331 matches
-
primare" cât bogăția amestecurilor optice, apar fovismul în Franța și expresionismul în Germania. Amândouă impun aplatul de culoare saturată. Arta secolului al XX-lea se va âmpărți în trei mari curente cromatice: a) căutarea unor game restrânse și surde, de către cubism mai ales. Protagoniștii sunt Picasso, Braque, Juan Gris. Mai sunt și anumiți lirici precum Fautrier și Debuffet. Apoi câțiva abstracți riguroși, care merg până la alb și negrul lui Vasarely; b) căutarea reflexelor schimbătoare ale nuanțelor " animate" într un flux mult
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
de spirit pregătitoare”, având drept mobil voința de a provoca „scandalizarea generală” față de tot ce era perimat. Sarcina de a reclădi pe ruine o altă ordine existențială și-a asumat-o constructivismul. Tot din preocuparea de a construi ieșise și cubismul, însă el era „o muncă de laborator, restrânsă numai la expresia plastică”. Cubismul a fost învins de constructivism, pentru că acesta din urmă poseda un „caracter de viață în spațiu”. Încorporându-și futurismul și integrând toate artele plastice în arhitectură, constructivismul
INTEGRALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
tot ce era perimat. Sarcina de a reclădi pe ruine o altă ordine existențială și-a asumat-o constructivismul. Tot din preocuparea de a construi ieșise și cubismul, însă el era „o muncă de laborator, restrânsă numai la expresia plastică”. Cubismul a fost învins de constructivism, pentru că acesta din urmă poseda un „caracter de viață în spațiu”. Încorporându-și futurismul și integrând toate artele plastice în arhitectură, constructivismul a scos arta în stradă, devenind astfel „stilul epocii, expresia secolului”. Concepția constructivistă
INTEGRALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
al XX-lea, istoricul de artă, asemenea celui literar, preferând în comentariu imaginea amplă, proiecția deschisă. Mai totdeauna el își alege personalități și direcții cu substanțial aport înnoitor în epoci de dramatică efervescență culturală. Expresionismul în literatură și artă (1969), Cubismul (1972), Pop Art (1975), Istoria unei generații pierdute: expresioniștii (1980) ș.a. sunt exegeze ale unor manifestări de șoc, ce violentează vechile estetici, afirmând poetici noi, născute din atitudini negatoare față de realitate, aria preocupându-l și în Dicționarul avangardelor (2003). O
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
la Petru Comarnescu - și, mai ales, a scris despre subiecte pe cât de variate, pe atât de profesionist studiate interdisciplinar: opera lui Byron și cea a lui Shelley, creația pictorilor români pașoptiști, curente ale veacului al XX-lea precum expresionismul și cubismul, istoria artei engleze și a celei americane - sunt doar câteva dintre piscurile unui parcurs de o jumătate de veac, care se cuvine omagiat și recomandat generațiilor mai tinere. RĂZVAN THEODORESCU SCRIERI: Shelley, București, 1962; Trei pictori români de la 1848, București
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
încerce a face mai bine, pe urmă, dacă e nevoie, să încerce și mai nou”. Cuvântul nostru (1/1923) respinge modernismul și avangardele, care ar cultiva „pornografia și obscenitățile”: „La noi nu se va găsi acea serie de isme (futurisme, cubisme, expresionisme etc. pe care le putem cuprinde sub un nume comun de aiurisme)”; „noi facem zid contra curentului”. Rubrici relativ constante sunt „Reviste”, „Culturale”, „Curiozități”, „Oameni celebri”, „Gânduri”, „Însemnări”, „Sacul cu perle” (furnizoare de mostre comice fiind poezia modernistă a
LICARIRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287802_a_289131]
-
din „literatura nouă românească”: Visări păgâne de Ion Pillat, Flori sacre de Al. Macedonski, Zâna din fundul lacului de N. Davidescu, Figurile de ceară de Adrian Maniu, De vorbă cu mine însumi de Ion Minulescu, dar și „o carte despre cubism a lui Metzinger și Gleizes”, o traducere a lui Al. T. Stamatiad din Maeterlinck ș.a.; sub același pseudonim apar înțepături bonome la profesiunea de „trubadur” a lui Cincinat Pavelescu și la fadoarea revistei „Vieața nouă” a lui Ovid Densusianu. S.
