156 matches
-
culturii slavone în Transilvania de Nord și Maramureș; Maria Zdrenghea - problema primelor traduceri românești din slavona în secolul al XVI-lea; Victor Papacostea - școală de limbă și cultură slavona de la Târgoviște în timpul domniei lui Matei Basarab); literatura cronicilor și a cronografelor (P.P. Panaitescu referitor la cronicile slave din Moldova în secolul al XV-lea, iar Ion C. Chițimia despre originalul cronicii lui Mihai Viteazul; G. Mihăilă - istoriografia română veche în raport cu istoriografia bizantina și sud-slavă și despre izvoarele antice, bizantine, sud-slave și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
referitor la cronicile slave din Moldova în secolul al XV-lea, iar Ion C. Chițimia despre originalul cronicii lui Mihai Viteazul; G. Mihăilă - istoriografia română veche în raport cu istoriografia bizantina și sud-slavă și despre izvoarele antice, bizantine, sud-slave și românești ale cronografului lui Mihail Moxa; Diomid Strugaru - cel mai vechi cronograf românesc de proveniență rusă; Alexandru Rosetti - dată Cronicii Țării Moldovei și Munteniei de Miron Costin; Gabriel Ștrempel - un cronograf ilustrat atribuit lui Antim Ivireanul); vechiul drept românesc scris (Pândele Olteanu despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
XV-lea, iar Ion C. Chițimia despre originalul cronicii lui Mihai Viteazul; G. Mihăilă - istoriografia română veche în raport cu istoriografia bizantina și sud-slavă și despre izvoarele antice, bizantine, sud-slave și românești ale cronografului lui Mihail Moxa; Diomid Strugaru - cel mai vechi cronograf românesc de proveniență rusă; Alexandru Rosetti - dată Cronicii Țării Moldovei și Munteniei de Miron Costin; Gabriel Ștrempel - un cronograf ilustrat atribuit lui Antim Ivireanul); vechiul drept românesc scris (Pândele Olteanu despre textele juridice slavo-române în raport cu nomocanoanele slave vechi și despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
bizantina și sud-slavă și despre izvoarele antice, bizantine, sud-slave și românești ale cronografului lui Mihail Moxa; Diomid Strugaru - cel mai vechi cronograf românesc de proveniență rusă; Alexandru Rosetti - dată Cronicii Țării Moldovei și Munteniei de Miron Costin; Gabriel Ștrempel - un cronograf ilustrat atribuit lui Antim Ivireanul); vechiul drept românesc scris (Pândele Olteanu despre textele juridice slavo-române în raport cu nomocanoanele slave vechi și despre Pravila de la Govora în lumina izvoarelor bizantino-slave); cărți populare (Ion C. Chițimia - funcția literară a romanelor populare în literaturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
XVII), cronicar. Se cunosc puține date despre viața lui M. El însuși menționează în cronica sa că este călugăr și că a scris din îndemnul lui Teofil, episcopul Râmnicului, la 1620, servindu-se de izvoade slavonești. A folosit, pentru întocmirea cronografului său, versiunea slavă a cronicii lui Constantin Manasses (care fusese model de stil pentru cronicarii moldoveni Macarie, Eftimie și Azarie), o cronică slavonă sârbească (1355-1490) și o alta bulgară. M. a prelucrat toate aceste izvoare, le-a îmbinat și le-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288265_a_289594]
-
o cronică slavonă sârbească (1355-1490) și o alta bulgară. M. a prelucrat toate aceste izvoare, le-a îmbinat și le-a dat o anumită unitate, introducând unele date și informații de istorie românească, folosind tradiția și câteva surse interne muntenești. Cronograful său este o istorie universală, prima de acest fel în limba română, care înșiră întâmplările de la „facerea lumii” până la 1489, cuprinzând știri despre asirieni, egipteni, caldeeni, perși, romani și bizantini, despre împărații din Apus și Răsărit, până la stabilirea domniei otomane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288265_a_289594]
