115 matches
-
apărut în 1954 și este mai ales reprezentată de "noul roman" (Alain Robbe-Grillet, Nathalie Sarraute, Michel Butor, Marguerite Duras, Claude Simon etc.) prin care opera romanescă devine un joc al limbajului și o recompunere a realității oarecum în maniera pictorilor cubiști, iar în domeniul teatral se exprimă prin autori ca Jean Genet, Eugène lonesco și Samuel Beckett. Ultimii douăzeci sau treizeci de ani au fost marcați atît de efectele perfide ale comercializării, cît și de mediatizarea exagerată care au micșorat numărul
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
în trei limbi, proteste, zgomot, muzică neagră.»2) Huelsenbeck a făcut mult zgomot și a accelerat ritmul. În plină euforie, s-au inventat poeme abstracte, s-a făcut poezie cu cuvinte necunoscute. În sala arhiplină, Ball, chircit într-un costum cubist de carton, citea poeme. Hans Richter, prezent în acea seară, povestește: «Era rigid ca un turn (îi era imposibil să se miște în costumul lui de carton) în fața acestei mulțimi de fete frumoase și de mic-burghezi serioși care izbucneau în
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
criză, de echilibru, de narcisism sau de revoltă - pe care omul le traversează sub impactul revoluției industriale și al deselor reconsiderări în raport cu imaginea consacrată despre sine. Astfel, titluri cum sînt Între două lumi, Romantismul, Realitatea, Impresioniștii, Simboliștii, Postimpresioniștii, Perioada crizei, Cubiștii și futuriștii, Avangarda, Expresioniștii, Abstracțiunea, Dadaiști și suprarealiști și între cele două războaie nu reprezintă doar capitole de istoria artei, ci și, dacă nu cumva mai întîi, încercări de autoclarificare ale unei umanități aflate într-o goană irepresibilă. Cei o
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
criză, de echilibru, de narcisism sau de revoltă - pe care omul le traversează sub impactul revoluției industriale și al deselor reconsiderări în raport cu imaginea consacrată despre sine. Astfel, titluri cum sînt Între două lumi, Romantismul, Realitatea, Impresioniștii, Simboliștii, Postimpresionistii, Perioada crizei, Cubiștii și futuriștii, Avangardă, Expresioniștii, Abstracțiunea, Dadaiști și suprarealiști și Între cele două războaie nu sînt doar capitole de istoria artei, ci și, daca nu cumva mai întîi, încercări de autoclarificare ale unei umanități aflate într-o goana irepresibila. Cei o
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
fapt este împotriva marketingului artistic consacrat. îmi place să investighez, aidoma lui Picasso, materialul și uneltele, actul componistic fiind unul prospectiv și nu unul constatativ. Dacă cineva analizează traiectul atitudinal al lui Picasso, va descoperi, bunăoară, ca în plină perioadă cubist, și-a permis să facă incursiuni fie în trecut, fie în viitor. întotdeauna însă a fost Picasso. Ceea ce îmi doresc și eu. Picasso îmi furnizează confortul și îndrăzneala de a fi mereu în pole-position. Restul e datoria criticilor. Și dreptul
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
acest lucru. Îmi spuneați într-o altă conversație că sînteți influențat și de pictură. Am fost foarte impresionat de ceea ce s-a întîmplat în arta după 1900 din punct de vedere al reprezentării care a devenit ne-obiectivă, nonfigurativă. Așa cum cubiștii au eliberat realitatea de părți ale ei, eu am încercat nu să renunț la cuvinte, pentru că este imposibil, ci, de pildă, să eliberez limbajul (ca pasărea lui Brâncuși care este eliberată de pene, dar "zboară") de adjective. Am ajuns astfel
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
pisică roșie-verde/ și cu torsul de femeie/ care pubisul și-l pierde/ și-n el gaura de la cheie/ se plimba pe galben-movuri/ cu picioarele-n perechi/ devastând cuminți alcovuri/ dându-le limbi în urechi.” Uneori, erotica se dezvoltă paroxistic și cubist, în versuri cu adevărat reușite, nu puține, totuși, și care salvează volumul de la a fi ceva marcat de „anxietatea influențelor.” De pildă: “Te vor înghesui-n ciupercile netoate/ te-or limbui cu limbile croate/ din sânii tăi cu sfârcuri verzi
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
