1,176 matches
-
numita criză a lui Eminescu la Berlin - dacă nu refuzăm acest termen tare înainte de a-i fi dovedit inadecvarea - are la rădăcina ei (și) un "rău" de natură intelectuală - analizabil ca atare, dacă nu chiar elucidabil. E vorba de un criticism de tip scientist care s-a impus în gîndirea sa, atacîndu-i unele dintre presupozițiile cele mai prețioase. Cum am mai spus, în anii studiilor la Universitatea Friedrich-Wilhelm, tînărului român trebuia să-i fi apărut drept evident că "omul științific" îl
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
un absolutism axiologic este, cred, necesară". Pentru critica nouă, vechile modele nu mai sînt însă operante. "De altfel, cred că nici nu se mai poate vorbi despre o nouă critică. După moartea curentelor din Occident înglobate sub denumiri precum «new criticism» sau «nouvelle critique», epoca nu a mai fost și nu mai este a criticii. Cred că e nevoie de o nouă gândire despre cultură, de o reevaluare a statutului culturii în societatea ce se profilează, ba chiar și de o
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
Tribuna). În 1966 he makes hîș editorial debut with the volume of poems Wishborne. He has been a full member of the Romanian Writer’s Union since 1967, and held various leading positions within it. Ever since hîș debut, literary criticism considered hîm to be an important figure of contemporary Romanian literature. During the communist dictatorship he was repeatedly forbidden to publish, while hîș books were also forbidden and expelled form public libraries. Until the 1989 Reovlution, he lived and worked
Dumitru M. Ion () [Corola-website/Science/320705_a_322034]
-
a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influențat de empirismul lui John Locke, "Empirismus," și de nou-apărutul deism. În ale sale "Lettres philosophiques", a detaliat liberalismul englez (1731). Ca deist, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituționale, dar și în neînțelegerile politice. El s-a autonumit Theist, un om cu credința în Dumnezeu, dar care a renunțat la creștinism. Când a fost emis un nou mandat de arestare împotriva lui, în
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
doar după un temeinic examen critic, psihologia lor vădind un ridicat coeficient de scepticism: „Poate că moldovenii sunt mai sceptici” (Vasile Alecsandri e „un sceptic rafinat”). Numai într-un mediu spiritual precum cel moldovenesc, rafinat de-a lungul multor generații, criticismul a putut opune un veto util și lucid inovațiilor care puteau sfârși în cosmopolitismul cel mai ridicol. Muntenia reprezintă „voința și sentimentul, pe când Moldova mai cu samă inteligența. Muntenia face o operă mai utilitară; ea își cheltuiește energia în lupta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
evidență convins fiind, ca și d-na Svetlana Paleologu-Matta, la a cărei lucrare "Eminescu și abisul ontologic" face referire, că "... abia cu înțelegerea lui Heidegger va progresa înțelegerea lui Eminescu". Delimitările lui Eminescu de concepția lui Schopenhauer și apoi de criticismul kantian sunt, de fiecare dată, despărțiri sporitoare (în sensul dat de Noica acestui termen), gânditorul român găsind cutezanța de a reformula, pe cont propriu, întreaga problematică privitoare la ființă. Gândul lui Eminescu izbândește de minune în această "gigantomachia perí tes
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1784) Spre Pacea eternă (1794) și Conflictul facultăților (1798), ca fiind aflate În jurul dinamicilor particulare ale Revoluției Franceze (1789), Jürgen Habermas susține că aceste lucrări ar fi axate nu pe adevăr și perenitate (adică pe acea moștenire metafizică În Întreg criticismul kantian) ci pe a-conceptual, pe non-existent, pe accidental și pe fugitiv. Michel Foucault (1926-1986) vedea În Kant primul filosof care, ca un arcaș, Își Înfinge săgeata În inima timpului prezent, deschizând drumul către problematica modernității. Kant lasă În urmă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
1) Duminică 6 fevruarie. Privire teoretică, V. Pogor. 2) Duminică 13 fevruarie. Fetișismul, V. Conta. 3) Duminică 20 fevruarie. Politeismul, P. Verusi. 4) Duminică 27 fevruarie. Panteismul, A. D. Xenopol. 5) Duminică 6 martie. Monoteismul, V. Pogor. 6) Duminică 13 martie. Criticismul, A. D. Xenopol. 7) Duminică 20 martie. Materialismul, V. Conta. [6 februarie 1877] ["PREOCUPAREA DE CĂPETENIE... "] PREOCUPAREA de căpetenie este răspunsul ce-l vor da puterile la circulara guvernului rusesc. Dar oricât de multe și deosebite ar fi dezbaterile al căror
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
revistă trupele cantonate la Ungheni. Majestatea Sa adresă câteva cuvinte ostașilor și un urra general răsună ca răspuns din toate părțile. Spre sară Maiestatea Sa se întoarse cu trenul la Chișinău. [13 aprilie 1877] PRELEGEREA D-LUI A. D. XENOPOL DESPRE CRITICISM [Prelegerea d-lui A. D. Xenopol despre criticism avut loc duminecă în 3 april. Domnia sa a arătat mai Întâi cum, religiunele neputând rezolvi pe deplin întrebările metafizice, capetele mai eminente încearcă o rezolvare pe altă cale, acea a filozofiei. Dar toate
