187 matches
-
ci este în așa fel încît, în ea, fiecare dintre elementele unite își păstrează proprietățile, însă acestea aparțin toate unui singur individ. Această teză a raportului paritar dintre divin și uman îl ajută pe Leonțiu să evite una dintre problemele cristologiei lui Chiril al Alexandriei, respectiv preponderența elementului divin, care tinde să-l pună în umbră pe cel uman în persoana lui Cristos. De fapt, cristologia lui Leonțiu este influențată mai mult de cristologia marilor Capadocieni decît de Chiril. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
raportului paritar dintre divin și uman îl ajută pe Leonțiu să evite una dintre problemele cristologiei lui Chiril al Alexandriei, respectiv preponderența elementului divin, care tinde să-l pună în umbră pe cel uman în persoana lui Cristos. De fapt, cristologia lui Leonțiu este influențată mai mult de cristologia marilor Capadocieni decît de Chiril. Pe de altă parte, respingerea doctrinei conform căreia trupul lui Cristos înainte de înviere este nedegradabil are, ca și în polemica antiiulianistă a lui Sever de Antiohia, motivații
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe Leonțiu să evite una dintre problemele cristologiei lui Chiril al Alexandriei, respectiv preponderența elementului divin, care tinde să-l pună în umbră pe cel uman în persoana lui Cristos. De fapt, cristologia lui Leonțiu este influențată mai mult de cristologia marilor Capadocieni decît de Chiril. Pe de altă parte, respingerea doctrinei conform căreia trupul lui Cristos înainte de înviere este nedegradabil are, ca și în polemica antiiulianistă a lui Sever de Antiohia, motivații soteriologice: Logosul nu și-ar fi însușit trupul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
află figura lui Cristos (ceea ce se explică, în parte, prin faptul că, în general, acestea sînt comentarii ale unor pericope evanghelice), iar accentul cade pe puterea sa divină. Dat fiind genul textelor, nu ne putem aștepta să găsim aici o cristologie sofisticată; Leonțiu se mulțumește să sublinieze că Dumnezeu și omul sînt uniți și identici în Cristos. Foarte prezent e diavolul, instigator al ereziilor; se sublinează și raportul acestuia cu iudeii, în special prin exploatarea și dezvoltarea unor motive existente în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu seamă tratatul despre unirea ipostatică), H. Chadwick (1972) a propus ca Marcu să fie identificat în persoana unui egumen al unei mănăstiri de lîngă Tars, căruia Sever de Antiohia, în două scrisori din anii 515-518, îi cere să condamne cristologia calcedoniană și messalianismul, cu care îl bănuia că simpatizează; tratatele Despre unirea ipostatică (11) și Despre botez (4) ar reprezenta răspunsurile lui Marcu la cele două acuzații. în schimb, O. Hesse, în numeroase studii publicate începînd cu 1967, subliniază afinitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fiind absența oricărei explicații a expresiei „unire ipostatică” la Marcu, pare improbabil ca el s-o fi creat (Grillmeier) sau chiar s-o fi folosit astfel în primii ani ai controversei nestoriene (Kunze). în plus, așa cum a observat J. Gribomont, cristologia lui Evagrie a fost în centrul dezbaterilor nu în timpul crizei origeniene din 399-400, ci în timpul celei din anul 515 și după aceea. Ar fi așadar just să semnalăm importanța polemicii antiorigeniste din tratatul 11, însă în favoarea unei datări analoage celei
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe cel ce poartă de cel care e purtat. Se adresează celor care „îl împart” pe Cristos, separînd Logosul de om. Am amintit divergențele actuale suscitate de interpretarea tratatului: A. Grillmeier (la fel și Hesse) vede aici o polemică împotriva „cristologiei diviziunii” cultivate de călugării origeniști care, la sfîrșitul secolului al IV-lea, ar fi atribuit sufletului lui Cristos acțiunile mîntuitoare din cadrul „economiei” dumnezeiești, începînd cu Venirea în trup; alții (Chadwick) îl consideră o distanțare de calcedonism. Bibliografie. Textul tratatelor 1-10
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alții „transmitere ierarhică a harului” (hierarchikê eucharistia); e vorba probabil de Crez, introdus în liturghie abia din 476. Firește, monahismul și riturile sale, în special mărturisirea, așa cum sînt descrise în corpus, sînt greu de imaginat în secolul I. Autorul cunoaște cristologia celor două naturi definită de Calcedon în 451 (astfel, de exemplu, folosește frecvent vocabula asynchytos, „neamestecat”, tipică pentru controversele cristologice din prima jumătate a secolului al V-lea și definită apoi la Calcedon: de exemplu, în Numele divine, 1, 4; 592B