nu le era frică să înoate cu mine în întuneric și ieșeau la suprafață doar din cînd în cînd să ia o gură de brandy sau șampanie & care iubeau secretul abstractizării acelui amestec de obiecte care încurcau totul în calea cubiștilor & erau și mai rău făcute de suprarealiști cu mania lor pentru măsuri & reclame; Mina Loy care a fost lovită de puritatea kinestetică a păsării mele de bronz & Nancy Cunard ale cărei legendare vapoare nu erau decît un legendar pește & Peggy
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
a dat numele de "vole art"! O serie de portrete ale negustorului, cărora Metropoli-tan-ul le-a dedicat o sală specială, stau însă mărturie pentru recunoștința pe care i-au purtat-o artiști pe care i-a protejat și încurajat. Portretul cubist al lui Picasso (1910) este una dintre capodoperele artei moderne. Cézanne (1899) i-a conferit aceeași fermitate pe care o reîntâlnești în "portretele" mult iubitului său munte Saint-Victoire. Renoir l-a pictat cu dragoste și ironie într-un ridicol costum
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
și taie copacii, astupă râul, sfarmă coloana etc... În încheiere, v-aș pune o întrebare mai personală, privind propriile Dv. preocupări legate de critica de artă. Ați scris numeroase studii despre artele plastice, ați preferat anumiți artiști, ați scris despre cubiști, despre pictura murală mexicană, despre futuriști și despre multe altele. Cum priviți în urma sau în fața Dv. aceste șantiere, cum apreciați ceea ce ați făcut, cum priviți critica de artă contemporană, statutul criticului, aflat în fața unui fenomen în mișcare, schimbător, căutându-i
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
vei găsi o casă mai veche de două secole și destul de puține mai bătrâne de un veac. Când timpurile s-au îndulcit, s-au înmulțit căscioarele din chirpici, apoi din cărămidă arsă, stilului românesc în arhitectură i-a succedat cel cubist, acestuia cel numit florentin. Punând gheara pe ele, comunismul le-a dat replica blocurilor-dormitor, a circurilor foamei. La prăbușirea comunismului, câțiva proprietari își redobândesc, spre via iritare a dlui Ion Iliescu, dacă nu imobilele, cel puțin dreptul la ele. începe
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
Bronislava Nijinska pe muzică de Darius Milhaud (1924). Pe parcursul celor două decenii scurse între cele două borne, modul în care publicul percepe arta spectacolului a fost transformat radical. Promovând exotismul oriental, reinterpretând mituri sau aducând pe scenă elemente ale limbajului cubist sau constructivist, Diaghilev și-a educat publicul să aștepte mereu ceva „nou”, contribuind astfel la promovarea unor valuri succesive ale modernismului. Trăsături esențiale ale montărilor „moderne” precum disjuncția dintre conținut și formă sau ideea bombardării unui privitor presupus plictisit și
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
ai futurismului nu se înghesuiseră, iar unii dintre cei importanți veniți la gară nu prea aveau nimic în comun cu suflul înnoitor al artelor, spre exemplu A. Tolstoi afirmând cu ceva timp în urmă că, în ce-i privește pe cubiști, nu știe nimic despre ei și nici nu se interesează de activitatea lor. Ei bine, ocurențele i-au modificat opiniile, de data aceasta el declarând că ar fi unul dintre apologeții futurismului, spunândui corespondentului de la „Ziarul de Moscova”: „Eu deja
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
concepția noastră, o Littoria românească. . Gaittany veni întîia oară, firește, tot în mașină, cu Smărăndache, care-i spusese despre efectul surprinzător al bisericii. . - Este excepțional, domnule, admirabil, un adevărat dom!se entuziasmă el. Nu? . - Ba da, confirmă Smărăndache, un dom cubist. . - Ioanide e un om eminent, un exemplar neobișnuit, nu-iașa? . - Are talent. . - Sunt de acord cu dumneata. Gaittany, mai exuberant, zărind pe Ioanide sus pe schelă, voi să-i facă semn cu mâna, să-și semnaleze prezența; din păcate, acela nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Serios, n-o cunoașteți? . - Parc-am auzit vag. . - Dați-mi voie să v-o ofer. . Pomponescu lua broșură cu coperta verzuie, o răsfoia cu . aer ambetat de om copleșit de probleme grave și întreba: - Și cam ce spune? . - Veștejește curentul