190 matches
-
epocii, a fost căsătorit și a avut doi copii. Biografia lui ne este cunoscută mai ales datorită operei sale "Vita coetanea". Astfel, la 31 de ani, în timp ce scria o poezie dedicată unei dame, a avut o viziune cu Iisus Hristos Crucificat, experiență care s-a mai repetat de încă patru ori. În urma acestora, ia hotărârea să se dedice vieții religioase, își abandonează familia și stilul de viață pe care îl dusese până atunci. Din acest moment, își dedică viața următoarelor trei
Ramon Llull () [Corola-website/Science/312607_a_313936]
-
au împușcat s-au i-au împins înapoi cu sila pe cei care încercau să scape și au folosit secere și furci ca să-i ucidă pe cei care-i prindeau în afara locuințelor. În unele cazuri au fost expuse corpuri decapitate, crucificate, dezmembrate sau eviscerate pentru a-i determina pe polonezii rămași să fugă”.. Istoricul ucrainean din Lvov, Iuri Kiriciuk, a afirmat că aceste masacre erau o reeditare crudă masacrelor de pe vremea lui Jarema Wisniowiecki și Maksym Krivonis. Potrivit istoricului, masacrele din
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
Dacă nu voi vedea, în mâinile lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede!” Am nevoie de un sfânt, Doamne Îmi e crucificata privirea În patru puncte cardinale Și nu găsesc Golgota. Merg îngenuncheat, Cu capul în pământ; Cum să văd altceva decât lutul Din care am ieșit? Am nevoie de un sfânt Să mă ridice Până la piroanele Care mi-au țintuit păcatul
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
că sunt unul dintre puținii supraviețuitori ai teribilului moment din 1950, așa-zisa sărbătorire a centenarului eminescian, desfășurată la sala Dalles cu fragmentele mai sus menționate și cu vorbirile silite ale lui Sadoveanu și Călinescu, aflați pe scenă ca niște crucificați, înconjurați (păziți) de conducătorii de atunci ai Uniunii Scriitorilor din R.P.R., nomina odiosa!... Tentativa proletcultului n-a izbândit, firește, să dezrădăcineze decât formal pe Eminescu din ființa românească, dar ani de zile studenții au fost frustrați de un studiu esențial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
am admirat ziua, care era peste măsură de frumoasă. Totuși, m-am gândit după aia că din cauza mea murise Bizcocho, că supraviețuise nopții alunecoase de împușcături de gherilă a nebunului de Zapatista și că fusese probabil prezent când fuseseră oamenii crucificați sau li se umpluseră pântecele cu furnici, că fusese trăznit de focurile de armă care explodau în jurul lui și că până la urmă eu fusesem cel care îl omorâsem. Doctorul avea o floare la butonieră când a apărut, și zâmbea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Scott Joplin, și se așezase să o asculte, având în față statuia lui Buddha, al cărui chip calm, auster, grav, cu buzele țuguiate și ochii meditativ plecați (creatura gândea) i se părea mult mai spiritualizat decât chipul chinuit al celui crucificat. Preotul se așezase pe un scaun cu speteaza dreaptă și rămăsese țeapăn, cu pleoapele pe jumătate închise și mâinile relaxate pe genunchi. În timp ce mintea măruntă îi divaga, el respira adânc, conștient de mișcarea aerului, de pulsarea lui lentă care devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
omului pâine s-a așezat pe corpul meu de copil și a mirosit al naibii de bine. Și pe urmă mama mea, care a puțit mereu a tata, a luat jos copilăria de pe mine, ceea ce înseamnă o pâine... și mirositorul lucru porcos crucificat. Și Schweindi al meu, care pute și mai tare decât tata, dar care este o împuțiciune foarte slabă, ăsta înfulecă și mai multă pâine ca decedatul meu tată. Schweindi are noroc că este numai un subom de-al meu, care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
care stă atârnat de lanțul său, pentru că și-a mâncat solul de sub el, care îl lăsa să latre, să cerșească și să facă pe el. EL: Dar ca și cățel de rasă aș primi un locșor direct sub cel al crucificatului porc de câine în cel mai înalt cimitir câinesc personal al d-vostră. Știu asta. EA: Blasfemia este bine ancorată în câmpul tău de sfeclă, dar apelați prea des la ea, cu al d-voastră porc de câine crucificat, asta face
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cel al crucificatului porc de câine în cel mai înalt cimitir câinesc personal al d-vostră. Știu asta. EA: Blasfemia este bine ancorată în câmpul tău de sfeclă, dar apelați prea des la ea, cu al d-voastră porc de câine crucificat, asta face să dea de bănuit conștiința dumitale. Dar mie mi-e indiferent dacă porcul de câine care e fiul Domnului se gândește sau nu la mine. De cele mai multe ori nu întâlnesc pe nimeni care trebuie să ducă o existență
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