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o concepție de origine stoică, însă trebuie amintit că, pentru stoici, divinitatea este absolut imanentă lumii. Apoi, creația este echivalentă cu proodos, care produce ființele făcîndu-le să iasă din divinitatea care le conținea (de exemplu, Numele divine 5, 9: 825A). Cristologia lui Dionisie nu se abate de la dogma stabilită la Calcedon în privința unirii celor două naturi, umană și divină, în Cristos (de exemplu, Numele divine 2, 10: 648D-649A), însă terminologia referitoare la caracterul inalterabil al naturii divine în Cristos și la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
elemente doctrinale propriu-zise. Cercetătorii au crezut că există unele amănunte care îl apropie de doctrinele teologice ale lui Iustinian, cum e formula „unul din Sfînta Treime s-a întrupat”, care provocase perplexitate la Roma; același lucru se poate spune despre cristologia poetului, asemănătoare cu cea a lui Iustinian. El nu e de acord cu cei ce fac din Cristos „un simplu om”, fie el și perfect, formulă pentru care Iustinian îi condamnase pe Origen și Teodor de Mopsuestia, tot așa cum îi
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
M. Aubineau, acest mare savant și investigator de manuscrise, a descoperit în manuscrisul sinaitic grecesc 492, din secolul al IX-lea, două Omilii pentru Paști ale lui Hesychius de Ierusalim, unde e glorificată Crucea lui Cristos și este expusă și cristologia autorului. Hesychius era mai apropiat de școala din Alexandria decît de cea din Antiohia. Hesychius nu a scris doar opere de exegeză biblică. Este, între altele, și autorul unei Istorii bisericești din care ne-a rămas doar un fragment referitor
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe exegeții antiohieni atunci cînd discută, cu competența pe care i-o permite formația sa, probleme de istorie biblică sau de interpretare a Psalmilor, ori legate de autenticitatea unor opere. Se pare că scriitorul nutrește un oarece interes chiar pentru cristologia lui Nestorie. După cum ne spune el însuși, Cosma ar fi scris și o explicație a Cîntării Cîntărilor, un Manual de geografie și un Manual de astronomie; toate s-au pierdut. Unele informații referitoare la Evanghelii sau la Psalmi pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sa găsim într-un Comentariu la Apocalipsă care-i aparține și a fost descoperit acum șaptezeci de ani. Aici, autorul declară că scrie la aproape cincizeci de ani după viziunea lui Ioan. Totodată, referirile la doctrinele creștine, mai exact la cristologie și la doctrina origeniană a apocatastazei, condamnată în acea vreme la Constantinopol, pe care le găsim în această operă ne permit să-l plasăm pe Ecumenius în secolul al VI-lea; comentariul a fost tradus în siriacă în secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
descifrarea tâlcului învățăturilor pe care tradiția sutelor de mii de ani ne-o transmite prin intermediul acestora. Miturile, după sensul lor ascuns, tratează deci două teme: cauza primă a vieții (metafizică) și conduita înțeleaptă a vieții (etică). Întotdeauna am văzut în cristologie, doctrina despre existența lui Isus, o formă de simbolism suprem care întrepătrunde lupta dintre filosofie și credință, dintre Platon și Moise. Omul e un fir de praf, o picătură de apă în comparație cu măreția cosmosului. E absurd să ne gândim că
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
speranța de a fi asemeni lui Dumnezeu. Încarnarea divinului în Isus Cristos, văzută ca o avatara reprezintă o manieră comprehensibilă de înțelegere a eternei figuri mesianice de descindere permanentă a divinului în omenire. Hindușii văd doar în acest sens tâlcul cristologiei. Cuvântul a devenit carne 297, încarnare a Logosului divin în Isus Cristos, conceptul avatara având caracterul de unicitate. Tradiția afirmă că acesta este un fenomen ciclic, pe care chiar și Isus îl cunoștea din inițierile sale egiptene și himalaiene și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vede mișcarea verticală. Credința creștină reușește să transforme atât de profund lumea, încât ea produce o reală deplasare de planuri, o despicare și o dezintegrare a lumii, o trecere într-o altă dimensiune. Léon P. Karsavin publică un studiu de cristologie Sur les deux natures dans le Christ. Cristologia care s-a dezvoltat în cadrul Bisericii Creștine, vede în Iisus Hristos întruparea Fiului lui Dumnezeu și un om, în același timp. Dacă Sinodul din Efes (431) - al cărui singur document oficial este
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
atât de profund lumea, încât ea produce o reală deplasare de planuri, o despicare și o dezintegrare a lumii, o trecere într-o altă dimensiune. Léon P. Karsavin publică un studiu de cristologie Sur les deux natures dans le Christ. Cristologia care s-a dezvoltat în cadrul Bisericii Creștine, vede în Iisus Hristos întruparea Fiului lui Dumnezeu și un om, în același timp. Dacă Sinodul din Efes (431) - al cărui singur document oficial este condamnarea lui Nestorius - a întărit autoritatea Sinodului de la
