157 matches
-
fixe (zi) din an. Numai prin așezarea celor două TAINE DUMNEZEIEȘTI care sunt TEMELIONUL și Mâna Anului în „SCARA SFINTELOR PAȘTI“ astfel: Crugurile Lunii Naște Temelioanele, pe care le așezăm în „SCARA SFINTELOR PAȘTI“. Apoi, luăm Mâna Anului calculată după Crugul Soarelui ori matematic, pe care trebuie să o așezăm în „SCARA SFINTELOR PAȘTI“, pe degetul cu Temelionul Anului respectiv, unde din fața degetului de la bază, începem a număra pe noduri Mâna Anului respectiv, care nu trebuie să cadă pe nodul cu
CALENDARUL NATURAL AL OMENIRII INTRE ADEVAR, INTERES, IGNORANTA SI MINCIUNA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342496_a_343825]
-
trecut în viitor Să ardă când vin în lume, Asta-i bucuria lor! Fără ardere nu-i artă, Fără ardere nu-i har, Cine sunt și ce duh poartă? Întrebarea e-n zadar! Din răsărit, la apus, Precum soarele pe crug, De când sunt și până nu-s, Viața lor e veșnic rug Și ei știu, o știu prea bine, Din porunca cea divină, Fără arderea de sine Nu-i căldură, nici lumină! Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Arderea de sine... / Nicolae Nicoară
ARDEREA DE SINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342659_a_343988]
-
în acest mister, putem contempla cu bucurie și surprindere dezvoltarea acestui destin cu totul excepțional: de la Imaculata Concepțiune la Ridicarea la Cer și Parusie. Astfel, Maria transcende istoria, timpul, veacurile, răsărind pururi în inima noastră, ca o stea de dimineață. Crugul acestei stele de dimineață pornește de la prima gratuitate a harului originar, la plinătatea de merite pe care grația divină a fructificat-o în ea de-a lungul vieții. De la receptivitatea inițială, acel Fiat smerit prin care s-a declarat împlinitoarea
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 617 din 08 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343722_a_345051]
-
dinspre muguri, Vreo rană verde din frunziș, din ruguri Și răpăit de ploaie, ca de arme. Licoarea încă e oțet în struguri, În tei și în salcâmi mirosul doarme, Polenul florii riscă să se sfarme, În zbor, aripa tremură spre cruguri. Fără a pune, nicidecum, condiții, Căci firul vieții e, oricum, subțire, Cu primăvara facem armistiții, Deși suntem războinici, după fire. Ne așezăm în liniște-n solstiții Și încheiem tratate de iubire. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: ARMISTIȚIU / Leonte
ARMISTIŢIU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378461_a_379790]
-
N-ai întrezărit steaua ta polară, dar ai fost convins că e-ntr-un Acolo strălucind intens o lumină clară în blând tremolo. Ești trist că n-ai fost tors din caer teafăr, că ți-au dat pământ refuzându-ți crugul, și nu mai zărești măcar un luceafăr dorindu-ți rugul. De-asupra e-un cer doldora de stele, dar n-a fost al tău nici măcar o clipă. Bolta ce-o visezi zace-ntre zăbrele și-n tine țipă. Anatol Covali
FÃRÃ CER de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381846_a_383175]
-
toate orizonturile Moldovei, precum oștenii îndemnați de Domn, moldovenii de azi, chemați acum să se bucure și să se înalțe în vis, pe toate căile sufletești ale cântecului ce dă fiori și dragoste. Cântecele lui Julio Iglesias sunt prinse în crugul veșniciei, parcă dintotdeauna, parcă de când ne știm noi trăitorii acestui veac în care fenomenalul artist spaniol a zidit muzicii o coloană sub via boltire din inimi! Unde cădea odinioară săgeata Voievodului Ștefan urma să se zidească altarul. Unde cheamă azi
JULIO IGLESIAS. CONCERT LA GALAŢI, PENTRU VITRALIUL SUFLETESC AL MOLDOVENILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374441_a_375770]
