123 matches
-
într-un singur șirag pe verticala timpului istoric a poporului român. Astfel este subliniată în forță nu doar originea romană a românilor, ci chiar identitatea romano-română. Această împlântare a istoriei românilor în legendarul originii romane își are precedentul în tradiția cronicărească la Miron Costin. Capitolul inaugural al volumului De neamul moldovenilor tratează "De Italia", lămurând astfel subtitlul cronicii sale, "din ce țară au ieșit strămoșii lor". În nenumărate rânduri, Samuil Micu utilizează interșanjabil cuvintele "roman" și "român", lăsând impresia că se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Romulus și Remus și la zidirea Romei. Iar Gheorghe Șincai, în Hronica românilor, rămasă și ea nepublicată până în 1853, utilizează în paralel un sistem de datare dublu: cronologia creștină (care formează principalul cadrul de referință temporal în funcție de care este structurată cronicăresc întreaga secvență de evenimente narate de Șincai) este pe alocuri dublată de specificarea anului de la fundarea Romei. Spre exemplu, din când în când, Șincai face astfel de referiri: "Anul 306. Care este de la zidirea Romei 1059" (Șincai, 1886, p. 58
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istoriografiei românești). La Școala Ardeleană, continuitatea romanilor după retragerea aureliană a legiunilor la sud de Dunăre la 271 e.n. asigură permanența românească pe teritoriul dacic. Prima formulare a tezei continuității civile a romanilor din istoriografia românească apare în umanismul tradiției cronicărești, însă politizată și pusă în slujba luptei de emancipare naționale devine abia la Samuil Micu. Într-o formă aproape inamovibilă, această teză a continuității avea să definească una din structurile cele mai rezistente ale conștiinței identitare și memoriei colective românești
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a unității etnico-teritoriale reiese cu claritate din decizia lui Gheorghe Șincai de a scrie Hronica românilor în care sunt împletite, în jurul aceluiași liniament cronologic, fapte și evenimente ale tuturor românilor, fără ca acestea să fie defalcate pe provincii, cum stipula cutuma cronicărească. Însă primul care a înmănunchiat trecuturile până atunci separate ale românilor ardeleni, munteni și moldoveni într-o singură desfășurare istorică a fost Samuil Micu, în lucrarea sa rămasă nepublicată din 1805, Istoria și lucrurile și întâmplările românilor. Într-un pasaj
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aureliane este una dintre invariabilele reflecției istorice românești, cât și a memoriei oficiale. În forma sa elementară, această teză a rămas neschimbată, constituind un element de susținere a edificiului în care a fost organizat trecutul românesc. Elaborată princeps în tradiția cronicărească și învestită de către Samuil Micu cu funcția politică de teză-contrafort a identității latine a românității, teza continuității, sau a părăsirii administrativ-militare a Daciei, traversează întregul set de lucrări didactice din prima generație de manuale școlare. Având o puternică miză politică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a filonului dacic în conștiința romanticilor români, transformată ulterior într-un autentic program cultural al dacismului, a fost examinată minuțios de către O. Babu-Buznea (1979). În stadiu embrionar, dacismul virtual se găsește încă în scrierile Stolnicului Constantin Cantacuzino, singurul din tradiția cronicărească ce nu doar că respinge teza exterminării, susținând în schimb continuitatea dacilor, ci și formulează prima variantă a doctrinei daco-romane a etnogeniei românești. La baza sa stă teza încrucișării celor două popoare combatante în faza postconflictuală a stăpânirii romane (Babu-Buznea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prin afirmația că "unii coloniști nu erau romanizați [!] [...] alții vorbiau grecește [...] dar marea lor mulțime erau romanizați" (Floru, 1923, p. 17, subl. n.). Continuitatea. Teza continuității nu a suferit nicio modificare demnă de semnalat după ce a fost schițată în tradiția cronicărească și definitivată de cărturarii Școlii Ardelene (sub forma continuității coloniilor romane la nord de Dunăre după retragerea aureliană), fiind ulterior elaborată și ramificată de către generațiile succesoare în direcțiile continuității etnice, lingvistice, caracteriale și politice sau statale. Cu privire la continuitatea românească la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
125-165, model de valorificare istoriografică a folclorului. Îndeosebi paralela Szilágyi XE "Szilágyi" Mihály (cumnatul lui Iancu XE "Iancu" de Hunedoara) - Silade Mihai, avansată de autor, mi se pare foarte convingătoare. O atitudine similară, În aceeași epocă, ne relevă și tradiția cronicărească, exprimată prin poziția ambiguă a lui Vlad Dracul În confruntările din acei ani. Desigur, nu este vorba de o relație directă Între cele două elemente, dar situația voievodului muntean, prins Între pericolul otoman și dificultățile pe care le are cu
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
