284 matches
-
baltă trestii prohoade îi cântă toamnei ce-a trecut stoluri de ciori parcă-s iscoade prin plumburiul cer tăcut ici-colo fumuri peste case se-nnoadă șerpuind alene o perină de nor descoase fulgii ce cad mânați de lene smolita liotă croncănește cutreieră prin stufuri vânt neaua cu fumul se-mpletește în giulgiu alb peste pământ *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: prohodul toamnei / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1471, Anul V, 10 ianuarie 2015. Drepturi
PROHODUL TOAMNEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1420874993.html [Corola-blog/BlogPost/350130_a_351459]
-
știm adevărul despre Viață și că Tu Doamne, ești unul și singurul stăpân peste tot ce cuprinde viață. Și transformându-se din nou în păsări negre, se înălțară spre înaltul cerului și zburară înapoi în Țara Buruienilor și a Mlaștinilor croncănind, la fel cum veniseră. Toți priveau îndepărtarea păsărilor negre în zborul lor și croncănind, până când acestea dispărură în zare. Albastrul cerului, mângâiat de razele soarelui strălucea și o dată cu plecarea balaurilor, Țara Lalelelor era și mai frumoasă decât înainte. Lalelele se
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Debut_mihaela_mosneanu_lica_barbu_1391350426.html [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
tot ce cuprinde viață. Și transformându-se din nou în păsări negre, se înălțară spre înaltul cerului și zburară înapoi în Țara Buruienilor și a Mlaștinilor croncănind, la fel cum veniseră. Toți priveau îndepărtarea păsărilor negre în zborul lor și croncănind, până când acestea dispărură în zare. Albastrul cerului, mângâiat de razele soarelui strălucea și o dată cu plecarea balaurilor, Țara Lalelelor era și mai frumoasă decât înainte. Lalelele se unduiau după trilul păsărelelor din copaci. Aroma zambilelor răsărite în locul unde stătuseră îngerii după
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Debut_mihaela_mosneanu_lica_barbu_1391350426.html [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
ține în plisc o metaforă, îmi spune, pe-un ton croncănit, gutural, această, ” banală”, metaforă are valoare de-anafură! Mă uit, cu teamă, la cioara cu ciocul murdar, bag seama că anii i-au ars circuitele, se-ntoarce și zboară, croncănind spre hambar, eu, răscolindu-mi în inimă paginile, aștern, printre versuri, picături de suflet, metaforele. Referință Bibliografică: CIOCUL MURDAR / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1417, Anul IV, 17 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Olguța Trifan
CIOCUL MURDAR de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1416231182.html [Corola-blog/BlogPost/371661_a_372990]
-
Două cercuri de butoaie, Mâinile-i sunt subțirele, Degetele-s niște paie. - Te mănânc de viu, băiete, Stai un pic, s-ajung la tine! Se tot scarpină în plete Și ca o furtună vine. Vine-așa cum vine-o cioară Croncănind lacom spre pradă; El, cu sabia îi zboară Capul vânăt în zăpadă. Abia lupta încheiată, În castel se năpustește, Sparge ușa încuiată Și-n odaie drept pășește. Apoi fata o dezleagă: „Ea o fi, e-adevărată?” Cât de dor i-
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1417334596.html [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
bilă Neagră sau albă, totuna-i, Bye, bye, baby, bye, bye , Tu simți? Tu nu simți, nu ai zimți, Nu ai cum să știi Cum pluteam pe valuri-zi, Iară noaptea, pe ocean, Nu visam, doar așteptam, Aștepți degeaba, Kalifor, Îmi croncăne un Nevermore Corbul lui Poe, ce filosof, Cu aripi negre, ochiul mov, Ea e-n vârtejul cotidian, Vorbește-n graiul catalan și basc, lombard, vorbește-oricum, deasupra mea e un colun, tu, draga mea, nu ai ucis, nu ai trădat un
I AM STUPID de BORIS MEHR în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/yeutjjpizx_1412313025.html [Corola-blog/BlogPost/352806_a_354135]
-