-
de-atâtea ori învingătoare, Dar n-a pornit cu gândul să câștige, De multe ori ar fi putut să strige Durerea-n suflet, când era prea mare. Nu numai focul, chiar și gerul frige, O lacrimă îneacă-ntreaga mare, În crugul nopții soarele răsare Și-n inimă un negru stâlp se-nfige. Decepții a avut prea des, drept premii Și uneori prea multe remușcări, Când a venit furtuna grea a vremii, De peste tot, din cele patru zări. În empireul zeilor, supremii
CRIZĂ DE TIMP. CONTEMPLARE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375013_a_376342]
-
adorm în grădina învăluită de parfumurile suave ale “reginei” nopții și de cele, intense și îmbătătoare“, ale “ mâinii maicii domnului”! Să se fi ascuns steaua printre ramurile ei sau printre florile atât de parfumate ale reginei nopții?! De atunci , urmărind crugul cerului, mai vedeam câte o stea care cădea, lăsând în urma sa o dâră luminoasă ce semăna cu o scară ce urca la ceruri. Între timp, crescusem și-am considerat că pe “scara” de lumină coboară entități stelare ce vin să
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347013_a_348342]
-
în apropiere, era granița spre Cornu Luncii și Bunești; aici s-a înființat în anul 1858 una din primele școli; aici, în febra Unirii, Toader Grumăzescu a devenit primar de Rădășeni și deputat în partida lui Alexandru Ioan Cuza. Și crugul timpului adaugă alte și alte date ale istoriei moderne și contemporane. Aici profanul se îmbină cu sacrul. Aici, purtat de mână ca Tobie de îngerul său, având capacitatea de iradiere a credinței și a iubirii divine, arhimandritul ne apare ca
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
de cuvinte spirituale, o altă realitate calchiată pe realitatea dintâi. Facere, (pre)facere, cădere și înălțare. Toate la un loc și ceva pe deasupra. Un cer sub cerul privirii și unul interior. În acest cer interior se prefiră, precum stelele-n crug, poeme sublime. Subtilitatea este un teren alunecos, în jocul luminii cu întunericul. Aceste poeme sunt slovele pe nisip. Sunt vederea cu inima. Locuțiuni interioare. Voci. Imagini. Salt în alte dimensiuni. Holograme. Cădere în ceruri. Cine nu-și poate închipui un
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
Ce urmează să devin, Preamărite Doamne În celestul spațiu - urmând calea - de mă disip Când de Tine voi fi chemată după destule toamne? Voi fi din nou pe Pământ, ființa ce scrie poeme Încercând ca viața să-mi port pe crug, în lumină Ori voi odihni - o sută, o mie de ani - lungă vreme În anticamera intrării în matricea divină? Părinte, în Roata Vieții alerg după voia Ta mereu Din neant spre Planeta albastră, în Calea Lactee Prin esența divină ce-o
ROATA VIEȚII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373215_a_374544]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > SĂ CÂNTE IUBIREA ȘOPTITĂ-NTR-O CARTE! Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 1712 din 08 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu-mi este azi teamă de glas ce se-aude Din cruguri eterne, prin clopote ude. Cu pasul tomnatic de ploaie măruntă, Chemarea-mi pătrunde prin fibra căruntă. Îmi frânge elanu-n privirea beteagă, De firul de humă simțirea-mi dezleagă; Prin viscolul vremii, arar mai aduce Petale de nuferi spre maluri caduce
SĂ CÂNTE IUBIREA ȘOPTITĂ-NTR-O CARTE! de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374672_a_376001]
-
