396 matches
-
făcu cu mâna din celălalt capăt al holului, iar Harry Îi răspunse la fel. Ea Își croi drum prin mulțime, urmată de cei doi câini. Când se reuniră, Harry se aplecă și le administră cățeilor câte o palmă prietenească peste crupă, apoi Îi scărpină În spatele urechilor. Camera Începu să filmeze, iar Harry era conștient de asta. —Bună, iubito, Îi gânguri el lui Lush. Ia spune-i lui Harry pe unde-ai fost și ce-ai văzut. Cățeaua dădu din coadă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
poală cât apuca. Deodată, căruțele Subotinilor luară foc. Se produse o adevărată vălvătaie. Bancnotele aprinse se Înălțau În aer, zburând peste acoperișuri. Pluteau ca niște rîndunele vesele În văzduh, scoțînd sunete ciudate. Intrau În pe ușa grajdurilor, se așezau pe crupele cailor, ale vițeilor, ale caprelor și ale porcilor, se amestecau cu tainul din iesle, după care Își luau din nou zborul, oprindu-se pe cele patru cupole ale bisericii Uspenie, năpădind toaca și clopotele care Începură să sune din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
deranjează. Iarba de sub picioarele lor a început să foșnească uscat când un elan gigantic, un adevărat monstru, a pătruns în luminiș. Animalul era magnific: era înalt de cel puțin un metru și jumătate, avea o coamă deasă și neagră și crupa albă. Când s-a uitat către ei, respirația i s-a transformat în abur. Sigur că era vorba de puterea autosugestiei, dar Zach ar fi putut să jure c-a auzit ceva care nu semăna cu sunetele produse de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pământul lui, să vadă dacă se zărește lanul de floarea soarelui, deși știa precis că da, și când îi desluși strălucirea ascunsă în depărtare, trase aer în plămâni ca-ntr-un exercițiu de înviorare. Și-și bătu fericit calul pe crupa lucind de țesălatul din zori și nădușeala celor câțiva kilometri făcuți în dimineața aceea. Pe el nu-l interesa dacă pământul i-a fost dat „cu lege” sau „fără lege”, totul este că i-a fost dat „cu forme” de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că intru într-una din metropolele Europei. Lung își înflorase biciul în ajun cu petale de postav colorat, anume pentru primirea mea, și gătise asemeni harnașamentul, care astfel nu se mai vedea că era învechit și ros, mișcând lejer pe crupele, spinarea și grumazul calului care recunoștea în Lung singura autoritate asupra sa, și-l vedea stăpânul naturii. Lung simțea asta și plesnea biciul alături, atingând foarte rar spinarea animalului iar atunci cu reținere, iar actul era săvârșit cu satisfacția abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
i-a mai dat câteva lovituri și învinuiri. Doamna a tăgăduit toate învinuirile, iar Roland a crezut-o. El l-a provocat la luptă pe cavaler pe care l-a învins repede, o eliberă pe doamnă, a ridicat-o în crupa calului și a plecat cu ea. În drumul lor o altă doamnă, călare pe un cal alb, le-a ieșit înainte, vestindu-l pe Roland că o mare primejdie îl amenința și că nu mai avea mult până la grădina vrăjitoarei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
asupră-ți, onorurile victoriei. Cu aceste cuvinte curierul și-a văzut de drum lăsându-l pe Sacripant mai amărât și mai deznădăjduit de cum fusese. În tăcere el s-a urcat pe calul Angelicăi, luând-o pe prințesă îndărătul lui pe crupă și porni în căutarea unui adăpost mai sigur. Dar abia de au străbătut două mile când un nou zgomot s-a auzit în pădure. Uitându-se în direcția de unde venea zgomotul au văzut un armăsar focos,care sărea râpele și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe vremea când se afla la Albacca. Ea i-a apucat frâul cu mâna stângă, iar cu dreapta l-a bătut ușor pe gât. Frumosul animal, dăruit cu o inteligență minunată, părea îmblânzit deabinelea. Atunci, Sacripant i-a sărit în crupă, însă în acel moment l-a văzut pe Rinaldo. Acest erou o iubea acum pe Angelica mai mult decât își iubise viața, iar ea fugea de el așa cum fuge turtureaua de erete. Fântâna din care a băut Angelica avusese o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și ceilalți cavaleri eliberați s-au împrăștiat prin vale și pe culmile dealurilor înconjurătoare spre a-l prinde, și, în cele din urmă, armăsarul i-a îngăduit lui Rogero să-l apuce de frâu. Neînfricatul Rogero i-a sărit în crupă fără a mai sta la gânduri, și l-a făcut să simtă pintenii, ceea ce l-a ațâțat într-atât, încât după un scurt galop, și-a desfăcut aripile și s-a ridicat în văzduh. Bradamanta a trăit durerea să-și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Animalul ăsta este o rușine. N-ai idee unde aș putea găsi o târfă pe aici? Bobby încuviințează prudent. Bridgeman se luminează la față. — Ha! exclamă, de parcă ar fi câștigat cel mai dificil punct într-un joc, apoi pocnește satisfăcut crupa vacii. Du-mă acolo, imediat. Cum ai zis că te cheamă, prietene? Bobby nu apucase să-și spună numele și nu considera că-l va duce undeva pe acest individ din fața lui. Bridgeman nu arăta prea bine. Deși nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
văzu ținta îndepărtându-se împreună cu femeia. Încă nu era prea tâziu. Ar mai fi putut să ridice arma și să tragă. Dar - curios lucru! - nu-i mai păsa. O îndesă la loc, sub haină, și se lăsă cu spatele pe crupa calului. Se credea cu totul singur... ― Erau caii lui... Ai lui... Altminteri, ar fi fost acum mort. Dar ce salt!... Ce salt!... Omul este un prinț... Vorbele călărețului nu ajungeau prea departe. De auzit se auzi doar râsul. Un râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
