3,588 matches
-
considerate drept aberații mistice. Prima constrîngere privește relația cauză-efect, Bohr acceptînd că fizica atomică nu poate descrie în manieră cauzală mersul lucrurilor. „Cauzalitatea e un mod de percepție prin care ne ordonăm impresiile senzoriale“ (p. 143), numai că de la nivelul cuantic nu primim impresii senzoriale, și atunci nu poți spune cine urmează cui și unde încetează cauza ca să apară efectul. Iar cînd cauzalitatea moare, locul ei e luat de probabilitate, termen prestigios menit a defini neputința de a prevedea cursul naturii
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
face ca o particulă să nu se mai deosebească de alta, fizicianul mulțumindu-se cu clipoceala și întorcînd spatele particulei. A doua restricție privește neputința omului de a folosi limba atunci cînd simțurile nu-l mai ajută. Și cum nivelul cuantic cere fizicianului să renunțe la impresii vizuale pentru simplul fapt că ordinul de mărime e atît de mic că nici o imagine plăsmuită nu poate acoperi fenomenele, impasul în care ajunge e acela de a vorbi despre ceva extrasenzorial făcînd uz
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
unde claritatea este exclusă a priori, Bohr face o analogie cu analiza psihologică: așa cum în momentul cînd, îndreptîndu-mi atenția asupra propriilor sentimente, nu fac decît să le alterez (subiectul își modifică dispoziția prin simpla ei analiză), tot așa în mecanica cuantică, cercetarea unui fenomen îi modifică desfășurarea. Subiectul nu cunoaște lucrul în sine, ci numai urmele lăsate de intervenția asupra lui. Ce-i în sine nu-i pentru om, iar știința nu rabdă lucruri în sine. Deși scrise în urmă cu
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
îndoieli, începe să filosofeze din neputința de a da explicații verosimile. Și chiar asta face Bohr, cade pe gînduri și ajunge să accepte că fizica atomică e posibilă doar cu prețul renunțării la trei condiții: cauzalitate, individualitate și continuitate. Lumea cuantică e un monstru în al cărui metabolism cele trei condiții nu au ce căuta. Ne rămîn atunci jocul probabilităților, optica statistică și pragurile de discontinuitate, trei neplăceri pe care un teolog le-ar trece în seama Sfîntului Duh, în vreme ce Kant
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
Ce nu poate fi tăgăduit e eficiența unei discipline care a devenit cu timpul un instrument de calcul fără rival în științele exacte. Dar uimitor e că, spre deosebire de disciplinele bazate pe cuvînt, care nu pot descrie decît spectrul vizual (microcosmosul cuantic și macrocosmosul gravitațional fiind inaccesibile sensurilor verbale), matematica prinde în formulele ei orice nivel de realitate, mic cît vîrful acului sau mare cît osia galaxiilor. Și atunci înclinația de a vedea în algebră și geometrie nervurile unei lumi din care
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
avut impresia că asist la un balet de urși. Dacă într-un salon, într-un colț, unul fumează și tace, ăla e inginer... Inginerul e practic, savantul nu e practic. Când i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, că s-a mai găsit o aplicație, el a spus: care e, mă? Uite care... — Ca să vezi, nici nu m-am gândit! INTELIGENȚĂ Inteligența, oricât de mare, nu e suficientă pentru a te curăța de prejudecăți. Cu cât inteligența e
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
într-o veșnică mișcare. Universul are o viață spirituală și una materială, amăndouă au născut viața omului. Adam: Dar, unii oameni de știință, în volume S.F., au teorii care înfierbintează curiozitatea dar, mai ales, imaginația. Extraordinare ar fi descoperirile fizicii cuantice referitor la natura pur spirituală și ne-materială a Universului. Eva: Altă teorie: Galactecii supraveghează dezvoltarea noilor rase umane create de către ei prin inginerie genetică și plasate pe diferite planete cu condiții de viață. Evelin: și atunci întrebarea: au oamenii
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Mecanismul dicteului Schematic, fenomenologia dicteului ni se pare că parcurge următorii timpi indisociabili: Viziunea: o țâșnire originară incontrolabilă, un văz insolit al ochiului interior ochiul transcendental receptând imaginea unei lumi superioare ontologic latentă în rezervele axiologice ale spiritului universal (vidul cuantic, un preaplin de potențialități, despre care vorbesc fizicienii), și care folosește pe poet ca o portavoce. Impulsul pentru fructificare, constituit de energia descărcată de revelația apărută pe fondul predispoziției, al deschiderii conștiinței poetului către sensuri poetico-metafizice ideale. Fructificarea formală, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ne mai relevat, este nevoie de un al treilea ochi, un ochi transcendental, fiind astfel vorba de viziuni unice. Este actul unei supra conștiințe. S-a vorbit recent de o "conștiință transneuronală", sau ar avea loc un impuls din spațiul cuantic accesibil comunicării pentru unele spirite. Tot cu ochiul transcendental vede Eminescu drumul lui Hyperion către Demiurg, acel dincolo de dincolo, unicat în lirica lumii: Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște/ Și vremea 'ncearcă în zadar/ Din goluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
