13,997 matches
-
poezia tradițională. Nu ne spune poate nimic titlul cu sonorități de Glossă eminesciană Din cîte adevăruri, dar primul vers ne trezește brusc amintiri: "Fă-mi plata, te rog! Trebuie să plec." Versurile care urmează au dat multă bătaie de cap criticii: Închid un ochi și văd/ mari adevăruri solide. Îl deschid/ și lucrurile se fac mai mici,/ și văd cu doi ochi/ mai puțin decât cu unul,/ și văd cu doi ochi jumătate/ din cât văd cu unul..." Unii au văzut
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
1989, al hebdomadarului rău famat, Luceafărul, răsfrînge în paginile sale fuziunea celor două totalitarisme, de stînga și de dreapta. Altfel spus, fenomenul ce reprezintă, după spusa unui politolog american, "ciuma" actuală a Estului. Ca o expresie a numitorului comun ideologic, criticul învinuiește categorial, referindu-se nu la individ, ci la grupuri etnice, reprobate în întregul lor. De asemenea învederează mentalitatea conspirativă a totalitarismelor, bănuind pretutindeni comploturi, mari mașinațiuni de ordin internațional, considerîndu-se împresurat din toate punctele cardinale. Imoralitatea lui Mihai Ungheanu
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
o înțelege. Țin minte cînd mi-am pus prima oară întrebarea cu privire la caracterul fatal limitat în timp al percepției critice: după ce am citit Axel's Castle, studiul din 1931 al lui Edmund Wilson despre simbolism, am descoperit într-o revistă (criticul american mă fascinase și căutam tot ce se putea în legătură cu el) o mărturisire, pe care autorul o făcea la bătrînețe, despre spaima de care este încercat că, într-o zi, va fi "depășit" de literatură, nu-i va mai plăcea
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
Să țină de natură, de cultură (formație, canon etc.) ori de amîndouă? Și, mai cu seamă, să fie fără leac? Nu din orgoliu răsar aceste întrebări, ci din obligația de a ne cunoaște pe noi înșine, dacă dorim (și toți criticii adevărați doresc asta) să-i cunoaștem pe alții. Cum, adică, să pretind a citi bine miile de opere pe care timpul mi le scoate în cale, dacă nici pe mine însumi nu mă pot citi?
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
Cuilă, Editura Humanitas, București, 2002 Se poate și fără întrebare Scrisoarea lui Jean Cocteau către americani, publicată în 1949, după douăzeci de zile petrecute la New York, în care dramaturgul francez a avut de-a-face nu numai cu publicul, ci și cu criticii americani, devine cu totul actuală după evenimentele din 11 septembrie 2001. O lume întreagă încearcă astăzi să înțeleagă nu numai ce înseamnă fundamentalismul islamic, ci și ce înseamnă valorile americane. Cum spiritul "cu dinți tari" al francezilor s-a dorit
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
C. Rogozanu Șocul de lectură, în cazul noilor romane ale lui Dumitru Țepeneag (Hotel Europa, Pont des Arts și Marmureș), este asigurat de lizibilitate. Un termen cheie care irită ori de cîte ori este abordat de criticii tineri, atunci cînd este aplicat scriitorilor din vechea școală. Apoi, este bineînțeles un șoc și dacă ținem cont de trecutul experimentalist al autorului nostru, pe care nu mai are rost să-l amintim. Avem de-a face, pe de o
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
a uitat cu totul de radicalismele juneții". Dl. Vartic observă: "Aici nu mai e vorba de Cioran, ci de un Pseudo-Cioran!" Pe drept cuvînt. Ar fi de adăugat că, după fanii unui Cioran fără trecut, se înmulțesc de la o vreme criticii unui Cioran cu trecut. Deopotrivă de stupizi, și unii, și alții, cînd își închipuie (vezi și ce scrie dl. Valentin Protopopescu în Observator) că știu ce era în mintea filosofului mai bine decît el însuși. A doua aberație a descoperit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
este astfel antedatată într-un chip mistificator! Abia Ceaușescu introduce nemijlocit criteriul originii etnice ca unul de "triere" a indivizilor și desigur ca un instrument de mobilizare demagogică a maselor, dar ferindu-se a le transforma totuși într-o proclamație. Criticul protocronist merge însă mai departe, developînd "gîndirea" obscurantistă a dictatorului, dîndu-i în vileag substratul fascistoid. Obsedat de "ocuparea" neromânească a instituțiilor, M. Ungheanu îi prelungește durata și după 1989, cînd se străduiește a pescui în compoziția lor aceleași elemente străine
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