să învăluie ziua de zici că-i toiul nopții. Clipă după clipă, ei trec vibrând peste chipul orașului. Privesc în dreapta și în stânga mea și mi se creează o dispoziție expansivă. Un cârd imens de ciori zboară deasupra capului meu și croncănesc un cântec neștiut. În zborul lor grăbit, ele coboară și urcă, de parcă ar vrea să cunoască orașul de-aproape sau să vestească trecătorii întâlniți în cale. Privesc iarăși în sus și văd din ce în ce cerul în schimbare. Probabil
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Zile_de_iarna_constanta_abalasei_donosa_1391092438.html [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
și-atunci prinții dezmoșteniți de soartă cu foc înalță veste, dar din poieni tot țipă că nu e voie sfinții, o foame fără margini coboară în poveste. Ce port mîncat de molii, ce țuică puturoasă?!, prin liniști, ciori suspecte ne croncăne aleanul, și nu mai simți sub unghii rodindu-ți iarba grasă, spre tine vin jandarmii de oaste cu arcanul. E limpede ca ziua: ne paște boala nopții, cînd toți grăjdarii lumii scot melcii din copite și cară cu vagonul noi
ÎNTOARCEREA LUI ŢEPEŞ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1496235412.html [Corola-blog/BlogPost/381080_a_382409]
-
ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Ecouri > DACĂ PĂSĂRILE NU VOR CÂNTA, CIORILE VOR CRONCĂNI ! Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 141 din 21 mai 2011 Toate Articolele Autorului „Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal rațional și vorbitor, care vine de nicăieri și merge spre nicăieri. ” Petre Țuțea Fiecare om are o concepție
DACĂ PĂSĂRILE NU VOR CÂNTA, CIORILE VOR CRONCĂNI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 141 din 21 mai 2011 by http://confluente.ro/Daca_pasarile_nu_vor_canta_ciorile_vor_croncani_.html [Corola-blog/BlogPost/344319_a_345648]
-
nu mă grăbesc să mor. Am atâtea de făcut înainte” - Stephen Hawking. „Sunt unii care înlocuiesc nemurirea reală cu iluzia nemuririi, adică cu gloria.” - Petre Țuțea. Vavila Popovici - Raleigh, North Carolina Referință Bibliografică: DACĂ PĂSĂRILE NU VOR CÂNTA, CIORILE VOR CRONCĂNI ! / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 141, Anul I, 21 mai 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DACĂ PĂSĂRILE NU VOR CÂNTA, CIORILE VOR CRONCĂNI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 141 din 21 mai 2011 by http://confluente.ro/Daca_pasarile_nu_vor_canta_ciorile_vor_croncani_.html [Corola-blog/BlogPost/344319_a_345648]
-
imaculat, ce se așternea în steluțe jucăușe, încet, pe ramuri. Natura toată, amorțită, trecea la hibernare. Păsările călătoare plecaseră de multișor, prin țările calde, dar negreșit se vor întoarce iară, primăvara viitoare. Până atunci, doar vrăbiile, coțofenele și ciorile ce croncăneau supărate, pe câte o creangă despuiată de frunze, sau zburând în stol, dedesuptul cerului plumburiu, se mai vedeau pe ici pe colo. În Găujani, începuse sezonul șezătorilor. Fetele de măritiș, se adunau într-o casă, ascunsă de coama largă a
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/aron_sandru_1479646365.html [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții . Călăreții fantomatici scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură, unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi, ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de ceață și nelinișteau caii. Pentru a nu se pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu în apropierea malurilor Râulului Negru, ale cărui izvoare se nășteau în măruntaiele
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1480199514.html [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
din 16 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului dr Plictiseala unei înserări Plictiseala plutește ca un nor peste oraș, Ploaia doarme cu capul pe un deal Când vântul adună frunze pe făraș Ulița trage casele spre câmpie ca un cal. Cioara croncăne pe o antenă de televizor, Simt în casă liniștea după amiezii Iar uneori câte o nucă în difuzor Se aude căzând cu zgomot în mijlocul cirezii. Stau pe balcon privind la cioara de pe bloc, Mai trece prin patul meu câte-o