-
figuri de domni români: Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare. Legende fantastice sau narațiuni populare, legate de figurile istorice pe care le evocă, se întâlnesc în scriere mai la tot pasul. Foarte interesante sunt știrile de la sfârșitul cronografului, adăugate de M., despre luptele cu turcii la Rovine și Nicopole. Cronicarul scrie într-o limbă apropiată prin imagini de cea populară. Tot lui i se datorează și traducerea din slavonește în românește a Pravilei de la Govora (1640), pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288265_a_289594]
-
bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 488-489; Margareta Ștefănescu-Serghi, Cronica lui Manasses și literatura româno-slavă și română-veche, Iași, 1927; Pușcariu, Ist. lit., 88-89; Cartojan, Ist. lit., II (1942), 135-136; Piru, Ist. lit., I, 94-95; K.H. Schroeder, Un manuscris necunoscut al cronografului lui Mihail Moxa, LL, 1971; Dennis Deletant, Un manuscris al lui Mihail Moxa din Muzeul Britanic, RITL, 1975, 2; Dicț. lit. 1900, 592-593; G. Mihăilă, Cultură și literatură română veche în context european, București, 1979, 380-404; Dicț. scriit. rom., III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288265_a_289594]
-
umanist de mai târziu, grăbit să găsească falsuri sau contradicții în texte pe care Biserica le considera urme ale unei descoperiri dumnezeiești, iar nu surse documentare pentru epoci ascunse în nisipul uitării. Lumea romană târzie a avut o pleiadă de cronografi talentați. Meseria lor depășește rareori competența arhivisticii. Chemați să asigure o posteritate glorioasă bazileului sau teologilor implicați în disputele dogmatice ale Bisericii, cronicari romani precum Socrate, Sozomenos, Evagrie sau Filostorgius erau departe de scrupulele științifice de astăzi și complet imuni
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1893). O altă serie de aparate servea la măsurarea duratei actelor psihice; un cronometru a lui Cattell, două cronoscoape ale lui Hipp și două aparate pentru a controla acest cronoscop. Pentru a măsura mai precis timpul de reacție, laboratorul poseda cronograful lui Wundt. Alături de aparatele care serveau la măsurarea timpului se găseau o serie de aparate permițând producerea de excitații vizuale, auditive tactile sau motorii. Organizarea internă Personalul laboratorului se compunea în timpul anului universitar 1892-1893 din 25 de persoane: Wundt, pe
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
a semnelor poate arunca țările în război. El poposește deseori, obligat de gazdele sale protocolare. În tabără, principalele ocupații sînt negocierea directă a înaintării caravanei și scrisul ("ultimele zile mi le-am petrecut scriind toate acestea"). Mai mult decît un cronograf, mai mult decît un călător la capătul lumii, Nicolae Milescu este un călător literar la începuturile literaturii române. Scriind în Europa Orientală prima operă care vorbește minuțios despre China, despre Extremul Orient, atît de puțin cunoscut în epocă, autorul scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cel instaurat la fondare după modelul colegiului din Kiev. Studiile la Constantinopol, la Înalta Școală a Patriarhiei, unde îi va avea colegi pe Dosithei Nottaras (cel care, mai târziu, recomandându-l Moscovei, va spune despre M. că „este ca un cronograf în care sunt adunate toate lucrurile din lume”), viitor patriarh al Ierusalimului, pe Grigore Ghica și pe Ștefăniță, feciorul lui Vasile Lupu, cu un program didactic alcătuit după cele ale universităților din Italia, cu profesori care învățaseră tot acolo, i-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