decât Biserica care oferă sprijin și protecție. 763 Tânăra este un spirit profund religios (cf. rugăciunile rostite cu intensitate și evlavie). Patosul plângerilor eroinei în legătură cu destinul propriului copil este amplificat de comparația biblică cu Fecioara Maria care își deplânge Fiul crucificat. Femeia nu luptă propriu-zis pentru sine, nici chiar atunci când este amenințată cu violul, lasă totul pe seama proniei divine, căreia i se subordonează total și care îi conferă protecția dorită până în final.764 Numele personajului este simbolic, tocmai pentru că nu renunță
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
al lui Christos imprimat pe o bucată de pânză. Transportată la Constantinopol, a fost un ajutor în războiul din 574 împotriva perșilor. La fel, semnul crucii devine, de-a lungul secolelor, imaginea materială a crucifixului, tridimensională, bogat ornată, cu figura crucificatului suferind și sângerând, ținta unor devoțiuni pasionale. Indice emoțional, scop de pelerinaj, purtat în procesiune publică: de fapt un idol, dar suport al unui cult popular, trecând dincolo de venerația recomandată pentru a atinge adorația taumaturgică. Schimbarea creștină, subversiune în subversiunea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
creștinismul e părăsit perpetuu de cei care pretind că-l apără. După Nietzsche, singurul creștin, la modul absolut, a fost Iisus Hristos, iar în semn de suprem protest l-a identificat cu Dionysos, căruia el i-a spus la sfârșit Crucificatul. Acesta e sensul nihilismului nietzschean, învins chiar de el prin marea revelație a eternei reîntoarceri, sintagmă desfigurată de filosofia postmodernistă, fiindcă ea, completă, este eterna reîntoarcere a Identicului. Mesagerul ei va deveni Zarathustra 257. Or, comentatorii contemporani ai lui Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în urma unei cruciade. În mod eronat s-a crezut, timp de secole, că Sfântul Graal este potirul din care au băut apostolii la Cina cea de taină și în care Iosif din Arimateea a strâns picurile de sânge din trupul crucificat al Mântuitorului. E un argument tare al lui Dan Brown în descifrarea picturii lui Leonardo, fiindcă fiecare apostol are în dreptul său câte un pahar, nicicum pe masă nu e un potir. În orice caz, documentele păstrate de templieri aveau puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o cruce pe o potecă a calvarului individual ce duce ireversibil spre agonia crucificantă care ne așează în cripta morții. Acest mesaj întru transcendență indică faptul că ființa umană are de optat între a fi asemeni răstignitului din dreapta lui Hristos crucificat sau asemeni celui din stânga sa. Primul, mărturisindu-și credința în cristica însoțire divină a omului, își depășește ascendent crucea, celălalt rostindu-și, într-o muribundă aroganță, ne-credința, alunecă fluent la rădăcina crucii sale precum demonul șerpuiește lângă copacul înțelegerii
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în același timp, acesta, fiind Dumnezeu prin natura sa, rămîne în afara patimilor (5, 7). Tratatul se încheie cu mărturisirea credinței într-un „unic Fiu, Cristos Isus și Domn, adică Logos al lui Dumnezeu devenit om și întrupat, și tot el crucificat și înviat din morți, care va veni la vremea sa întru slava lui Dumnezeu Tatăl și a sfinților îngeri” (ibid.). Nevoia de a cîștiga, în competiția cu Nestorie, curtea imperială de partea sa, l-a făcut pe Chiril să compună
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nevoi de decorare, ci exprimînd și caracterul sacru al cuvîntului, semnificația sa, de care oamenii Evului Mediu erau mai conștienți decît noi. Însăși forma inițialei îi sugerează miniaturistului o figură adesea umană; T-ul inițial din canonul slujbei devine Christ crucificat, I-urile devin statui-coloane reprezentînd sfinți. Alte litere imită și urmează forma corpului omenesc, vădind imaginația sau fantezia miniaturiștilor. Adesea inițialele iau forma animalelor (Psaltirea de la Corbie, secolul al IX-lea). La sfîrșitul epocii romane, inițiala ornată evoluează spre litera
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Înaltă valoare umană este spiritul liber [...] IV. Pentru o etică a responsabilității „Condamnarea” la responsabilitate toți filosofii sunt de acord cu aceasta și chiar creștinismul exprimă această idee ba chiar cu mai multă forță, prin scandaloasa imagine a lui Dumnezeu crucificat. Intotdeauna omul este Dumnezeu, dar omul În adevărata sa măreție, atât de independent de putere și de bogăție.” Este omul liber și responsabil, omul lui „a fi” și nu al lui „a avea”, cel care dă cu adevărat măsura vieții
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