PLICTISEALA UNEI ÎNSERĂRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Plictiseala_unei_inserari_al_florin_tene_1347778790.html [Corola-blog/BlogPost/358826_a_360155]
-
o mântuire ieri a fost pe-aici verdeață ca o sfântă glăsuire cerne-ntreaga noastră viață peste-o cioară seculară albul nu-i decât o pată neagră soartă și amară când dai țărna c-o lopată totuși iarna e crăiasă croncăne cioara sinistru dacă n-o să fiu mireasă am să cânt în alt... registru Referință Bibliografică: ninge ca o mântuire / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 366, Anul II, 01 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir
NINGE CA O MÂNTUIRE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Ninge_ca_o_mantuire.html [Corola-blog/BlogPost/361650_a_362979]
-
astfel și veselia se pornise din nou, cerul începu să se întunece și niște păsări negre și mari, cu un croncănit ascuțit, apărură pe cer. Acestea coborâră jos pe pământ și se transformară în balauri. Îngerii începură și ei să croncăne, cum niciodată nu fuseseră auziți și văzuți de oameni și de animale, care se speriară foarte tare. Numai Prințesa Lalelelor stătea pe loc și privea în jurul ei, fără să spună sau să facă ceva. Balaurii uriași aveau cincisprezece metri lungime
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Debut_mihaela_mosneanu_lica_barbu_1391173330.html [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
Prințesa Lalelelor stătea pe loc și privea în jurul ei, fără să spună sau să facă ceva. Balaurii uriași aveau cincisprezece metri lungime și șapte lățime. Erau galbeni-verzui și capetele lor mari și portocalii semănau cu ale unei pisici. Încetară să croncăne după ce își luară această înfățișare și începură să urle ca lupii. Auzindu-și limbajul, lupii începură să urle și ei. Toate animalele începură să se agite, urlând sau să ragă fiecare după specia ei și frumusețea Țării Lalelelor se transformase
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Debut_mihaela_mosneanu_lica_barbu_1391173330.html [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
din burțile balaurilor și glasurile lor care se transformaseră în vuiete puternice, le țineau isonul. La un moment dat îngerii obosiră să lupte cu Capetele de Pisică și căzură jos pe pământ. Între timp mai apărură niște păsări negre ce croncăneau din înaltul cerului și coborând în jos, se transformară și ele în balauri mai mari decât primii veniți. Doar câțiva îngeri scăpaseră de loviturile și împroșcăturile veninoase ale Capetelor de Pisică, care se ridicară în picioare și își luară zborul
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Debut_mihaela_mosneanu_lica_barbu_1391173330.html [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
Există, o să vedeți că vă înșelați. Balaurii îl priviră pe îngerul care vorbise, dar nu mai spuseră nimic, privind zambilele viu colorate și aromate. Unul dintre ei îndrăzni să se apropie și încercă să rupă o floare, când se auziră croncănind niște păsări negre și uitară de îngeri și aromatele zambile. Acestea coborâră jos pe pământ și își luară înfățișarea de balaur. Noii veniți întrebară: - Mai este ceva de mâncare? Sau ați mâncat voi tot? Cel care voise să rupă o
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Debut_mihaela_mosneanu_lica_barbu_1391173330.html [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
Fără voia nimănui; Cad tăcuți din înălțimi, Delicați și anonimi. În peisajul alb, regal, Zburdă în poiană-un cal; Se mai prind în cânt sticleți Și mai vezi crescând nămeți. În fagii bătrâni și groși, Corbii stau ca niște moși, Croncănind nepăsători, Că au mai văzut ninsori... Referință Bibliografică: CORBII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1453, Anul IV, 23 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CORBII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1419321199.html [Corola-blog/BlogPost/367925_a_369254]