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
adresă câteva cuvinte ostașilor și un urra general răsună ca răspuns din toate părțile. Spre sară Maiestatea Sa se întoarse cu trenul la Chișinău. [13 aprilie 1877] PRELEGEREA D-LUI A. D. XENOPOL DESPRE CRITICISM [Prelegerea d-lui A. D. Xenopol despre criticism avut loc duminecă în 3 april. Domnia sa a arătat mai Întâi cum, religiunele neputând rezolvi pe deplin întrebările metafizice, capetele mai eminente încearcă o rezolvare pe altă cale, acea a filozofiei. Dar toate sistemele filozofice din anticitate până în timpurile mai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
analize teoretice privind istoria și rolul ei în societatea românească modernă a făcut Al. Zub în lucrările: Junimea, implicații istoriografice (1976); A scrie și a face istorie (1981); Biruit-au gândul: note despre istorismul românesc (1983); De la istoria critică la criticism (1985); Cunoaștere de sine și integrare (1986, 2003); Istorie și istorici în România interbelică (1986, 2003). În același interval de timp a realizat pentru lumea cultă din străinătate o serie de sinteze, precum: M. Kogălniceanu, un fondateur de la Roumanie moderne
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
orizontul istoriei (1994); Eminescu: glose istorico-culturale (1994); Impactul reîntregirii (1995); Chemarea istoriei. Un an de răspântie în România postcomunistă (1997); Discurs istoric și tranziție, În căutarea unei paradigme (1998); Orizont închis. Istoriografia română sub dictatură (2000); De la istoria critică la criticism. Istoriografia română sub semnul modernității (reeditare, 2000); Vasile Pârvan. Efigia cărturarului (reeditare, 2000); Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie și morală în România, în dialog cu Sorin Antohi (2002); Vasile Pârvan: dilemele unui istoric (2002). În același timp, a coordonat mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
înțelegerea unor curente istoriografice și de idei precum cele din cadrul Junimii (Junimea. Implicații istoriografice, * Publicat în „Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopol»“, Iași, XLI, 2004, p. 722. 20 OVIDIU PECICAN 1976), al așa-numitei „Școli critice“ (De la istoria critică la criticism, 1985) ori din istoriografia interbelică (Istorie și istorici în România interbelică, 1989). Reeditate într-o serie compactă, de opere, toate aceste cărți, referitoare la personalități și mișcări istoriografice s-ar constitui - vizibil, de astă dată - într-o istorie a scrisului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Universității «Al. I. Cuza» din Iași“, Istorie, tom L, 2004, p. 341-344. 22 ALEXANDRU-FLORIN PLATON dedicate istoriografiei Junimii (Junimea, implicații istoriografice, 1976), prefacerilor scrisului istoric românesc de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX (De la istoria critică la criticism, 1985) și evoluțiilor, din același unghi, din perioada interbelică (Istorie și istorici în perioada interbelică, 1986) volum care - reeditat de curând (în 2003) - încheie provizoriu amplul efort de elaborare monografică a istoriei istoriografiei române, început în 1974 și desfășurat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
voi să reformezi totul, „până și trecutul“, e o nebunie. Cioran și-a asumat această nebunie, în vreme ce România postbelică a acceptat, după o rezistență disperată și tragică în munți, un nou ideal de împrumut, lăsându-se antrenată în marea utopie. Criticismul cioranian se înscrie într-o tradiție majoră a culturii românești. Predecesorii săi - Eminescu, Maiorescu sau Caragiale - au vizat contemporaneitatea cu predilecție, adică exact anii în care România intra cu entuziasm în etapa construcției instituționale a modernității. Viziunea lor critică va
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
îl făcea pe Fr. Furet să susțină că epoca nu poate fi înțeleasă decât eliberându-ne de iluzia „necesității“. Dacă Cioran nu a cunoscut același tratament ca și Eminescu, spre exemplu, și nu a fost selectat pentru a legitima prin criticismul său evoluția „necesară“ spre comunism, faptul se datorează accidentului istoric al exilului. Într-un alt context am fi asistat, cel puțin în anii relansării naționalismului cultural, la o lectură „critică“ în registrul ideologic a operei sale antebelice. Exemplul atâtor autori
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
depus de aceștia din urmă este schimbat cu recompense specifice (exemplul părintelului care negociază cu fiul său obținerea unei biciclete dacă la sfârșitul anului va avea o anumită medie la școală). Managementul prin excepție se referă la leadership-ul care presupune criticism corectiv, feedback negativ și întăriri negative; acest factor se poate regăsi sub două forme: în formă activă și în formă pasivă. Forma activă presupune un lider ce urmărește greșelile și încălcarea regulilor de către membri pentru a dezvolta un comportament corectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