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
poemul [...] nu va putea fi niciodată hotărnicit între granițe preconcepute”. Oricât repudiază însă normativele estetice, pasionatul avangardist consideră că arta nouă se autofăurește urmând un principiu, obiectivarea, și apreciază că acesta e consecvent aplicat de constructivism. Rezultat din lupta între cubism și dadaism, constructivismul l-a smuls pe primul din „lâncezeala de atelier” „îmbrâncindu-l” în stradă și a curmat anarhismul celui de-al doilea opunând subiectivității expresioniste obiectivitatea; depășește și futurismul minat de tendințe centrifuge, neagă „dezagregarea bolnavă romantică suprarealistă
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
literaturii române de la origini până în prezent, criticul aseamănă actul poetic al lui V. cu desfacerea unei cârpe „în care sunt îngrămădiți peștișori aurii”. O asemenea poetică amalgamează principii ale tuturor curentelor de avangardă, exemplificând o aserțiune din Act de prezență: „Cubism, futurism, constructivism s-au revărsat în același dârz cerc: sinteza”. Indiferent dacă, așa cum pare, scriind autorul s-a abandonat dicteului automat sau a operat asocieri imposibile în mod lucid, imagismul său excelează, mai mult decât al oricărui alt autor român
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
eradicarea sentimentului, prin cerebralitate, V., deși de regulă nu înlănțuie reprezentările coerent și, în consecință, nu realizează acea „armonie abstractă cu legi fixe” pe care a salutat-o, poetizează în spiritul curentelor impulsionate de ideea „creației pure”, „impersonale”, „obiective”, „clasice”: cubism, constructivism, integralism. Prezență modelatoare constantă, artisticul nu se realizează deloc sau se realizează prea rar în planul compoziției. Niciunde nu e vizibilă o preocupare de selecție, de concentrare, de reliefare imprevizibilă a sensului, de sugerare a lui, subtilă, de gradare
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
și s-au analizat probleme precum: semnificația artelor; cunoașterea artistică; epistemologia cunoașterii estetice; „momentul calitativ” versus „momentul cantitativ”; avantajele explorării estetice în formarea personalității; critica legendelor, basmelor și povestirilor (critical storytelling); arta secolului XX și raporturile ei cu curriculumul oficial; cubismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul etc. și curriculumul; arta și societatea; arta ca text politic; semnificația artelor și a cunoașterii estetice pentru curriculum și pentru instruire; posibilitatea de a construi curricula centrate pe cunoașterea estetică (aestetic knowing); connaisseur-ul și connaisseurship-ul (cunoscătorul și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
zilele-ți adaugi...), Coșbuc (Pe deal, Cântecul junelui), Al. Macedonski (Pădurea), I. Al. Brătescu-Voinești (schița Rătăcire) ș.a. Sunt reluate în A. și articole de Ion Lupaș, G. Bogdan-Duică, Ion Breazu și chiar articole de avangardă, precum Arta modernă și publicul: cubismul și expresionismul de Tasso Marchini. Revista își atinge apogeul în 1933 și își pierde importanța prin 1937, devenind tot mai mult un oficiu de publicare a comunicatelor Astrei. M.Pp.
ASTRA MARAMURESULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285479_a_286808]
-
l-ar amărî pe Seymour. E greu când subiectul tău e, în același timp, și cher maâtre al tău. Cred însă că nu l-ar amărî prea tare dacă, după ce mi-aș consulta instinctele, aș apela la un soi de cubism literar pentru a-i prezenta fața. Tot așa cum nu l-ar amărî deloc dacă, tot după o consultare prealabilă cu instinctele mele, aș tipări restul acestei scrieri numai cu litere mici. Eu unul n-aș avea nimic împotriva introducerii unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a-i prezenta fața. Tot așa cum nu l-ar amărî deloc dacă, tot după o consultare prealabilă cu instinctele mele, aș tipări restul acestei scrieri numai cu litere mici. Eu unul n-aș avea nimic împotriva introducerii unei forme de cubism în aceste pagini, dar toate instinctele mele, până la unul, mă îndeamnă să duc o luptă cinstită, mic-burgheză, împotriva unei astfel de tentații. Oricum, mi-ar plăcea să iau hotărârea după o noapte de somn. Noapte bună. Noapte bună, doamnă Narghilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
îngrijitorul de morminte adună florile ucise urmează stația primul deceniu cu peronul pe partea dreaptă condorii se prăbușesc peste catedrala cu orologii înghețate bătrânul profesor scrie cu o cretă roz pe tablă ecole de paris die brücke tinerimea artistică fovismul cubismul aschan school futurismul raionismul școala de balet rusă muralismul atenție se închid ușile de piatră clovnii își prezintă ultimul spectacol iar studenții blazați aplaudă din lojă urmează stația deceniul al doilea cu peronul pe partea dreaptă magistrul este uitat în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care tabloul devenea o poartă spre o altă lume, având caracteristici similare cu cea reală), oferă artistului posibilitatea de a-și construi o lume în care raportul cu realitatea imediată devine din ce în ce mai precar, uneori lipsind chiar de tot. În cadrul simbolismului, cubismului, abstracționismului, expresionismului ori a altor curente de avangardă, noțiunea de frumos nu mai era condiția necesară a unei opere de artă. Însăși ideea de operă de artă pare să nu mai fi valabilă în accepțiunea clasică. Frumusețea, tradusă aici ca
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
