11,104 matches
-
ar călători acum în legendarul tren. "După frivolitatea noastră, neliniștea lor" notează scriitorul. Este, poate, opoziția cea mai expresivă dintre cele două mari vârste pe care cuplul Morand le-a trăit, jucându-se cum scrie profesorul englez, cu o istorie crudă, căreia i-au căzut victime. Această carte despre Paul Morand și România se cuvine salutată astfel ca o contribuție semnificativă la istoria relațiilor româno-franceze, atent situate în contextul istorico-politic al unei epoci dintre cele mai dificile și pline de ambiguități
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
țară, la nici un an de la întoarcerea din Germania, cu destinația Paris. Aici vede, în mod sigur, minusculă retrospectivă Van Gogh organizată, la un an de la moartea celui mai neliniștit dintre actorii artistici ai sfîrșitului de secol, în cadrul Expoziției independenților. Sinceritatea crudă a lui Van Gogh, combustia să lăuntrica și fervoarea exprimării spontane, fără precauții și fără menajamente, puteau constitui o lecție exemplara pentru un privitor atent, avizat și insațiabil cum era Luchian în mod aproape natural. Schimbînd cadrele temperamentale și pe
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
ajuns, stăpîn pe o tehnică mult înaintată. Comparația e complet nepotrivită dată fiind seriozitatea studiului și sobrietatea lui. Am folosit-o doar pentru a-l tenta pe cititor să descopere o carte al cărei titlu sună în felul următor: Filozoful crud, O istorie a canibalismului. Nu știu de fapt dacă titlul e cel care l-ar putea ține pe citior dornic eventual de subiecte mai "vesele" la distanță, sau dacă, pînă la urmă, constatarea care devine către finalul cărții subiect de
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
mîncat carne de om, dar numele acestora nu apar menționate ca atare în cartea lui Cătălin Avramescu, din simplul motiv că subiectul ei nu e canibalul lumii reale, existent probabil cîndva, ci canibalul din discursul filosofic european despre antropofagie. Filozoful crud nu e o carte de analiză antropologică, deși destule dintre instrumentele pe care le folosește autorul țin de antropologia culturală. "Canibalul meu spune Cătălin Avramescu este o creatură livrescă, în primul rînd, un personaj ce animă scrierile teoretice și doar
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
implacabile, care duce la un deznodămînt devastator și cu semnificație universală. Acesta este momentul în care canibalul dispare ca subiect al științei despre ordinea morală, pentru că el a fost eclipsat de stat, noul agent al cruzimii absolute." Cătălin Avramescu - Filozoful crud, O istorie a canibalismului, Humanitas, București, 2003, 392 pag.
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
și Mariedl își fabrică propriile destine, verbalizîndu-și ficțiunile despre cum ar vrea ele să le fie viața lor și a celorlalți, își consumă à trois frustrările și obsesiile. Ipocriziile, jocul pe muchie, minciunile și adevărul se amestecă bizar, cu povești crude, sfîșietoare, uneori la limita suportabilului. Acolo, regulile conviețuirii sînt dure. Cine deranjează, este eliminat. Așa cum se întîmplă cu Mariedl, o retardată ce combina inocența cu cinismul într-o proporție ce-i grăbește sfîrșitul. Viziunea ei, povestea ei crudă în care
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
cu povești crude, sfîșietoare, uneori la limita suportabilului. Acolo, regulile conviețuirii sînt dure. Cine deranjează, este eliminat. Așa cum se întîmplă cu Mariedl, o retardată ce combina inocența cu cinismul într-o proporție ce-i grăbește sfîrșitul. Viziunea ei, povestea ei crudă în care celelalte două partenere urmează să fie sufocate de obsesii nevindecate, iar ea se va elibera cu adevărat, perspectiva aceasta nu este admisă de Erna și de Grete. Care îi fac felul, aproape dezinvolt. Sau, oricum, fără remușcări. "Pocăitele
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
la ei. La noi nu. În concluzie, cred că I.M.V. a reușit să stea trei ani de zile fără acte de identitate în Israel ( înseamnă că am subapreciat-o nostra culpa); cred că și-a hotărât întoarcerea după crunte și crude sentimente de remușcare și fără vreun interes anume; cred cu toată convingerea că înseși imaginile spectaculoasei plecări de la aeroport transmise de canalele tv nu ascund vreo nouă încercare de prostire a oamenilor... Poate vom afla mai târziu, sau cu ajutorul Star
Întoarcerea fiicei risipitoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14024_a_15349]
-