creat viziunea unui întreg popor, întruchipată în operele lor culturale poezia, sculptura, pictura, arhitectura. Configurația spirituală a popoarelor este o neonatură în natură, așa cum proclama Kant. * Și dacă vorbim în limbajul unor deschideri ale modernității, poezia își creează spațiul său cuantic și timpul său supratemporal sunt două tipare cu adevărat subiective kantiene; iar gândirea geniilor pare a fi transneuronală, confirmând ideea lui Eminescu potrivit căreia geniul este o entitate dinafara lumii creată de Dumnezeu. Nici Demiurgul nu-i poate înțelege încifrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pământ". În rest nu trăiește, este viețuit de toate stihiile antispirituale, antiumane, antiviață ale infernului modern și postmodern care a proclamat bezmetic lupta furibundă împotriva tuturor valorilor, inclusiv împotriva noțiunii de om. Nu știm cât a fost poluat și spațiul cuantic de haosul malign, deși este posibil ca acest spațiu să dispună de un sistem de asepsie, de autoapărare spirituală. Dar ceea ce este sigur este că marele mântuitor va fi gândirea transneuronică. A geniilor. Sens și antisens în poezie Când omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
floarea nașterilor originare la indieni și egipteni, culoarea galbenă fiind cea a incarnării materiale. "Dar Ea nu vine." Barca rămâne goală, locul fiind ocupat de așteptare, repetăm, o așteptare virtuală. Întreg spațiul Lacului devine (cum ar spune fizica și filozofia cuantică) un "gol cuantic plin", și anume încărcat de promisiunea farmecului iubirii, magie întreținută de foșnetul vântului printre trestii și sunetul unduios al apei, două inconsistențe. Demiurgul, ducând la împlinire creația, s-a aflat între două suferințe: cea a unei așteptări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la indieni și egipteni, culoarea galbenă fiind cea a incarnării materiale. "Dar Ea nu vine." Barca rămâne goală, locul fiind ocupat de așteptare, repetăm, o așteptare virtuală. Întreg spațiul Lacului devine (cum ar spune fizica și filozofia cuantică) un "gol cuantic plin", și anume încărcat de promisiunea farmecului iubirii, magie întreținută de foșnetul vântului printre trestii și sunetul unduios al apei, două inconsistențe. Demiurgul, ducând la împlinire creația, s-a aflat între două suferințe: cea a unei așteptări din veșnicie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui Heidegger, conform căreia poezia este cea care întemeiază Ființa idee preluată de filozoful din Freiburg de la Hölderlin -, afirmă: "Arma secretă a terțului inclus este cuvântul poetic" cu ajutorul căruia se pot deschide Suprarealitățile virtuale aflate în "vidul plin" al spațiului cuantic. Este o concepție interesantă, a cărei veridicitate hazardată științific se amplifică și se adâncește infinit poetic. Neliniște și catharsis Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea. Hafiz Neliniștea este intrinsecă, structurală, nu doar psihologic, ci ontologic omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de energie, undă de mișcare, vibrație. Baza sa este energia conștiinței umane. Cercetătorul japonez Masaru Emoto introduce conceptul de hado în bestsellerul sau, Mesaje ascunse din apă. În ultimele decenii, hado a fost folosit în contextul filosofiei, științei și fizicii cuantice. Mai târziu definiția s-a extins în aria spirituală cu trimitere la proprietăți vindecătoare și puteri de transformare ale acestei energii vitale. Hado este peste tot și în toate, în corpul ființelor, în obiecte, toate devenind antene de receptare a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
dar asta nu o știe decît Dumnezeu, iar nu omul. Nimeni, în afara ființei divine, nu a putut contempla universul spre a spune dacă este infinit de mare sau infinit de mic, adică zero. Termenii aceștia sunt precum ecuațiile din mecanica cuantică: desemnează o limită umană, nu una a realității. Și atunci ce-i de făcut? Ceva pe care oamenii au început să-l facă din momentul în care și-au dat seama că vorbele nu le mai pot fi de folos
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
de perspectivă ale unui tablou, Descartes și Leibinz cu calculul infinitezimal, Kepler cu parabolele și elipsele traiectoriilor planetare - toți au deschis drumul înțelegerii moderne a zeroului și infinitului. Au urmat Cantor și Hilbert în matematică, Planck și Schrödinger în mecanica cuantică. Iar mai spre zilele noastre, Penrose sau Feynman. Astăzi micimea particulelor cuantice și singularitatea găurilor negre sunt ilustrările moderne, la scară mică și la scară mare, a acestor bizare mărimi matematice. În concluzie, o carte echivalînd cu un periplu în
