280 matches
-
după decorații, i-o fac țăndări! - Ha, ha, ha! râseră cei din jur. - Dacă nu v-o place, să nu-mi mai ziceți “maestre”! Și uite așa, matahalele fioroase, cu soldații din subordine, mărșăluiau călăuziți de cioroipanii ce zburau și croncăneau în formație rotitoare, amețindu-i pe luptătorii care își suceau căpățânile după ei. Mărșăluiau în pas alergător, gata să dea piept cu năvălitorii. Primul care observă inamicul fu Nor Vânăt, pentru că zbura prin cer. Când îl văzu pe Nor Alb
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Fără voia nimănui; Cad tăcuți din înălțimi, Delicați și anonimi. În peisajul alb, regal, Zburdă în poiană-un cal; Se mai prind în cânt sticleți Și mai vezi crescând nămeți. În fagii bătrâni și groși, Corbii stau ca niște moși, Croncănind nepăsători, Că au mai văzut ninsori... Referință Bibliografică: CORBII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1453, Anul IV, 23 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CORBII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367925_a_369254]
-
binefăcător. Nu-mi cereți să vă spun mai mult! Țara mea, Transilvania, are multe secrete pe care nici nu le bănuiți. Și mai termină cu insinuările astea cretine! Marele Vampir American, un negru cu un schelet impresionant, se ridică și croncăni: - Boss, adevăru-i că mare jale este pe teritoriile noastre. Să-ți detaliez puțin! Ăia mici care mai au ceva puritate în sânge, da' nu-s prea mulți că moștenesc toate belelele de la părinți, se uită la filme cu Jan van
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
face atunci auzită o voce? ASEMENI SISIFULUI este omul în zadar rostogolind spre înalturi piatra care-i conține sensul. PROFET Sub un arbore bodhi* desfrunzit șezând pe jumătate despuiat un orb niciun cuvânt nu ajunge până la buzele lui doar corbu-i croncăne blesteme sumbre - în vânt. ----------------------------------- * Copacul bodhi este Arborele Vieții la budiști (cunoscut și ca ficus religiosa sau smochin sacru). La umbra lui s-a așezat și Budha pentru a medita de-a lungul mai multor săptâmâni, până la atingerea stadiului iluminării
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
de pușcăriabili. Cu avocați, dobermani, pitbullicei, policemen. Corul robilor se înclocuiește cu corul de la Jilava. Ești jilav tot și ai căzut și nu mă strângi la piept. Afară-i frig și cvâmpu-i alb, stau jos și te aștept. Aștepți degeaba , croncăni un corb din Munții Corbi, ea, liberatea zace jos și ochii ei sunt orbi. Copilărind cu caii, n-ai să te căiești niciodată. Calul roade cașcavalul, cum valul roade Holandia. Ce mă trezește mă și adoarme. Lege universală. Îndepărtarea este
IMPOSIBILA IUBIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363616_a_364945]
-
se pornesc poveștile niciodată numai ei știu ce vrajă să facă asta pentru că sunt înțelepți firește înțelepciunea se-ascunde după cum auzim în fiecare poveste. Închid ochii în poala bunicii crai și crăiese, împărați și împărătese iepuri și vulturi și corbii croncănind toti îi aud în poveste venind dar nu știu cum se face cred că moș Ene că nu sunt cuminte mă pedepsește că nu prind sfârșitul la nici o poveste dar poate-l învinovățesc pentru nimic deoarece poveștile sunt fără sfârșit. Referință Bibliografică
BUNICA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364636_a_365965]
-
o stingă, să-ți toarne eterul. Părul albit îl mângâie asfințitul, plânge corbul ce se zbate în păcate, penele negre îți acoperă trupul, putrede amprente în urmă lăsate. Nu mai contează o credința sfidată, doar umbra și viciul te stăpânește, croncăne corbul născut încă o dată, în iadul ce astăzi în tine înflorește... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Umbra și viciul... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1828, Anul VI, 02 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihail Janto
UMBRA ȘI VICIUL… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349942_a_351271]
-
baltă trestii prohoade îi cântă toamnei ce-a trecut stoluri de ciori parcă-s iscoade prin plumburiul cer tăcut ici-colo fumuri peste case se-nnoadă șerpuind alene o perină de nor descoase fulgii ce cad mânați de lene smolita liotă croncănește cutreieră prin stufuri vânt neaua cu fumul se-mpletește în giulgiu alb peste pământ *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: prohodul toamnei / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1471, Anul V, 10 ianuarie 2015. Drepturi