paharul și o vezi Îndărătul măslinei. Deosebirea Între a-ți privi iubita prin martini cocktail, unde paharul triunghiular e prea mic, și a o privi printr-un gin martini on the rocks, În pahar larg; fața ei se descompune În cubismul transparent al gheții, efectul se dublează dacă apropiați cele două pahare, fiecare ținându-și fruntea lipită de răceala paharelor și Între o frunte și cealaltă sunt cele două pahare - cu paharul cu picior nu poți. Ora scurtă din micul bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
École d'Architecture Universitatea din Geneva, 1984 FRANCASTEL, P., Realitatea figurativă, Ed. Meridiane, București, 1972 FRANCASTEL, P., Études de sociologie de l'art, Denoël, Paris, 1998 FRANCASTEL, P., Pictură și societate (Nașterea și distrugerea unui spațiu plastic de la Renaștere la cubism), Ed. Meridiane, București, 1970 GHYKA, MATILA C., Estetica și teoria artei, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1981 GALARD, JEAN (cord.), Le regard instruit, Action éducative et action culturelle dans les musées, La documentation Française, Musée du Louvre, Paris, 2000 GIORDAN
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
Opoziția dintre malul drept și cel stîng trebuie de asemenea nuanțată din perspectivă temporală. Înainte de Montparnasse și Saint-Germain-des-Prés au existat Montmartre și epopeea Bateau-Lavoir, unde, la începutul secolului, Picasso, Derain, Van Dongen, Braque, Juan Gris, Villon, Herbin dădeau naștere fauvismului, cubismului, artei abstracte [Crespelle, 1978, p. 7]. Astăzi, partea de est a malului drept adăpostește noile ateliere, care atrag curioși și amatori în perioada Zilelor porților deschise. Cele organizate în 1999 în foburgul Saint-Antoine de asociațiile "Le Génie de la Bastille" și
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
rămas un anonim pînă în 1922, cînd Tudor Arghezi îi publică trei proze în paginile Cugetului românesc. „Preavangardismul” nostru de dinaintea Primului Război Mondial se reduce la firave pusee de frondă postsimbolistă, vag antiacademistă și la cîteva timide manifestări de simpatie declarativă față de cubism și futurism (simple consemnări publicistice, vag popularizatoare). Nimic comparabil - ca forță, virulență și articulare - cu formismul polonez sau cu activismul maghiar din aceeași perioadă (spre exemplu). Și totuși: anumite cercuri și grupuscule literare și artistice, racordate superficial la pulsul sensibilității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
culturale - prin excelență transgresive - care uneori interferează: una aspiră să elimine barierele dintre Artă și viață, cealaltă tinde la o autonomizare extremă, la o purificare segregaționistă a propriilor domenii. Fauvismul preconizează o „revoluție prin culoare”, absolutizînd importanța acesteia din urmă; cubismul are în vedere o „revoluție prin formă”, deformînd și, în cele din urmă, abolind legile perspectivei tradiționale; expresionismul se întoarce spre arhaic, elementar, stihial și „strigăt”; conturul, figurativismul, copia după natură sînt rejectate în favoarea unei naturi alter; autoritatea transcendentă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în interiorul „simbolismului”, ca refuz al academizării acestuia prin intermediul lui Ovid Densusianu și al Vieții noi, dar și ca reacție la propaganda poetică naționalistă din perioada celui de-al doilea război balcanic (1912-1913), pe fondul primelor ecouri românești ale futurismului și cubismului. În jurul lui 1910, estetismul decadent se radicalizează și se purifică - separîndu-se și insularizîndu-se polemic. Estetismul academizant al Vieții noi începe să fie concurat de un simbolism al independenților. Epuizarea curentului simbolist, căderea sa în stereotipie și manieră urmează rapid „vîrfului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la New York. Intervalul 1895-1916 este plin de asemenea „puncte critice”... Autorul vede în Theodor Cornel (alias Toma Dumitriu, 1873-1911), primul nostru critic modern de artă în adevăratul sens al cuvîntului. Întors în 1910 din Franța - unde postimpresionismul, fauvismul, primitivismul și cubismul post-cezannian țineau deja prim-planul -, în 1896 se expatriase în urma unui incident de presă (ulterior, realizase de unul singur o Révue Franco-Roumaine și trimisese în țară numeroase corespondențe de presă, inclusiv despre Afacerea Dreyfuss), fostul frecventator al cenaclului macedonskian, poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al cărei format este, el însuși, „avangardist”), chiar dacă Arghezi se va ține la distanță de militantismul dogmatic al radicalilor care îl „curtează”. În aceeași perioadă, Guillaume Apollinaire, „critic de direcție” al noilor orientări plastice franceze (purism, orfism, futurism și, îndeosebi, cubism), pleda, la rîndul său, pentru „critica poeților”: „Critica poeților nu exista pe vremea cînd Gauguin a dus o viață de mizerie în Tahiti și cînd Van Gogh, ignorat, picta pînzele sale înflăcărate. Astăzi, poeții nu i-au lăsat în umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în avanpremieră „Romanța unui rege asiatic“, iar Claudia Millian - două îndrăznețe poeme simboliste de un erotism aprins: „Ție, obsesia mea“ și „Filozofie banală“, ultimul cu metafore explicate între paranteze. În numărul 3, la rubrica de note, e prezentată „lucrarea despre cubism scrisă de Metzinger și Gleizes, doi dintre cei mai de seamă reprezentanți ai noului curent”, iar în numărul 2, o „poezioară” a lui Cincinat Pavelescu e ironizată astfel: „magistratul se afirmă dacă nu simbolist, cel puțin futurist à outrance”. Sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]