altfel, vestimentația suferise o drastică sărăcire sau transformări care, uneori, frizau absurdul. Aici însă veșmântul mai era încă o sărbătoare, așa că privea cu interes bogăția și eleganța stofelor, strălucirea mătăsurilor, diversitatea blănurilor și frumusețea princiară a faldurilor care alunecau peste crupele cailor. Admira exuberanța culorilor, panașele albe sau vopsite în nuanțe pastelate, curgerea lor veselă și ritmată de galopul ușor al cailor peste încremenirea albă a iernii. Remarcă preferințele călăreților pentru anumite culori. Prințul, de pildă, alesese o nuanță de albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
puternică decât o hidrocentrală... Vorbe, vorbe-n vânt, o mare nebunie și-o mare porcărie, uită-te, nu te uita, cască gura, salivează spermă, linge-te pe buze, cât de idiot să fii ca să te pui la mintea ei, la crupele ei de iapă nărăvașă. Amintește-ți, o femeie și mai mult nimic, o fată de cartier, o puștoaică, la fel ca atâtea altele, multe, destule, e legiune, numele lor e legiune, ispita și dezastrul. Fără doar și poate că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sfredelitori, în care se jucau licăriri vii de bucurie. Spuse: ― Apoi iepele-s buiece, coniță, că-s iepe boierești, toată vremea numai odihnesc și mănâncă bine și nu muncesc. Cum să nu le ardă de nebunii? Și scuipă triumfător între crupele pline ale iepelor extenuate. ― Bravo, Petre, bravo! strigă Titu Herdelea, care în sfârșit izbutise a se descotoșmăni dintre blănuri și, sărind jos, îl bătu protector pe umăr. Nadina povesti la dejun întîmplarea, completînd-o cu mici înflorituri pe care Titu, galant
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca și mine. În plus, am înțeles că am cucuie și vânătăi, de undeva din obraz îmi curgea un firișor de sânge, dar nu mi-a mai păsat. Calul era plin de spume ; birjarul îl tot lovea cu palma pe crupă, ca să îl liniștească, și pe urmă a scos o pătură zdrențuită și l-a învelit : parcă începuse să adie o răcoreală. îmi dădeam și eu cu părerea, întrebam, făceam inutile tentative ca să-l ajut, mișcându-mă și vorbind excesiv, agitat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
poarta principală o mișcare îi atrase atenția și, cu colțul ochiului, văzu că era însoțit de Zet. George întoarse capul și cățelul îl lătră, apoi se retrase și își luă o poză specială cu labele din față culcate paralel, în timp ce crupa și coada mițoasă îi stăteau ridicate aproape vertical, cu aroganță. Apoi cățelul sări în sus, izbi cu o lăbuță în pământ, scânci elocvent, după care scoase un lătrat. George îi arată un pumn amenințător, iar Zet mârâi, dezvelindu-și dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-te, femeie, și Împarte mulțimii flămînde cei cinci pești pe care pîntecul tău moșit Îndelung de lefegii mașinilor de război i-a lepădat as-noapte! Ridică-te și poartă-ți iarmarocul cărnii tale printre cei care și-au tatuat delirul pe crupa călușeilor mecanici cu acul mașinii de cusut! Numai lîngă tine, femeie, pietrarii asudați sparg cu barosul chipul de tîrfă al lunii. Ridică-te, femeie, și ridică-ți fusta de brocart, ca și cum ai smulge de pe trupul tău placenta unui vițel abia
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cai ca să înțeleagă că Lică avea multă pricepere. Dar cum și ce fel? Nu părea "om de lume" . . . dar Adei îi era peste cap de oamenii de lume. Și cu ce meșteșug dezmierdase calul! Ce mână pricepută îi plimbase pe crupă! Ada era senzuală și capricioasă. Ar fi vrut să aibă un amant, dar nu vroia să se compromită. Reputația ei era prea proaspătă. Un necunoscut ca acela ar fi fost poate mai comod. Dar unde Dumnezeu mai văzuse mutra asta
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
luă caii la rând. Whip sta deoparte. La fiecare boxă Ada se oprea hotărâtă să găsească un cusur, orișicare, chiar împotriva evidenței, numai ca să facă celuilalt în necaz. Cu coada biciuștei, păstrată încă în mână - venise în dog-cart - lovea o crupă sau o coamă, adresîndu-se lui Lică cu mojicie. Whip, băgând de seamă că inspecția nu-1 privea, se eclipsă, plin de presimțiri rele. Cu tot raglanul neplătit, Lică simțea că furia i se urcă; accese pe care ușuraticul Trubadur le avea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acolo pe domnul acela grav, care de profil îi părea străin si îsi recunoștea cu plăcere, din față, capul cu micn freză pe frunte. Făcea astfel repetiții folositoare, dar nu cuteza încă să-și înlocuiască vestonul secret ce-i făcea crupă, cu buzunarele puse sus ca să-și afunde în ele mâinile fără lucru. Se lăsase însă ispitit să comande un rând de călărie și unul de oraș, tot sportiv, la fel cu al lui mister Whip, cu diferența că jocheul era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
într-o îngrăditură din spate, între fermele lui Godun, și Omar încerca din nou să-l vadă de-aproape. Calul stătea nemișcat, cu ochii deschiși, precum o efigie de catran pe smalțul curat al după-amiezii. Era neînchipuit de frumos, cu crupele mătăsoase și roba de un negru profund, care cobora în albastru. La un moment dat, o albină sau poate o viespe îi roi în jurul urechilor și i se proiectă drept în ochi, ca un vârf de săgeată. Omar însuși sări
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]