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
lui Nestorius - a întărit autoritatea Sinodului de la Niceea (325) și a insistat pe autoritatea lui Hristos, Sinodul de la Calcedon (451) fixează definitiv, printre altele, faptul că Hristos este o singură persoană în două naturi. Aceasta reprezintă de acum încolo fundamentul cristologiei 12. Erezia lui Arie obligase Biserica să elimine orice urmă de subordinațianism origenist și să elaboreze o doctrină fermă și precisă cu privire la Sfânta Treime. Primul Sinod Ecumenic de la Niceea acceptă termenul de omousios propus de Sfântul Atanasie; de atunci este
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Gondillac, Charles du Bos, Leon Șestov, Senghor et alii. 12 Léon P. Karsavin, Sur les deux natures dans le Christ, în "Logos". Revue internationale de synthèse orthodoxe, nr. 1/1928. Iată definiția dogmatică propusă de Sinodul de la Calcedon (451) cu privire la cristologie: "Urmând deci pe Sfinții Părinți, mărturisim, într-un singur glas, un singur și același Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, același și desăvârșit întru dumnezeire, același și desăvârșit întru fire omenească, același Dumnezeu cu adevărat și om cu adevărat, alcătuit din
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Dumnezeu”, o viață de sărăcie voluntară, dar și de rugăciune și de studiu. În scris, prietenii îi pun lui Augustin o serie de întrebări despre natura sufletului, despre Dumnezeu creatorul, despre ideile platonice, despre originea răului; sau despre Trinitate și cristologie; Augustin le adună și le oferă un răspuns: așa se alcătuiește tratatul Diverse întrebări (De diversis quaestionibus), în număr de optzeci și trei, a cărui scriere se prelungește până în 396. Până la quaestio 25, se discută probleme filosofice și teologice de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nestorianismului de către Occident: pelagianismul, pe care îl combate aici Cassian, este înțeles conform tiparelor pe care teologii de la Roma tocmai le elaborau. Desigur, Cassian nu era foarte interesat de motivele teoretice ale controversei, dar și în această operă apără o cristologie care este conformă cu ceea ce propovăduise prin operele sale ascetice, adică aceea ce stă la baza desăvârșirii creștinului. De altfel, Augustin este absent și din această ultimă operă a lui Cassian: în cartea a șaptea unde scriitorul face o listă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care sunt judecători, nu pot face altceva decât să-l declare învingător pe Arnobiu. Ca o exemplificare a doctrinei lui Chiril este citată în traducere latină și discutată în detaliu o Omilie pascală a acestuia (nr. 17); ca document de cristologie ortodoxă este expusă o predică despre naștere a lui Augustin, deși, așa cum am văzut mai înainte, autorul are opinii contrare celor ale episcopului de Hippona privitoare la doctrina harului (lucru care i-a făcut pe cercetători să presupună că Disputa
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conțin mai ales reflecții despre diferitele sărbători bisericești, în special despre cea a Crăciunului și despre Paști; însă și în aceste omilii, Leon revine asupra problemelor dogmatice care erau vehiculate în acea epocă și în special asupra celor legate de cristologie. Leon însuși și-a strâns omiliile în două culegeri, din care prima le conținea pe cele din anii 440-445, când a obținut de la Valentinian al III-lea condamnarea maniheilor și legea privind numirea episcopilor care a pus capăt controversei cu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
distincte cele două personalități. Bibliografie. Ediții: PL 65; CChr.Lat 91-91A, 1968 (J. Fraipont, C. Lambot). Traduceri: CTP 57, 1986 (La condizioni della penitenza; La fede: M.G. Bianco). Studii: G. Lapeyre, Fulgence de Ruspe, Paris, 1930; C. Micaelli, Osservazioni sulla cristologia di Fulgenzio di Ruspe, Aug. 25 (1985), 343-360. 2. Ferrando din Cartagina Este un personaj despre care de obicei se spune că a stat în umbra lui Fulgențiu căruia i-ar fi scris și biografia; totuși, el merită poate o
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și un corpus foarte original în cadrul literaturii creștine, pentru că sunt total diferite de obișnuitul mod de tratare a subiectelor creștine. Mai precis: Boethius se dedică discuției problemei trinitare și se întreabă cum poate exista o substanță în trei Persoane; examinează cristologia pentru a vedea cum pot exista două naturi și o singură persoană în Cristos și, în opere de mică întindere, dezvoltă o argumentație strânsă folosindu-se exclusiv de procedee riguros logice și de concepte derivate din filosofia neoplatonică în care
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]