PROHODUL TOAMNEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350130_a_351459]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > NU-MI PASĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1634 din 22 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Nu-mi pasă că durerile în stol croncăne-n jur mereu,dându-mi ocol, atâta vreme cât a mea ființă e plină de miresme și-armonii, cât gândurile mele-s ciocârlii, iar fiecare vis o năzuință. Nu-mi pasă că tristețile apar și îmi oferă lacrimi calde-n dar, atâta vreme cât
NU-MI PASĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365912_a_367241]
-
valul de maluri ploaia-i rece și rapace, ceru-i cenușiu și negru iarăși stâncile-s puștii marea, se rupe de-antregul peste malurile puștii, toarnă ploaia cu găleată vânturile bat tăios printre nori umblă săgeată fulgerând de sus în jos, croncăne păsări de noapte prin poduri părăsite cimitirele sunt toate plumburii și părăsite. dincolo ne-au rămas apele ne mai rătăcim prin gânduri să fabricăm vise, hoinărim perturbați de cascadele întunericului și ascultăm cântecul cucuvelei, e moartea dincolo, dincolo de noi sunt
POEZII DE STEJAREL IONESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365999_a_367328]
-
Ipostaze > NON-POETRY Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1248 din 01 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Altceva Mă stăpânește gândul că am trăit prea mult, o temere față de propriile-mi erori, eroic îmi mai scriu ori mai ascult cum croncăne flămânde ciori. Pace, pace, să piei, drace, te numesc unii Taiping, între oameni, dobitoace, unii trag, alții împing. Tu cobori din sălcii line, din priviri, privighetori, pacea numai pentru tine nu vine de două ori. Spui Salem, shalom, la paix
NON-POETRY de BORIS MEHR în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365274_a_366603]
-
o mântuire ieri a fost pe-aici verdeață ca o sfântă glăsuire cerne-ntreaga noastră viață peste-o cioară seculară albul nu-i decât o pată neagră soartă și amară când dai țărna c-o lopată totuși iarna e crăiasă croncăne cioara sinistru dacă n-o să fiu mireasă am să cânt în alt... registru Referință Bibliografică: ninge ca o mântuire / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 366, Anul II, 01 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir
NINGE CA O MÂNTUIRE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361650_a_362979]
-
căminului și dragostea din inima ta. Din sălcii, ramuri albite de promoroacă se-pleacă spre lacul de cleștar. Luna argintie, cu mantia-i brodată-n stele, vegheată de Luceafăr, Pământu-l luminează. Mulate-n rochii negre din catifea, ciori zgribulite poposesc croncănind pe Altarul de gheață al Iernii. Pretutindeni, zăpada viscolită-n troiene acoperă discret păcatele omenirii. Aduceri aminte mă copleșesc... inima-mi bate năvalnic, freamătând de iubire. Ferestrele-s pictate-n dalbe flori de gheață, focul încălzește căminul și lumina difuză
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
simplu. Se spălă pe față, ba chiar, puțin și discret, între picioare. - Mdaa, acum vino și mai aproape, cred că nu mai ai puteri, risipituți-le-au sfințita apă... - Dar și bunul nostru stăpân cu vârtoșenia lui a mai spulberat din ele, croncăni o dihanie, iar ducesa îi aruncă o privire de un verde bâhlit. - Scoate haina ta de nimfă să vedem dacă este adevăr ce se spune, precum că nu ai păr! Veselă nevoie mare, micuța contesă trase de pe trupul Silviei pânza
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Singurătatea. În starea de fericire nu-mi prea iese nimic, nici pe departe, apă de ploaie. Fericirea își e suficientă sieși n-are nevoie de prezența noastră o stingherim noi două singuratice, două coțofene bântuite de gânduri funebre, două ciori croncănind într-un măr înflorit, zumzăind de albine. Singurătatea mă tace, complice. și pe ea o calcă pe nervi fericirea obraznică, intempestivă nu-i loc pentru noi trei împreună. Oricum fericirea nu ar avea sorți de izbândă. Vârstele singurătății aidoma vârstelor
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
atât de dramatic zbuciumate. Am facut întruna fotografii, așa cum fac toți vizitatorii, dar nu de puține ori, furați de ineditul peisajului, băgăm de seamă că n-am mai făcut poze cam demultă vreme, fiind total furați de peisaj. Mulți corbi croncăneau sau pluteau în aer, netemători de oameni. Sunt cei mai vechi locuitori ai acestor locuri. Netemătoare de oameni erau și celelalte viețuitoare. Respectul pentru măreția și frumusețea naturii, ca și regulile de comportament impuse și strict respectate, au făcut ca
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
un laur de gând. poemul se naște lunecând ca un steag cu flamura spre jos adusă iar vârful înțeapă cerul în centrul adevărului promis a fi dezlegat din lanțurile umanului. aștepți tolănit pe creanga aurită de visuri și taci a croncănit. dubioasă încercare a luminii de a surprinde pana ce te doare mai acut. încearcă o metaforă a umbrei. vei aștepta rezonanța ei până la osul din urmă, aninat de crucea pe care spinii reinventează iubirea în pași de marș. uneori ajunge