Restul personajelor caragialești se rezumă la palme pe care le încasează amicii infideli sau adversarii politici, chiar la cafiné central. Cu excepția dureroasă a preotului din Păcat... care își ucide copiii incestuoși cu pușca din două focuri fără avertisment. Chiar mai crud se poartă Leiba Zibal în O făclie de Paște cu adversarul său, banditul Gheorghe, dar are scuza că aici conflictul se putea termina doar cu moartea unuia dintre partanți. Personajele lui Camil Petrescu sînt niște duelgii fără leac. Se bat
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
albă. Culmi ale violenței sînt atinse în romanul Răscoala de Liviu Rebreanu. Aici blîndețea tradițională românească se manifestă atît la răsculați, cît și la organele de represiune, încît, la lectură, cititorul e siderat. N. Iorga își declară stupefacția în fața paginilor crude. Un fiu de arendaș care necinstise o fată e prins și jugănit de tatăl acesteia, castrator de porci profesionist, cu un briceag. Mai tîrziu, descriind aceleași evenimente de la 1907, Z. Stancu se va lua la întrecere cu Rebreanu inventînd o
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
Liviei Roșca este și nu este tipică pentru lirismul celei mai noi generații poetice. Este tipică, în măsura în care se adaptează trendului imagistic și lexical actual, mizează pe stilistica minimalistă, bruschează vechile reguli estetice și etice, reflectă existența în culori mai degrabă crude, disprețuiește deopotrivă romantismul și intelectualismul. În fond, rujul pe icoane poate fi luat și drept profanare, imixtiune brutală a materialității unei ființei umane precare în ceea ce până mai ieri era universul artificial, aseptic, colorat în roz, al literaturii. Nu este
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
simțit nimic din cele întâmplate, având speranța și așteptarea celor crezute și vorbirea cu Hristos; apoi i s-a tăiat și ei capul. Păgânii înșiși au mărturisit că niciodată la ei n-a suferit o femeie atâtea și așa de crude chinuri”. (Actele martirice, Martirii de la Lyon, I, 56, în PSB, vol. 11, p. 77) „Perpetua cânta psalmi, călcând de mult capul egipteanului. Revocatus, Saturninus și Saturus amenințau mulțimea care privea la ei. Apoi, când au ajuns în fața lui Hilarianus, au
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
ascuțite, cu atâta cruzime până când omul își dădea sufletul. Femeile erau ferecate strâns de ambele picioare, spânzurate cu capul în jos și înălțate astfel, cu trupurile complet goale și fără nici o îmbrăcăminte, oferind astfel mulțimilor priveliștea cea mai neomenească, mai crudă și mai lipsită de rușine dintre toate priveliștile. Alții își găseau moartea legați de copaci și de crengile lor prin aceea că împreunau cu un scripete, una de alta, crengile cele mai puternice și de fiecare din ele se fixa
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și s-au înmuiat cu apă nu știu de unde, iar drept urmare îndată s-a răspândit zvonul că într-un mod inexplicabil însuși pământul ar fi vărsat lacrimi pentru că nu mai putea răbda nelegiuirea săvârșită atunci, încât, spre rușinea firii omenești crude și nemiloase, până și pietrele și materia neînsuflețită păreau că izbucnesc astfel în lacrimi. Îmi dau seama, desigur, că astfel de cuvinte ar părea poate o flecăreală sau o scornitură pentru cei care vor veni după noi, dar nu și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
13, p. 411-412) „Nu trebuie să uităm nici amănuntele curajului cu care au îndurat nenumăratele chinuri: ruperea coastelor, frecarea cu o Țesătură de piele de capră a părților rupte din corp, lovituri nepotolite cu biciul, torturi variate și repetate, chinuirea crudă și de nesuportat a mâinilor și picioarelor cu ajutorul unor mașinării spre a sili pe martiri la săvârșirea unor fapte care le erau interzise”. (Eusebiu de Cezareea, Martirii din Palestina, XI, 1—i, în PSB, vol. 13, p. 415) „Nici nădejdea
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
i-a băgat în cuptor; unora le-a desfăcut încheieturile oaselor, pe alții i-a jupuit de vii; pe unii i-a pus pe jăratec cu trupurile pline de sânge, că scânteile ce săreau pe răni mușcau din răni mai crud decât o fiară sălbatică; pentru alții născocea alte cazne mai grozave”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Varlaam, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 490) „Au fost
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