de parfumurile suave ale reginei nopții și de cele intense și îmbătătoare, ale caprifoiului. Oare să se fi ascuns steaua printre ramurile ei sau printre florile atât de parfumate ale reginei nopții?! Oricum, nu am găsit-o. De atunci, urmărind crugul cerului, mai vedeam câte o stea care cădea, lăsând în urma sa o dâră luminoasă ce semăna cu o scară ce urca la ceruri. Între timp crescusem și am considerat că pe scara de lumină coboară entități stelare ce vin să
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375712_a_377041]
-
și-n clipele arzânde mă ninge dorul cu clipiri verzui că beau izvor din mâna ta, iubire, izvorul tău, izvorul dorului. Și pietrele se pleacă a mirare sub palma ta-nflorită în lotușii albii iar timpul greu adoarme pe-a crugului cărare și visu-mi e colindă sub stelele târzii. Prin stele, hai cu mine-a mea iubire, sau chiar aici pe-un petic de pământ, unde te-aștept, cu stelele de suflet: cuvintele-mi din florile de cânt. Tăgadă nu-i
PICTURA DIN SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369262_a_370591]
-
aștrii cerului fugiră. 45 Ierusalimul prăbușitu-s-a în groaznică ruină peste-ntreg Pămîntul, Rece căzu din Văile lui Lambeth în gemete și-nrourată moarte Roua sufletelor zbuciumate, sudoarea cea de moarte-a muribunzilor În toate sălile cu colonade și(-n toate) crugurile cerurilor Albionului. Frate cu frate se scaldă-n sînge peste Severn 58, 50 Fecioara care plînge. Tatăl și mama cu Tatăl și mama Fecioarei nevolnici peste trup leșínă, Iar Omul Tînăr, Ucigașul, aleargă peste munți. Ruben 59 dormea pe Penmaenmawr
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
divină Milă 375 La rîndu-i, el dădu Lucrări lui Los să le-mplinească, Mari, să nimicească Trupul pe care il crea; dar în zadar, căci Los făcea Minuni din truda Zidit-au Golgonooza, Los trudind zidi coloane nalte Și-ngrozitoare Cruguri în cerurile de jos, căci dedesubt 380 Fost-au deschise ceruri noi și-un nou Pămînt dedesubt și înăuntru, Întreit, înăuntrul creierului, înăuntrul inimii, înăuntrul pîntecelor: O Atmosferă Întreita și Sublima, neîntreruptă din lumea lui Urthona, Si totusi Îndoit Hotar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
jur tăios; ei fug sforțîndu-se alene; Cerșesc, implora în zadar acum; nu ascultară rugăminți; Ei roșiile vîlvătăi le văd rostogolindu-se nainte prin largul univers Din fălcile întunecate ale morții dedesubt și de pe țărmuri depărtate și puștii, 260 Aceste acoperitoare cruguri ale cerului și-aceste globuri de pămînt vibrînde. O Planetă cheamă pe-alta și-o stea întreabă de-alta: Ce flăcări sînt acestea, venind din Miazăzi? ce larma, ce vuiet înfricoșător De parc' ar fi în ceruri bătălie? ascultați! nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
jouissance de vivre cu cețuri de burg medieval transilvan și ingrediente de oțiu oriental: „Mi-e groază de sofismul sintetic și cu vogă / și care moleșeala din sânge mi-o abrogă, / cum și de postulatul lansat de Euclid / pe-un crug lucid” - stare tradusă în seducția baladescului (pândit însă de diluție). Ultimele volume (Poeme noi, 1984, Versuri, 1987) sunt vizitate de sentimentul elegiac al celui ce-și contemplă trecerea („Și uite, astfel ni se face iarnă, / și iar ne ninge timpul
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
scurgerea egală a timpului cu una ritmată, fluxul impredictibil al evenimentelor cu o succesiune previzibilă de momente de graniță, caracterul inedit al fiecărui nou moment cu imaginea unui univers al „eternelor reîntoarceri”. Cele mai importante rituri calendaristice sunt asociate schimbării „crugului”, adică Încheierii unui ciclu și Începerii altuia nou (fie el an solar, an lunar sau grup de ani, precum secolul sau mileniul). Th. Gaster (1987, vol. XIII, pp. 148-150) propune o morfologie a riturilor calendaristice În funcție de patru mari familii de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