accidentările. Coșul cuprinde un inel și o plasă: Diametrul inelului de 45 cm; Lungimea plasei este de 40 cm, prevăzută cu 12 bucle pentru legarea de inel; Distanța inelului față de panou - 15 cm. Echipament tehnic: cronometru de joc și un cronograf. aparatul pentru 24 secunde. semnale sonore. tabela de scor. foaia de arbitraj. plăcuțe de la 1 la 5 pentru greșeli de jucător. plăcute pentru greșelile de echipă. indicatorul pentru posesia alternativă. Capitolul V. Metodica învățării arbitrajului V.1. Metodica arbitrajului Evoluția
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
scrierile Enciclopediei, ale lui Montesquieu, D'Alembert, Voltaire sau Wolf. Memoriile și scrierile sale politice de mai târziu indică faptul că Balș a fost preocupat, mai mult decât oricare contemporan al său, de cunoașterea trecutului. Lecturile din istoricii antici, din cronografii și istoricii bizantini, din vechile cronici moldovenești și muntenești sau din opera lui Dimitrie Cantemir (mai multe exemplare din lucrarea Histoire de l'Empierre Ottomane, apărută la Paris, în 1743, se aflau în biblioteca logofătului Ioan Balș, în 1840) i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
grecii stabiliți în diferite zone, exista posibilitatea să fie și unii ciprioți. Identificarea lor era posibilă, mai ales când aceștia se evidențiau pe plan local. Am găsit câteva nume de astfel de ciprioți: Matei Kigalas (1586-1654) a fost autorul unui cronograf Compendiu de diferite istorii; Marcos Porfyropoulos, profesor și director al Academiei Domnești din București; Monahul Kyprianos, un tânăr monah cipriot, care în anul 1783 fusese trimis în Moldova cu misiunea de a strânge fonduri pentru sprijinul mănăstirilor cipriote. Fiind un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
la Nobunaga, Îi adusese daruri din străinătate. Lista cuprindea zece puști, opt telescoape și lupe, cincizeci de piei de tigru, o plasă de țânțari și o sută de bucăți de lemn de aloe. Mai erau și piese rare ca un cronograf, un glob pământesc, textile și porțelanuri. Nobunaga Înșirase toate aceste obiecte la expoziție și le admira ca un copil. Cel mai mult Îi plăceau globul pământesc și puștile. Cu globul În față, asculta, atent, În fiecare seară, când Părintele Gnecchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
douăzeci și cinci de manuscrise păstrate provin în egală măsură din Țara Românească, Moldova și Transilvania, fiind copii executate după tipărirea cărții și ajungând până la jumătatea secolului al XIX-lea. Asocierea în miscelanee se face cu Floarea darurilor, cu Istoria Troiei, cu cronografe, cu cronici în versuri. Uneori manuscrisele au și miniaturi naive, precum cele ale lui Copce Negoiță din Piatra Neamțului (1783), care își schițează singur chipurile a doi filosofi, presupuși autori ai „pildelor”. Spre deosebire de Floarea darurilor, Pilde filosofești sunt alcătuite numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288812_a_290141]
-
fost pârcălab de Hotin (funcție preponderent militară) și a ajuns hatman al Moldovei în trei rânduri(1671-1673, 1673-1677 și 1678-1684). Lângă arme, ziceam, la el stăteau muzele. în 1683, l-a pus pe un Gheorghe diac să-i copieze un cronograf. A alcătuit - arăta scriitorul - această carte de istorie „din porunca și cu cheltuiala marelui hatman Alexandru Buhuș”304. Stolnicul Constantin Cantacuzino a mai fost însurat și cu Maria. Nevestele - cele trei - ale spătarului Mihai Cantacuzino, al patrulea fiu al marelui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și mentalități, hazardându-se a da, naiv și fantezist, o viziune europeană asupra evenimentelor istorice. Are la îndemână doar scrieri minore, de propagandă antifranceză, tipărite la Viena, Buda sau Moscova, buletine și „gazeturi” franțuzești și germane, o cronică a slovenilor, cronografe grecești. Surse interne sunt stolnicul Dumitrache, Genealogia Cantacuzinilor a lui Mihai Cantacuzino, scrisori și documente cunoscute de eclesiarh. Mai importantă este latura memorialistică a operei sale, aerul de autenticitate fiind dat de amintirile personale și de informațiile orale. Spirit naiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