o capcană cu o glumă care pare inocentă, la prima vedere. Este vorba despre definiția "scriitorincului". Omul care nu face nici istorie literară, nici critică pură, nici "întîmpinare", căruia nu-i place prea mult "specializarea" - în această imagine se recunoaște criticul nostru, cu un soi de "iresponsabilitate" jucată. Nu știu cum se face însă că, la o privire retrospectivă, prilejuită de o culegere de eseuri precum Scriitorincul, lucrurile nu stau deloc așa. Dacă privim pe Animal Planet cîteva documentare despre ornitorinc, înțelegem foarte
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
totuși un adevăr în această mică "poantă" și de aici pornește toată indecizia de "statut" cultural al scriitorincului nostru. Se raportează "serios" Dan C. Mihăilescu la modelul Noica? Sigur că da. O face ironic, dar reperul este extrem de puternic pentru criticul cu pricina. Această culegere de eseuri (lipsesc cronicile de întîmpinare și recenziile) lămurește portretul unui critic, în fond extrem de "pe val", în pas cu moda culturală și, vom vedea, profund "nescriitorinc"... Dan C.-ul este unul din susținătorii necondiționați ai
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
în general. Aberații cu un erou ciudat, Dan C. Mihăilescu. Scriitorincul este deocamdată un țel. Deși pare, ornitorincul nu este un animal de tranziție între două regnuri, ci este o soluție, o soluție extrem de viabilă a naturii cum subliniază chiar criticul. încă nu a găsit soluția pentru că, deși are o carieră mediatică interesantă, incredibilă pentru un critic literar, deși reușește să nu se uzeze tot "aducînd cartea", el insistă, iată, să-și adune eseuri dintr-un război care va fi, dacă
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
parte, cei orientați către afaceri spuneau: nu veți cîștiga bani; pe de altă parte, profesorii politizați se plîngeau că literatura modernistă este elitistă, prea estetizantă, abstractă și așa mai departe. în anii șaizeci, am trăit o scurtă perioadă de reconciliere - criticii marxiști au încercat să demonstreze că poți folosi literatura pentru a face muncă culturală. Oricum, se vede acum că, oricît ai împinge literatura, nu este niciodată destul pentru a produce revoluția din mintea oamenilor, că, dacă ai de gînd să
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
a-l face pe I. Călugăru beneficiar al unui nume, de veridicitatea căruia ajunge singur să se convingă, prin "descendența sa dintr-un presupus monah". Prilej de a ne reaminti de schițările de portret ale lui E. Lovinescu din "agende". Criticul îl apreciase ca autor, dar pînă să ajungă la semnatarul Cailor lui Cibicioc văzuse omul "cu aparența tîmpă, dar cu ochii extrem de șireți", "căruia îi scot mîna din buzunar, cînd dă mîna cu mine". Gabriela Omăt, informată în urma lecturii unui
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
propria carieră, care forțează limite și, de ce nu, manipulează un public pe care a învățat să-l cunoască ca nimeni altul. Acesta este clasicul văzut de Florin Manolescu. Nici tragic, nici persiflant, nici sentimental - adică nu așa cum și-l disputau criticii în general și așa cum și astăzi e discutat Caragiale, de parcă omul ar fi în chestie și de parcă am vrea să-i reperăm cumva onoarea de cinic numindu-l sensibil, și viceversa. Cei doi Caragiale sînt respectiv un Caragiale al literaturii
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
care îl cheamă tot Cioran. Ne putem da seama după deosebirea dintre caietele lui, care sunt uneori chiar banale, și textele rafinate și ironice pe care Cioran le-a lucrat, până ce-a ajuns la o mare dexteritate verbală. Mulți dintre criticii noștri erau atât de pasionați de personajul Cioran, încât nu vroiau să caute o altă biografie decât cea prezentată în textele scriitorului din Rășinari. Este, până la urmă, un răspuns corect, adică sprijinit de text. Cioran spune (în Despre neajunsul de
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
Rodica Bin După ce ultimul său roman O poveste lungă fusese făcut literalmente praf de criticul Marcel Reich Ranicki, Günter Grass revine în luminile rampei cu o nuvelă avînd dimensiunile unui scurt roman, publicată zilele acestea la Editura "Steidl". Im Krebsgang (în pas de rac) - a fost lansată printr-o excelentă și perfect concertată campanie publicitară
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
relata și istoria propriei noastre suferințe. Refugiul în masă al populației din Prusia răsăriteană a fost de la un capăt la celălalt o adevărată catastrofă, dar una de natură secundară, deoarece nelegiurile comise de germani au constituit elementul declanșator al dezastrului". Criticul literar Reich Ranicki contestă părerea lui Günter Grass și declară că, dimpotrivă, s-ar fi putut de la bun început vorbi fără rețineri despre alungarea germanilor din răsărit. Numai că prozatorul își exprimase deja în cuprinsul aceluiași interviu regretul față de faptul