marche lunaire " (Satul minunilor/ Le village des merveilles) (Miclău, 1978 : 413) ; " arzândul albastru " " l'azur ardent " (Văzduhul semințe mișcà/L'air emportait des graines) (Miclău, 1978 : 497) ; " albastre ruguri " " bûchers bleus " (Focuri de primăvară/Feux de printemps) (Miclău, 1978 : 531) ; " crug albastru " " l'orbite bleue " ( Unde un cântec este/Où chanson îl y a) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 249) ; " Liniștea se rotunjește albastră. Le silence bleu s'arrondit. " (Biblică/Biblique) (Miclău, 1978 : 349) ; " Le silence bleuté s'arrondit. " (Biblique) (Poncet, 1996 : 130) ; " Totul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ca și decorul puternic luminat, fierbinte, foarte viu. Odată săvârșită uniunea între tineri, totul se armonizează, tensiunile dispar, începe un basm cu orații de nuntă, cu petreceri fabuloase (înrudite cu cele eminesciene și coșbuciene), după care se intră într-un crug al împlinirii totale, îmbelșugate. Când marile elanuri vitale se mai atenuează, sunt sesizate și alte valori ale existenței. Lumina nu mai e percepută doar ca o beție de energie, ci capătă o conotație spirituală, de registru existențial superior, tărâm al
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
în mijlocul lumii” - susțin țăranii români, în plin secol XX. „Noi așa zicem că aici e osia pământului și a cerului ; toate-n lume au o rânduială și rânduiala asta e” (8). Chiar termeni ca osia pământului și a cerului sau crugul cerului (rus. crug = „cerc”) sugerează cum nu se poate mai bine devenirea circulară a micro- și macrocosmosului în jurul punctului său central. În legendele cosmogonice românești, turtița origi- nară de pământ este extinsă circular - prin puterea magică a Demiurgului - în toate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
țăranii români, în plin secol XX. „Noi așa zicem că aici e osia pământului și a cerului ; toate-n lume au o rânduială și rânduiala asta e” (8). Chiar termeni ca osia pământului și a cerului sau crugul cerului (rus. crug = „cerc”) sugerează cum nu se poate mai bine devenirea circulară a micro- și macrocosmosului în jurul punctului său central. În legendele cosmogonice românești, turtița origi- nară de pământ este extinsă circular - prin puterea magică a Demiurgului - în toate cele patru direcții
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lui Vladimir Ghika (perioada 1939-1954), București, 1996; Mia Frollo, Însemnări despre monseniorul Ghika, București, 1999; Subteranele memoriei. Pagini din rezistența culturii. 1944-1954, îngr. Vasile Igna, București, 2001, 340-351; Silviu Leca, Monseniorul Vladimir Ghika. Etapele unei vocații, București, 2002; Petre Pandrea, Crugul mandarinului. Jurnal intim (1952-1958), București, 2002, passim. D.G.
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
1969; Versuri, Chișinău, 1970; Bradul și steaua, Chișinău, 1972; Lumi de cleștar, Chișinău, 1972; Caietul cu scoarțe de chihlimbar, Chișinău, 1975; Drumeție. Oameni și lucruri, Chișinău, 1975; Lanterna magică, Chișinău, 1978; Adio, Cioco!, Chișinău, 1979; Înșiră-te, mărgărite, Chișinău, 1979; Crug, Chișinău, 1982; Har, Chișinău, 1982; Știubeiul cu povești, Chișinău, 1982; Cartea plaiului, Chișinău, 1986; Preapitorescul „La Castel”, Chișinău, 1986; Fântâna soarelui, Chișinău, 1987; Numărătoarea inversă, Chișinău, 1988; Cântecul lebedei, Chișinău, 1993; Post-scriptum, Chișinău, 1998. Repere bibliografice: H. Corbu, Individualitate poetică
GUJEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287382_a_288711]