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
cu parabolele și elipsele traiectoriilor planetare - toți au deschis drumul înțelegerii moderne a zeroului și infinitului. Au urmat Cantor și Hilbert în matematică, Planck și Schrödinger în mecanica cuantică. Iar mai spre zilele noastre, Penrose sau Feynman. Astăzi micimea particulelor cuantice și singularitatea găurilor negre sunt ilustrările moderne, la scară mică și la scară mare, a acestor bizare mărimi matematice. În concluzie, o carte echivalînd cu un periplu în istoria gîndirii umane, dar un periplu avînd drept călăuză straniile semnificații pe
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
soluții de împăcare a stihiilor. Cartea lui Basarab Nicolescu chiar asta este: o încercare de a împăca gîndirea tradițională cu cea de tip științific. Exemplele prin care autorul ilustrează cele două tabere căzute în vrajbă sînt Jakob Böhme și mecanica cuantică. La prima vedere, ai spune că ni se cere să comparăm două lucruri cu neputință de comparat: o gîndire sibilinică frizînd pragul ilizibil al unor expresii fără cap și fără coadă, și o ramură a fizicii în care numai specialiștii
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
cu gîndul la simbolurile și numerele folosite de vizionarul neamț. Deosebirea este că, dacă în cazul lui Böhme, nepreaștiind la ce anume i se referă metaforele, trebuie să cauți singur corespondențe între realitate și sensul lor simbolic, în cazul mecanicii cuantice, deși știi în linii mari despre ce vorbesc fizicienii, constați că aceștia nu prea găsesc metaforele cele mai nimerite. Și astfel, limba fizicienilor e tot mai specioasă și mai ilogică, aducînd cu argoul pestriț al unor copii născocind expresii bizare
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
supracorzi și singularități, avem extincții termice și universuri inflaționare, tot așa cum avem găuri negre sau lumi pluridimensionare în fața cărora nu poți să nu capeți senzația că ai nimerit într-o lume ireală. De pildă, nimeni nu a văzut o particulă cuantică, și totuși fizicienii vorbesc despre o puzderie de particule de a căror existență nu se îndoiesc. Pe scurt, știința a ajuns pe nesimțite să vorbească despre acel nevăzut pe care tradiția îl trecuse în rîndul entităților cu rang metafizic. Sîntem
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
mintea mea nu poate încăpea posibilitatea ca paharul, făcînd corp comun cu masa, să fie o prelungire a mesei, adică un fel de masă concentrată în acel loc sub forma convențională a unui banal pahar de sticlă. Și totuși, mecanica cuantică asta îmi cere: să gîndesc paharul ca și cum ar fi întreaga masă strînsă la un moment dat într-un loc, cum îmi cere totodată că gîndesc paharul ca putînd să crească și să se destindă devenind întreaga masă pe care stătuse
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
stadiului în care au ajuns astăzi științele exacte. De pildă, "structura ternară" și "cadrul septenar" din gîndirea lui Böhme, pe care Basarab Nicolescu le analizează în amănunțime în paginile cărții, pot ajuta la înțelegerea a două fenomene ilogice din mecanica cuantică: non-separabilitatea și discontinuitatea. Non-separabilitatea se referă la faptul că două particule ce au provenit din sciziunea unei particule-mamă se vor comporta după separare ca și cum ar păstra în continuare legătura între ele. Un cordon ombilical imperceptibil le prinde în cîmpul lui
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
pe altul, particulele alcătuiesc ele însele aceste striații. Într-un fel, striațiile sînt cele care sar, și nu particulele, asta dacă nu vrem să acceptăm, sub imperiul tainei, că striațiile sînt chiar particulele. Sau invers. Pentru Basarab Nicolescu, asemenea fenomene cuantice pot primi o lămurire dacă sînt interpretate în lumina gîndirii lui Böhme, scopul cărții fiind tocmai acela de a interpreta limbajul simbolic al misticului în lumina ultimelor descoperiri ale fizicii contemporane. În ultimă instanță, chiar dacă eseul lui Basarab Nicolescu nu
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
În ultimă instanță, chiar dacă eseul lui Basarab Nicolescu nu te convinge, mesajul lui e unul încurajator: există o dimensiune spirituală a existenței pe care știința nu o poate depista. Această dimensiune dă naștere tuturor paradoxurilor de care se izbește mecanica cuantică astăzi, ceea ce înseamnă că, atunci cînd știința modernă o va asimila, contradicțiile își vor găsi poate rezolvarea. Ce nu convinge în cartea lui Basarab Nicolescu este tocmai încercarea de a interpreta opera lui Böhme după calapodul gîndirii moderne. Toată strădania
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]