de piatră și de fier, nu cu trupuri stricăcioase și muritoare, ca și cum de aici, de pe pământ, s-ar fi schimbat într-o fire nepătimitoare și nemuritoare, care nu se pleacă nevoilor amare și dureroase ale trupului. Ca niște fiare sălbatice, crude și nemiloase, călăii, înconjurându-le trupurile, le găureau coastele, le strujeau cărnurile, le descopereau și le lăsau oasele goale! Nimic nu punea stavilă cruzimii și neomeniei lor. Iar când ajungeau la măruntaiele lor, când intrau până în adâncul trupurilor lor, și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
zise: Ori aduci jertfă, ori te pun la chinuri. Montanus răspunse: Mă bucur dacă ai să faci așa, ca să mă aflu părtaș la patimile Stăpânului meu, Hristos. Atunci Probus dă poruncă să fie pus la chinuri; și când era mai crud muncit, Probus îl întrebă: Ce zici, Montanus, aduci jertfă zeilor? Montanus răspunse: Aduc jertfă prin acest chin Dumnezeului meu, Căruia mereu am jertfit”. (Actele martirice, Martiriul Sfântului Montanus, presviterul din Singidunum, un preot daco-roman, în PSB, vol. 11, p. 188
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
-L adora. Dar el l-a întrebat pe rege, zicând: De ce cinste este vrednic cel care, părăsindu-și Țara sa, se pune în slujba altei Țări străine? Și când regele a răspuns: Este vrednic de moarte și de cel mai crud supliciu, prea înțeleptul bărbat a zis: De ce așadar să nu sufere pe drept omul care, părăsind pe Creatorul și Făcătorul lumii, pe Cel ce dă viață și mântuire, vrea să zeifice pe unul din slujitorii Lui și să-i acorde
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
împăratul păgân Iulian Apostatul - n.n.) a poruncit ca Teodor să fie scos din închisoare. Acesta era numele acelui tânăr luptător curajos pentru Adevăr. Pe acesta unii l-au întrebat dacă a simțit durere, când a îndurat torturi cu înțepături foarte crude. El însă a răspuns că la început a simțit ceva durere, apoi, ah, s-a arătat cineva, care ștergea mereu sudoarea de pe fața lui cu o pânză moale și rece și care îl îndemna să aibă curaj. De aceea, când
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
de repere valorice. Trebuie să fii tu, la rândul tău, chinuit de absurdul acestei lumi nebune și rele în care trăim, o lume în care invidia devansează posibilele exerciții de admirație, ca să le arunci oamenilor în față un asemenea adevăr crud, într-un fel de jocul de-a destinul, un joc poate pentru copiii de mâine ai României. Inventezi ceva numit Elisaveta Bam, o numești "operă bufă" - actorii toți cântă, nu-și rostesc replicile - și o servești, în porții mici, celor
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
pentru mai târziu și drame pentru niciodată". În prima tinerețe, a inteligenței exultante, se complăcea într-un fel de risum tenendi, amici. Chiar se tăvăliseră de râs cei din Cercul sibian când le-a citit Enuresis nocturna, o proză scurtă, crudă cu subiectul ridiculizat, publicată după aproape patru decenii în volumul Șoarecele B. Amintirea acestei seri o relata Viorica Guy Marica, în cel mai pătrunzător portret al lui Gary, cu finețe de psiholog devotat subiectului. Nostalgia râsului limpede de altădată îl
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
copii - și apoi în desenele animate - mocnește un subconștient extrem de violent, dar povestea lui Lewis Carroll e cel mai bun exemplu, dacă nu chiar o frescă a acestuia. Citită din perspectiva adultului, te simți la mila unui arbitrar haotic și crud, aproape de romanul gotic (o fetiță căreia e cît pe ce să i se taie capul nu mai pare brusc atît de amuzant). Exact această senzație transpiră din filmul lui Gilliam. Avertisment: e greu să treci de ea din prima, pelicula
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
și stufurile de liliac alb, de liliac albastru. Sus, trandafirii, sub boltă." O suavitate carnivoră își poartă amenințarea prin acest potpuriu vegetal. La fel, dulce și totuși imposibil de atins, de strivit, de trăit, așa încît să-i simți zeama crudă a experiențelor, e viața din roman. O viață cu chirie, din odaie în odaie, din femeie în femeie, mai bine zis, din copilă în copilă. Ceea ce nu va să zică trai de berbant, culegător de flori nepăsător, poate dandy. Decît dacă atribuim
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
vrea să dețină un dozator, trebuie să aibă neapărat și o fermă de vaci, care să poată asigura necesarul zilnic de lapte pentru un astfel de apărat. Regulile sunt cât se poate de clare. Cei care vor să comercializeze lapte crud trebuie să îndeplinească cel putin 3 condiții: să aibă o fermă, un dozator și o autorizație sanitar veterinară pentru vânzare. Dacă nu este transportat și depozitat în condiții de igienă, într-o singură oră germenii din lapte se imnultesc de
O mare parte din dozatoarele de lapte, amplasate în pieţe, vor dispărea [Corola-blog/BlogPost/94305_a_95597]