tipic: tracomania în revista Noi Tracii se afirmă că noi, noi tracii suntem străbunii culturii europene și alte elucubrații), că izolarea și subdezvoltarea sunt, de fapt, calități, fiindcă ne prezervă autenticitatea și originalitatea. În plan politic intervine victimizarea perpetuă (de la cronicărescul în calea tuturor răutăților, până la denunțarea sferelor de influență de la Yalta și Malta), abandonarea occidentală, decepția profundă că nu vin americanii toată epoca noastră a trăit-o din plin, inclusiv în închisoare). Constantin Noica, vorbește, în același sens, de sentimentul
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
sunt fixate de cronologia domniilor, ci de idei și de schimbarea lor. Când Gh. Lazăr scria: Iată o epohie noao, o întâmplare strălucitoare, la fel C. Conachi: Un nou veac se deșchide supt ochii noștri , conținutul veacului nu mai este cronicăresc, tradițional. El exprimă intuiția și noțiunea unei noi realități spirituale în plină desfășurare, sentimentul participării la o nouă fază istorică, la un moment revoluționar al istoriei ideilor europene intuit cu exactitate. Această orientare se observă nu numai la exponenții școlii
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
într-un schimb fecund de semnificații ce înscriu personajele în paradigma puterii sacre. Proiecția arhetipală întâlnește din nou ipostazele culturale ale epocii, în hagiografii. Imaginarul oferă codului eroic structura de basm a inițierii - proba și depășirea acesteia -, atât în povestirile cronicărești (mai ales în letopisețele moldovenești, mai atente la traseul meritoriu al personajelor), cât și în paginile vieților de sfinți, acolo unde miraculosul irupe continuu în profan (cazul Jitiei Sfântului Gheorghe din Mineele râmnicene, a Jitiei Sfântului Tiron din Cazania lui
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
1956: 119−120) arată că fenomenul este izolat în limbă, legat de vorbirea populară și de scrierile religioase, unde poate fi interpretat ca un calc după greacă și după slavonă. La scriitorii moderni, apare ca influență populară, având un iz cronicăresc și biblic. În limba literară actuală au pătruns numai a visa un vis, a-și trăi traiul. Dintre structurile inventariate de Creția sunt relevante pentru problema distincției inacuzativ/inergativ cele de sub (b) și (c), deoarece exemplele de sub (a) conțin verbe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Theodor Codreanu se ridică una câte una, cu gravitate și grandoare de redută și de monumentum. Se pare că așa dictează vremurile în/prin/sub care trăim ori trecem. De aceea autorul s-a decis să rostească adevărul în chip cronicăresc, urmărindu-l aprig și nesmintit până în pânzele albe, cum se spune, până la rădăcinile lui naturale și "organice". Nu-l atrag jocurile scriitoricești cu puterea, meteahnă generalizată de la comuniști încoace, nu-l amuză circul, devenit monedă curentă în parlament, în presă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
într-un singur șirag pe verticala timpului istoric a poporului român. Astfel este subliniată în forță nu doar originea romană a românilor, ci chiar identitatea romano-română. Această împlântare a istoriei românilor în legendarul originii romane își are precedentul în tradiția cronicărească la Miron Costin. Capitolul inaugural al volumului De neamul moldovenilor tratează "De Italia", lămurând astfel subtitlul cronicii sale, "din ce țară au ieșit strămoșii lor". În nenumărate rânduri, Samuil Micu utilizează interșanjabil cuvintele "roman" și "român", lăsând impresia că se
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Romulus și Remus și la zidirea Romei. Iar Gheorghe Șincai, în Hronica românilor, rămasă și ea nepublicată până în 1853, utilizează în paralel un sistem de datare dublu: cronologia creștină (care formează principalul cadrul de referință temporal în funcție de care este structurată cronicăresc întreaga secvență de evenimente narate de Șincai) este pe alocuri dublată de specificarea anului de la fundarea Romei. Spre exemplu, din când în când, Șincai face astfel de referiri: "Anul 306. Care este de la zidirea Romei 1059" (Șincai, 1886, p. 58
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istoriografiei românești). La Școala Ardeleană, continuitatea romanilor după retragerea aureliană a legiunilor la sud de Dunăre la 271 e.n. asigură permanența românească pe teritoriul dacic. Prima formulare a tezei continuității civile a romanilor din istoriografia românească apare în umanismul tradiției cronicărești, însă politizată și pusă în slujba luptei de emancipare naționale devine abia la Samuil Micu. Într-o formă aproape inamovibilă, această teză a continuității avea să definească una din structurile cele mai rezistente ale conștiinței identitare și memoriei colective românești
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a unității etnico-teritoriale reiese cu claritate din decizia lui Gheorghe Șincai de a scrie Hronica românilor în care sunt împletite, în jurul aceluiași liniament cronologic, fapte și evenimente ale tuturor românilor, fără ca acestea să fie defalcate pe provincii, cum stipula cutuma cronicărească. Însă primul care a înmănunchiat trecuturile până atunci separate ale românilor ardeleni, munteni și moldoveni într-o singură desfășurare istorică a fost Samuil Micu, în lucrarea sa rămasă nepublicată din 1805, Istoria și lucrurile și întâmplările românilor. Într-un pasaj