vocabule străine: „Cântec pe Rin... / Fetele-s ca-n / Cartierul Latin. // Mais ou sont les / Neiges d’ antan ? / Loreley unde e?” Multe confesiuni sunt de sursă elegiacă („Elegiac mi-e versul ca lebăda cântând”), însă afectul va fi cu perseverență „crucificat” în „geometria” expresiei, asemenea „duhurilor” în vitraliile de catedrală: „Vremelnica făptură de om cioplită-n om / Își veșnicește visul pe-un pământesc vitraliu”. Romantismul sensibilității se convertește frecvent în parnasianism. Vibrații intime, peisaje sufletești sunt absorbite de decoruri, fenomenalități obiective
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
în același timp, acesta, fiind Dumnezeu prin natura sa, rămâne în afara patimilor (5, 7). Tratatul se încheie cu mărturisirea credinței într-un „unic Fiu, Cristos Isus și Domn, adică Logos al lui Dumnezeu devenit om și întrupat, și tot el crucificat și înviat din morți, care va veni la vremea sa întru slava Dumnezeului Tată și a sfinților îngeri” (ibid.). Nevoia de a câștiga, în competiția cu Nestorios, curtea imperială de partea sa, l-a făcut pe Chiril să compună, în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Astăzi, identitatea națională cristalizată prin astfel de experiențe surprinde pe unii oameni care nu sînt polonezi. Polonezii sînt uneori considerați ca anarhiști irascibili și iscusiți, cu suflete romantice recunoscute la poeți ca Adam Mickiewicz, care vedea Polonia drept Christul națiunilor, crucificată ca să poată reînvia și ca toate celelalte națiuni să poată fi eliberate. O aroganță de acest fel a fost evidentă în episodul Pilsudski din anii 1920. Semne ale aceleiași aroganțe sînt încă evidente în diferitele părți ale spectrului politic polonez
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
revistei unu, inspirația (acompaniată de „transfigurare” și „revelație”) devine una din temele centrale ale reflecției poetului. „Scrisul presupune o elevație, o transfigurare, o trecere «dincolo», pe care, cu un limbaj devenit insuficient, va trebui să o numesc inspirație. Poeții și crucificații, proorocii Îngropați În mîzgă Între miracole și lei au cunoscut-o Întotdeauna” - citim În Radiografie. SÎnt termeni ce indică o Îndepărtare a poetului de acea futuristă (și constructivistă) „distrugere a eului din literatură”, de-subiectivizare și obiectivare a verbului - și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
totalei heterogenități în raport cu lumea. Același fenomen are loc atunci când subiectul integrează o propoziție necunoscută într-un corp de cunoștințe familiare, lipsite de opacitatea specifică oricărui element străin. Cunoștințele noi sunt interiorizate sau personalizate, adică topite în creuzetul cunoașterii tacite. Rațiunea crucificată și „arhivele tradiției”tc " Rațiunea crucificată și „arhivele tradiției”" Acesta este modelul epistemologic la care Andrew Louth aderă, ilustrând astfel limitele metodei iluministe, în care cunoașterea tacită era privită ca un repugnabil depozit de ignoranță. Profesorul Louth preia câteva imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
are loc atunci când subiectul integrează o propoziție necunoscută într-un corp de cunoștințe familiare, lipsite de opacitatea specifică oricărui element străin. Cunoștințele noi sunt interiorizate sau personalizate, adică topite în creuzetul cunoașterii tacite. Rațiunea crucificată și „arhivele tradiției”tc " Rațiunea crucificată și „arhivele tradiției”" Acesta este modelul epistemologic la care Andrew Louth aderă, ilustrând astfel limitele metodei iluministe, în care cunoașterea tacită era privită ca un repugnabil depozit de ignoranță. Profesorul Louth preia câteva imagini folosite de M. Polanyi pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
veac 83 Fântânile carteziene 86 Cascadele empatiei romantice 90 Hermeneutica fenomenologică 94 Topologia paradoxului 97 Traducerea dialogului 99 Vocația peratologică a matematicilor 102 Perspectivismul epistemologic 107 Michael Polanyi (1891-1976) 113 Conștiința focală versus conștiința subsidiară 114 Cunoașterea tacită 117 Rațiunea crucificată și „arhivele tradiției” 121 Denunțul plictisului 126 Cheia alegoriei 128 IV. Nașterea sinelui și dilemele corporalității 131 Subiectul descărnat 131 Ambiguitatea erosului păgân 133 Noutatea creștinismului: asceză și teologie 139 Revelația Sinelui 144 Concluzii 151 V. „Născut, iar nu făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de zîmbet / Atîta de puternic și atît de sălbatic era / îi voi plînge cu durere pierderea / și cînd mă gîndesc că nu-i voi mai auzi niciodată rîsul sau pasul sonor / ah, blestemate fie timpurile cîtă tristețe pentru inimă mea crucificata / un fiu al Irlandei cu o pușcă rebela să-l împuște pe băiatul meu ce rîde / oh, dacă ar fi murit lîngă Pierse în Poștă / ucis de un glonț englez / sau dacă ar fi fost hrănit cu forța lîngă Ashe
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]