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
recunoaște precursorii în Ibrăileanu, Holban, Eliade, Fîntîneru, Blecher, dar și Mateiu Caragiale și Ion Vinea. Consideră că romane precum Moromeții, Cronică de familie, Groapa, care continuă seria romanului naturalist ("degradat") al unor I. M. Sadoveanu, Radu Tudoran, Pavel Chihaia ș.a. Criticul apreciază și aceste cărți, romancierul nu le urmează. Deși omologat ca eseist și critic mai curînd decît romancier, dl George are despre critică părerea negativă a lui Camil Petrescu: fiind "critica prin excelență caducă, ea dispare cînd își atinge scopul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15486_a_16811]
-
George declară a se fi lăsat convins, deși Lovinescu i-a fost mereu aproape. Așa se explică insistența cu care dl George se recomandă (nu acum pentru prima oară) mai ales ca prozator și romancier și-i numește pe toți criticii care i-au analizat proza. În încheiere, Cronicarul își exprimă o neînțelegere: de ce continuă dl George a se răfui cu echipa de critici a României literare? D-sa a fost colaboratorul nostru permanent, a fost privit totdeauna ca un autor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15486_a_16811]
-
care au făcut din H.R.P. o vedetă (iarăși!) Filosofii adevărați, ei, au tăcut. Nu era o idee rea ca dl Miroiu să fi procedat ca un filosof adevărat. S-ar fi compromis mai puțin cu acuzația, bunăoară, de "aberantă" adusă criticii pe care H.R.P. o face votului universal capabil a produce și pogromuri. Există limite ale votului, date de existența drepturilor individuale", ne învață dl Miroiu. Să zicem și noi ca eroul caragialian: dar la 1933 în Germania? dar la... Dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
primului război mondial și romanul copilăriei rurale. Autorul căruia i se aplică grila clasică, cu nuanțările și observațiile de rigoare, este Duiliu Zamfirescu, puțin cunoscut prin prisma preferințelor sale pentru modele latine și elene. în Viața la țară, ne spune criticul, "viziunea dominantă este cea clasică și ș...ț romanul de iubire este de maxim interes", structura acestuia fiind determinată, din acest punct de vedere, de Matei Damian, "de departe personajul cu ponderea cea mai importantă în roman". Un alt roman
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
venit ideea că studenții mei, obișnuiți cu astfel de spectacole, și pe stradă, și pe scenă, și-i vor fi închipuind la fel cu acești lucrători pe eroii lui Caragiale. Așa că le-am atras atenția asupra felului cum regizorii și criticii contemporani actualizează piesele dramaturgului. Personajele pe care acesta le-a gîndit nu seamănă însă cu indivizii din berăria de peste drum. Ele aparțin clasei de mijloc de la 1900, pe care Zarifopol a sintetizat-o foarte bine în studiul despre Caragiale, sînt
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
o indiscreție. Nici penibila dezvăluire a unor laude aduse mie. Este vorba, clar, de o solidaritate, nesprijinită pe amiciție, ci pe un atât de solid simț estetic... Ar putea fi, totodată, și o mărturie de epocă adresată tinerelor generații sau criticii profesionale; vreunei alte istorii a literaturii privită din alte unghiuri... Întâmplarea a făcut ca o astfel de scrisoare să depășească orice fel de interes personal, ori de școală, de coterie. Cu M.H.S., cum îi spun uneori telegrafic, nu am fost
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
au analizat evoluția și i-au evaluat atent direcțiile, au ieșit acum din disciplina istoriei artei și au intrat decis în istoria ei reală. într-o asemenea situație, dificilă și seducătoare în același timp, se găsește, nu de multă vreme, criticul de artă Maria Magdalena Crișan. Cunoscută în principal ca om de televiziune și ca un actor alert al scenei noastre artistice, ea a hotărît să treacă de la observația critică și de la proiectul teoretic la promovarea nemijlocită a valorilor și la
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
șase decenii (a debutat în 1943), ca unul dintre cei mai prodigioși slujbași ai literelor elene. Membru al Academiei din Atena (1986), președinte al Fundațiilor Uranis (din 1997) și Kostis Palamas (din 1998), președinte al PEN-Club-ului elen, prozatorul, eseistul și criticul literar Tasos Athanasiadis domină astăzi, prin personalitatea sa complexă, viața culturală a țării sale. Maestru al biografiei romanțate (gen pe care l-a consacrat în Grecia, conferindu-i o strălucire încă nedepășită de un alt autor), scriitorul originar din Asia
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]