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aureliane este una dintre invariabilele reflecției istorice românești, cât și a memoriei oficiale. În forma sa elementară, această teză a rămas neschimbată, constituind un element de susținere a edificiului în care a fost organizat trecutul românesc. Elaborată princeps în tradiția cronicărească și învestită de către Samuil Micu cu funcția politică de teză-contrafort a identității latine a românității, teza continuității, sau a părăsirii administrativ-militare a Daciei, traversează întregul set de lucrări didactice din prima generație de manuale școlare. Având o puternică miză politică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a filonului dacic în conștiința romanticilor români, transformată ulterior într-un autentic program cultural al dacismului, a fost examinată minuțios de către O. Babu-Buznea (1979). În stadiu embrionar, dacismul virtual se găsește încă în scrierile Stolnicului Constantin Cantacuzino, singurul din tradiția cronicărească ce nu doar că respinge teza exterminării, susținând în schimb continuitatea dacilor, ci și formulează prima variantă a doctrinei daco-romane a etnogeniei românești. La baza sa stă teza încrucișării celor două popoare combatante în faza postconflictuală a stăpânirii romane (Babu-Buznea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin afirmația că "unii coloniști nu erau romanizați [!] [...] alții vorbiau grecește [...] dar marea lor mulțime erau romanizați" (Floru, 1923, p. 17, subl. n.). Continuitatea. Teza continuității nu a suferit nicio modificare demnă de semnalat după ce a fost schițată în tradiția cronicărească și definitivată de cărturarii Școlii Ardelene (sub forma continuității coloniilor romane la nord de Dunăre după retragerea aureliană), fiind ulterior elaborată și ramificată de către generațiile succesoare în direcțiile continuității etnice, lingvistice, caracteriale și politice sau statale. Cu privire la continuitatea românească la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai multe despre această biserică. - Intocmai, mărite Spirit - am îngăimat eu. - N-are să fie ușor de lămurit acest lucru. Eu zic s-o iei cătinel pe firul documentelor și apoi vom mai vedea... Am pus mâna pe izvoadele domnești și cronicărești, cu gândul să limpezesc povestea. Aveam în minte faptul că Petru Schiopu a domnit în Moldova în două rânduri: 1574-1579 și 1582-1591. Apoi, că în prima domnie a zidit Galata din Vale, iar în a doua domnie a zidit Galata
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
definită precis. În plus, cronicarul folosea pluralul având în minte, inevitabil, Cartea, pe care multiplicitatea „cărților“ nu face decât să o reflecteze edificator. („Cu cetitul cărților cunoaștem pe ziditorul nostru, Dumnezeu...“) Reapariția, într-un context cu totul nou, a expresiei cronicărești sugerează reintrarea lecturii în condiția minoratului. „A citi“ nu mai e, astăzi, o ocupație atât de răspândită, încât să fie enunțată ca atare, fără detalii. De citit, mai citim câte ceva. Dar cărți nu prea mai citim. Pe de altă parte
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
plugul de lemn și balanța, lângă "ocaua lui Cuza" și "Istoria frumosului Arghir" tipărită în chirilică; scara șeii haiducului Darie, lângă fluiere și-un cimpoi".... etc. etc. etc. Un fantastic bric-a-brac, chemat să depună mărturie pentru "a fost odată", sub cronicărescul îndemn "să se știe". Am tipărit "Cronica de la Arbore" în mai multe ediții. La una dintre lansări, am trimis mașina Editurii să-l aducă pe moș Toader din Țara de Sus. Când a apărut, falnic, în ușa librăriei, îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vreodată? Om trăi și om vedea. Subintitulată "jurnal sentimental", cartea chiar probează certă investiție de sentiment, constituindu-se nu într-o simplă cronică a evenimentului sportiv petrecut între 2002-2007 (deși sunt necesare și astfel de lucrări, croite în temeiul motivației cronicărești "ca să se știe!"), ci ca o dezbatere de idei în care unele răspunsuri sunt sugerate, altele rămânând drept viitoare (dacă nu chiar eterne!) teme de meditație. Adrian Dinu Rachieru este mai elaborat și mai speculativ. Așază motto-uri cu schepsis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Vlahuță mai apăsat"; "reeditarea lui a dezamăgit integral". Preda: "vremea relecturii l-a împins în zona somnolentă a istoriilor literare"; "nu cunoaște psihologia lumii de care vorbește și nici imaginație epică spre a putea compensa nu are". Moromeții: "roman linear, cronicăresc, bolovănos, respectând regulile realismului, fără nici o ambiție constructivă și cu destule neglijențe." Delirul: "o carte însăilată cu mare grabă din informații de presă și texte de popularizare". Blaga: "gândire artistică stereotipă, trucurile sar în ochi; senzația e de exercițiu retoric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]