-
m-am programat pentru vizită, dar îmi încerc norocul: poarta din lemn masiv nu este încuiată! Doi lei din piatră străjuiesc intrarea principală, în timp ce niște ciori cu pene de culoare albastru închis (specie tipic coreeană), domiciliate în copacii din jur, croncăne, profanând atmosfera solemnă. Impresie de curte de țară, dar pavată, nicidecum mocirloasă. Vegetație mixtă, rășinoase și foioase încă verzi. Diverse acareturi care nu par în paragină, dând senzația că sunt locuite (încălțări la o ușă și rufe întinse la uscat
DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU by http://confluente.ro/articole/dan_mihai_%C8%98tef%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/362527_a_363856]
-
m-am programat pentru vizită, dar îmi încerc norocul: poarta din lemn masiv nu este încuiată! Doi lei din piatră străjuiesc intrarea principală, în timp ce niște ciori cu pene de culoare albastru închis (specie tipic coreeană), domiciliate în copacii din jur, croncăne, profanând atmosfera solemnă. Impresie de curte de țară, dar pavată, nicidecum mocirloasă. Vegetație mixtă, rășinoase și foioase încă verzi. Diverse acareturi care nu par în paragină, dând senzația că sunt locuite (încălțări la o ușă și rufe întinse la uscat
DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU by http://confluente.ro/articole/dan_mihai_%C8%98tef%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/362527_a_363856]
-
din ninive/ dar unde sunt cărămizile/ din ființa-neființă (sărut). Iarna, toamna sau primăvara, cu sevele sfârșitului sau ale începutului, reverberează în amintitele peisaje lăuntrice. Se poate vorbi despre un sentiment bacovian al ființei: din orizont iluzia/ pădurii de gheață/ și croncănit de ciori atârnând (bucolică). Ca și la Bacovia, anotimpurile produc depresii, zdruncină echilibrul fragil: furnici neobosite/ invadează ochii/ aripile atârnă sângerânde/ depresia/ muscă sâcâitoare/ durere surdă de cap/ stă după colț la pândă (depresia). Miniaturi remarcabile transpun cititorul în starea
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
Iată! Un semn de bun augur! Ridică privirea și vorbi destul de tare pentru ca trupele să-l audă. Arătă spre cer. În sfârșit, se crăpase de ziuă. Ramurile unui cryptomeria bătrân erau înroșite de soarele zorilor, iar un stol de ciori croncăneau zgomotos. — Ciorile sacre! Samuraii din jurul lui Nobunaga priviră odată cu el. Între timp, preotul, de asemenea în armură completă, urcase în sanctuar. Nobunaga se așeză pe un preș. Preotul aduse sake pe un mic suport de lemn și îl servi într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
tare de data asta, zgâlțâind-o de umăr viguros. Am aprins veioza de lângă pat și i-am vârât lumina în ochi ca la Gestapo. Trezește-te! Anna a deschis ochii și a început să se holbeze la mine. —Claire? a croncănit ea neîncrezătoare. Părea chiar speriată, de parcă ar fi crezut că are halucinații. Și cum aici vorbim de Anna, chestia era perfect posibilă. Mă refer la Anna având halucinații. Annei îi erau dragi substanțele care-ți modifică stările de spirit, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Umblam singură pe meleagurile cerești, stelele mă însoțeau pe cărările acelea albastre și taina ochilor scậnteietori se aprindea tăcută în inima mea, devenind locul geometric al tuturor lumilor din mine, însăși rațiunea eternei mele reîntoarceri. Gậndurile negre începuseră să-mi croncăne prin minte și, brusc, fără să știu de ce, observasem cu îngrijorare că toată demnitatea mea constă în gậndurile care mă învăluiau treptat ca o eternă simfonie cu nenumărate instrumente. Nervii se cutremurau puternic la gậndul că un șir de plăceri
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]