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
inima lui Maldoror, Otravă grea, în vinele sale, sângele este verde, El nu are oase, doar crengi îngălbenite, Tulpini de brândușe, sfielnic pătrunde În Istoria Universală, alături De Don Quijote Coțcariul, Am văzut de curând un pui de corb rănit, Nu zbura, croncănea fără ură, adânc umilit, Poate-mpăcat cu o înfrângere apoteotică. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Maldoror / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 565, Anul II, 18 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
MALDOROR de BORIS MEHR în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355958_a_357287]
-
silnica m uncă de defrișare a pădurii de stele, în șoapte, cu o albastră secure, noapte de noapte - și ce mă voi face la ceas de -aurore când înghețul m-o-nghite flamand? când corbu-mi va bate-n fereastră profund croncănindu-mi, răgușit, << Nevermore!? >> Referință Bibliografica: ELOGIU CORBULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 246, Anul I, 03 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ELOGIU CORBULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356157_a_357486]
-
ochi, În adâncul ochilor, Ca Ea să te știe că-i aparții, Că-ți aparține - Și să nu te urască! PLOUĂ-N MAI Cresc depărtările, Detună crestele, Mugesc pădurile, Lunecă zările, Se zburlesc tufele: Vin avântate Ploile, ploile! Umbresc cărările, Croncăne ciorile, Își pleacă, florile, Mândre petalele. Dăngănesc clopotele, Sar balamalele Din toate porțile. Fug sumețite Fetele, fetele! Urlă văioagele, Zboară poloagele, Gem costoroabele, Se-nchină babele, Răpăie streșinile, Cântă ulucele, Stau toate-n panică Galinaceele. Se scaldă-n șanțuri Rațele
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
corabie; negăsind nici un locșor unde să se așeze, a făcut caleîntoarsă. Am dat drumul unui corb și l-am lăsat să plece. Corbul s-a dus, dar, văzând că apele secaseră, a început să caute de mâncare, zburând de colo-colo,croncănind, șj nu a mai făcut cale întoarsă. Atunci am dat drumul la toată lumea să se ducă în toate părțile,am adus sacrificii zeilor; am făcut o libație pe vârful muntelui, am așezat șapte și iar șapte cățui, și în scobitura
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IUBIREA NU EXISTĂ Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1541 din 21 martie 2015 Toate Articolele Autorului Centauri croncănesc în ploaia de mătase În inima cioplită se-nghesuie grimase Pe malul plin de faguri și temătoare vise Se-apleacă sălcii blânde, cu priviri nestinse Săgeți de întâmplare-și croiesc drum înțepat Cu vârfuri pișcătoare de-un ultim, trist, păcat
IUBIREA NU EXISTĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353440_a_354769]
-
bilă Neagră sau albă, totuna-i, Bye, bye, baby, bye, bye , Tu simți? Tu nu simți, nu ai zimți, Nu ai cum să știi Cum pluteam pe valuri-zi, Iară noaptea, pe ocean, Nu visam, doar așteptam, Aștepți degeaba, Kalifor, Îmi croncăne un Nevermore Corbul lui Poe, ce filosof, Cu aripi negre, ochiul mov, Ea e-n vârtejul cotidian, Vorbește-n graiul catalan și basc, lombard, vorbește-oricum, deasupra mea e un colun, tu, draga mea, nu ai ucis, nu ai trădat un
I AM STUPID de BORIS MEHR în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352806_a_354135]
-
știm adevărul despre Viață și că Tu Doamne, ești unul și singurul stăpân peste tot ce cuprinde viață. Și transformându-se din nou în păsări negre, se înălțară spre înaltul cerului și zburară înapoi în Țara Buruienilor și a Mlaștinilor croncănind, la fel cum veniseră. Toți priveau îndepărtarea păsărilor negre în zborul lor și croncănind, până când acestea dispărură în zare. Albastrul cerului, mângâiat de razele soarelui strălucea și o dată cu plecarea balaurilor, Țara Lalelelor era și mai frumoasă decât înainte. Lalelele se
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
tot ce cuprinde viață. Și transformându-se din nou în păsări negre, se înălțară spre înaltul cerului și zburară înapoi în Țara Buruienilor și a Mlaștinilor croncănind, la fel cum veniseră. Toți priveau îndepărtarea păsărilor negre în zborul lor și croncănind, până când acestea dispărură în zare. Albastrul cerului, mângâiat de razele soarelui strălucea și o dată cu plecarea balaurilor, Țara Lalelelor era și mai frumoasă decât înainte. Lalelele se unduiau după trilul păsărelelor din copaci. Aroma zambilelor răsărite în locul unde stătuseră îngerii după
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]