loc multe discuții în care fiecare persoană se implică, rămânând totodată centrată pe sarcină; 3) obiectivele sarcinii sunt înțelese și acceptate de către membrii grupului; 4) membrii grupului se ascultă unul pe altul; 5) cele mai multe decizii sunt luate prin consens; 6) criticismul este frecvent, deschis și relativ confortabil; 7) oamenii sunt liberi să-și exprime sentimentele, la fel ca și ideile; 8) conducătorul grupului nu îl domină pe acesta, modul său de a conduce se schimbă din când în când, depinzând de
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
are cea mai mare probabilitate ca membrii să o accepte; 8) membrii sunt înalt motivați să realizeze scopurile grupului și o fac cu toate puterile lor; 9) toate interacțiunile, luarea deciziilor și rezolvarea problemelor concură la realizarea unei atmosfere suportive; criticismul este constructiv și ascultarea interactivă; 10) liderul grupului stabilește tonul și atmosfera propice pentru practica sa de conducere; 11) grupul ajută fiecare membru pentru a se dezvolta la întregul potențial; 12) membrii acceptă scopurile și expectanțele, care sunt destul de înalte
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dovedească atât existența lui Dumnezeu, cât și capacitatea minții omenești de a sesiza adevărul. 3.2. ARGUMENTUL ONTOLOGIC AL EXISTENȚEI LUI DUMNEZEU O SCURTĂ ISTORIE A ARGUMENTULUI ONTOLOGIC Deși discuția propriu-zisă În jurul ideii de „argument ontologic” nu apare decât odată cu criticismul kantian, o privire În urmă, În istoria filosofiei, nu este zadarnică. De-a lungul Întregului Ev Mediu, problema demonstrării existenței lui Dumnezeu a fost prezentă la o seamă de Învățați. Ceea ce se Înțelege prin problema existenței lui Dumnezeu ține de
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
insatisfacțiilor, viclenie conjuncturală, melancolie și umor - aceasta era recuzita curentă a supraviețuirii noastre”. Tot el citează observațiile bine făcute ale lui Mihai Botez, pentru care supraviețuirea ar fi fost o artă, „chiar demnă, sub dictatura comunistă, combinând supunere bine calculată, criticism autolimitat, păstrare tactică a unui profil marginal și utilizare inteligentă a oportunităților”. Complicitatea, bucuria victoriei în cotidian, împărtășirea și împărțirea micilor prăzi din abundența occidentală - fie cărți, fie reviste, dar tot așa și banale produse de masă, ca brânzeturile franțuzești
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ei, orientându-se după situații aleatorii și după asemănări de formă). În contextul activităților educative, una dintre sarcinile prioritare ale învățământului pentru elevii cu deficiențe mintale constă în prevenirea și combaterea manifestărilor de inerție (altfel spus, în stimularea activismului și criticismului gândirii) și în dirijarea comportamentului lor. Lipsa de îndrumare și suport, în condițiile afectării nivelului de discernământ datorate caracteristicilor evocate anterior, poate determina, pe lângă dificultăți majore în procesul didactic, creșterea alarmantă a frecvenței tulburărilor de conduită cu efecte directe asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
iar manifestarea lor În contextul modern/postmodern trebuie văzută altfel decât În tradiția literară anterioară. O asemenea abordare este generată și de suportul teoretic al metodei calitative În studiul imaginilor. Teoriile critice ale comunicării - marxismul târziu al Școlii de la Frankfurt, criticismul cultural britanic, tradiția foucaultiană sau feminismul - au construit cadrul teoretic care a permis elaborarea unei structuri conceptuale complexe, cu mare deschidere culturală. Aceste teorii au descris cadrul În care ar trebui să se manifeste metodologiile analitice calitative: cercetarea contextului, cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
într-un spirit foarte montaignian - și al Tratatului despre natura omului... 1753, în Germania... Titius, și mai apoi Bode asigură succesul filosofului dincolo de Rin. Kant îl citează puțin în opera lui - de numai două ori - dar în corespondența sa, părintele criticismului vădește o adevărată pasiune pentru autorul Eseurilor: îi cunoaște pe de rost numeroase pasaje și-l consideră drept un imens observator al eului, un maestru calificat în introspecție. Recomandă prietenilor săi să citească această carte ca pe o carte de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și al III-lea î.Hr.). În plus, istoria formării și transmiterii textului biblic merge în tandem cu dezvoltarea iudaismului în perioada persană și elenistă; pentru o mai bună înțelegere, istoria literară și istoria socială a iudaismului trebuie studiate împreună 1. Criticismul textual al Bibliei își propune două obiective: să reconstruiască istoria transmiterii textului biblic, din momentul în care a fost fixat în scris, și să refacă textul cât mai aproape de forma sa originală. Alcătuirea unei istorii a textului biblic, de la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]