamentate
O seara magic? cu Symbol by Janina B?DICI () [Corola-journal/Journalistic/84306_a_85631]
-
substanța acesteia ce se transmută în limbaj revelator. Oportun, autorul afectează procedeul alchimic: "tăcutul hidromel / pe care-l beau îngerii // amestecul secret de / alcool și sînge după / rețetar trismegist" (Poemul). Umorile lipsite de un echivalent stilistic sunt înlăturate în favoarea formulei cristaline,verbozitatea e refuzată cu consecvență în beneficiul rostirii parcimonioase, de aforistică tăietură. Gnomismul are un aer concomitent elaborat și spontan prin acuitate: "noaptea / a trimis luna / să ne privească / pe pod / rîul ne-a memorat / umbrele" (Melancolie). Sau ca o
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
Jupuita (Adrian Oțoiu), Pupa Russa (Gheorghe Crăciun), Orbitor (Mircea Cărtărescu), Exuvii (Simona Popescu) și Fric (Ștefan Agopian) candidează tacit, cu drepturi egale, la un număr neprecizat de poziții canonice. Verdictele, în această perioadă tulbure ca și în aceea aparent mai cristalină dintre războaie, sunt, uneori, contrariante. Inserate, însă, într-o minuțioasă textură analitică, ele nu participă, totuși, la construirea vreunor ierarhii. Aplicațiile pe text sunt, nu o dată, fermecătoare. Câteva ar trebui, spre folosul personal, conspectate. Cum e aceea dedicată ultimului, de după
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
-s goale, seci, neguri mi-aruncă în hău steaua, acolo unde lumina piere pe veci. N-oi mai slăvi frumusețea în vers. N-am să mai plăsmuiesc vreun cântec, N-o să-mi mai placă să fredonez, nici să ascult râsete cristaline de tineri. Nicicând n-o s-o mai iau pe deal în mers nepăsător, cu-a tinereții voioșie crudă. Ci-n sală de stâncă neîntors voi dormi, doar marii barzi răposați să m-audă.
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]