, Pătrașcu (sec. XVII), traducător. Boier moldovean cu funcții în cancelaria domnească între 1640 și 1665, lui D. i s-a atribuit traducerea unui cronograf grecesc. Dintre manuscrisele păstrate la Biblioteca Academiei Române, cel mai complet este Hronograf den începutul lumii, datat 1689, din care s-au tipărit fragmente în volumul al doilea din Cărțile populare în literatura românească (1963). Este o traducere după scrierea grecului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286686_a_288015]
-
den începutul lumii, datat 1689, din care s-au tipărit fragmente în volumul al doilea din Cărțile populare în literatura românească (1963). Este o traducere după scrierea grecului Matei Kigalas Nou compendiu de diferite istorii (1637), contaminată cu părți din cronograful lui Dorotei al Monemvaziei. Manuscrisul românesc cuprinde, în cele 226 de capitole de istorie (începând cu Facerea biblică), și texte diverse, apocrife și legende, iar în final, învățături ortodoxe. Unele istorisiri s-au desprins și au circulat independent (Istoria Troadei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286686_a_288015]
-
Alături de cărțile populare și de legendele hagiografice, Hronograful... a constituit lectura predilectă în epoca veche a culturii românești și a avut o largă răspândire. Unele motive epice au fost asimilate de folclorul autohton. Traduceri: Povestiri din Hronografe, CPL, II, 241-265; Cronograf tradus din grecește de Pătrașco Danovici, I-II, îngr. și pref. Gabriel Ștrempel, introd. Paul Cernovodeanu, București, 1998-1999. Repere bibliografice: Catalogul manuscriptelor românești, întocmit de Ion Bianu, R. Caracaș și G. Nicolăiasa, I, București, 1907, 181-192, 242-243, II, București, 1913
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286686_a_288015]
-
Ștefănescu, Opere istorice, îngr. D. Bodin, pref. C.C. Giurescu, București, 1942, 111-186; Nicolae Comșa, Manuscrisele românești din Biblioteca Centrală din Blaj, Blaj, 1944, 52-63; Dan Simonescu, Introducere la Povestiri din Hronografe, CPL, II, 237-240; Ist. lit., I, 463-469; Doru Mihăescu, Cronografele românești (cu privire specială asupra tipului Danovici), „Memoriile Secției de științe filologice, literatură și arte”, t. I, 1977-1978, t. II, 1979-1980; Dicț. lit. 1900, 261-262; N.A. Ursu, Contribuții la istoria culturii românești în secolul al XVII-lea, Iași, 2003, 134-278
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286686_a_288015]
-
2003 (Cele mai vechi cărți populare în literatura română, 8), 214-219. LC.~1650 Lemnul crucii. Ed. E. Timotin, București: Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2001 (Cele mai vechi cărți populare în literatura română, 5), 193-199. MC.1620 M. Moxa, Cronograf. Ed.: Mihail Moxa, Cronica universală, ed. G. Mihăilă, București: Minerva, 1989, 95-223. Mol.1689 Molităvnic. Ed. A. Dumitran, A.-M. Gherman, A. Vanca, Alba Iulia: Reîntregirea, 2009, 163-1075. NL.~1750-66 Ion Neculce, Letopisețul. Ed.: Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Poloniei și călător prin Țările Române, cu o solie diplomatică, spre Poartă. Câteva luni ambasadorul leah, fiind reținut la Iași din rațiuni obscure sau dintr-un capriciu al imprevizibilului Lăpușneanu, ar fi avut răgaz să consulte și o transcriere a cronografelor autohtone (eventual de a copia sau, mai probabil, de a-și comanda „extrasul”). Altfel, retușurile ce survin sub pana (încă) anonimului traducător („rescrierea”, în cazul unor contexte favorabile, ori ocultarea altora, ce stânjenesc) sunt, previzibil, în profitul conaționalilor poloni; de-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286526_a_287855]