cubist în arhitectură, care rupe cu tradiția noastră națională. . - În general e just, comenta Pomponescu obiectiv, pentru a nu trăda vreun interes; depinde de aplicare. - Cum, domnule ministru, admiteți și dumneavoastrămodernismul? - Orice artă e modernă într-un moment dat. . - Nu e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de vițel? Ce erau colanții ăia - de nailon, opaci? Unde conduceau? Acel efect la păr numit vopsire În șuvițe, acea culoare de sub botul leoaicei, acel pas unduit care să Întețească puterea firească a bustului! Haina ei de plastic inspirată de cubiști sau de Mondrian, forme geometrice În alb și negru; pantalonii ei creați de Courrèges și Pucci. Sammler urmărea aceste fenomene rachetă În Times și În revistele pentru femei trimise chiar de Angela. Nu prea Îndeaproape. Nu citea prea mult din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fii-mea, Îmbracă-te aiurea și hai În mahalale. Bă, parcă m-a-nțepat un cuțit direct În corason, că tot ziceai de sezaria, de fidel și de ce ghevara ăla. Zicea ceva și cu un vas etrusc, cu paralelipiped, cică amorul era cubist, n-am prea Înțeles, nu poci cu matematica nici mort, da` refrenul e mortal. Că și sufletul meu e o mahala... Nu știu cum se exprima, mie nu-mi plac mahalagismele. De-aia ziceam de badea și nașu`. Nu luăm niște mici
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Freca spărtura cu un cățel de usturoi, după care apăsa bucățile una într-alta și, ca prin minune, rămâneau lipite perfect... Liliana a isprăvit de sădit toate cele douăsprezece primule. S-a așezat pe marginea piedestalului și privește peste peisajul cubist al cimitirului. Se odihnește. A obosit. Nu mai e nici ea tocmai tânără. Pe față i s-a zugrăvit o expresie de împăcare. Asupra ei pacea cimitirelor are același efect ca și asupra lui Lucian? Ai mai zugrăvit locuința? E
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dizolvarea fundamentelor/reperelor stabile - animă, într-un cerc vicios al excesului, radicalismele artiștilor moderni: pe urmele naturaliștilor, vitaliștii antiintelectualiști exaltă esența biologică a naturii umane, eliberarea „plebee” a instinctelor, puritatea impurității; pe linia cultivării unei naturi artistice de-naturate, suficiente sieși, cubiștii și abstracționiștii sînt în schimb seduși de geometria autonomă a formelor pure. Futurismul italian se naște din stilul flamboaiant al lui D’Annunzio, din filozofia lui Nietzsche și Bergson, prin filtrul fauvismului pictural. Din estetism, avangardele preiau și recondiționează cosmopolitismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
La el, groaza de banal se evidențiază mai mult ca la oricine - și a vrut să fie original chiar în punctuație, pe care a suprimat-o cu totul și în portretul său de la începutul volumului, care e de un pictor cubist, Pablo Picasso. Sînt sigur că nimeni n-ar putea înțelege ceva din acest desen, nici chiar d. Apollinaire, care a publicat cîteva volume asupra pictorilor cubiști. D-l Apollinaire vrea însă să epateze pe cititori, iată unul din caracterele poeziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu totul și în portretul său de la începutul volumului, care e de un pictor cubist, Pablo Picasso. Sînt sigur că nimeni n-ar putea înțelege ceva din acest desen, nici chiar d. Apollinaire, care a publicat cîteva volume asupra pictorilor cubiști. D-l Apollinaire vrea însă să epateze pe cititori, iată unul din caracterele poeziei sale și explicația extremei sale originalități. Alcoolurile d-lui Apollinaire sînt foarte tari, dar, lucru curios, nu te îmbată — te pun de cele mai multe ori într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ascona și adoptat de colonia teozofică a artiștilor de la Monte Veritá). Înainte de asta însă, Iancu își oferise deja serviciile de decorator la Cabaret Voltaire. 4 februarie 1916, Cabaret Voltaire. Pregătirile erau în toi. Artistul Marcel Slodki realizase un mare afiș cubist pentru interior. Pereții erau tapetați cu reproduceri după Kandinsky, Picasso, Matisse, Paul Klee, Otto van Raes, Artur Segal și cu afișe futuriste. O orchestră rusească de „balalaici” fusese alcătuită ad hoc și botezată sugestiv „Revoluzzer-Chor”. Cei patru „orientali” (cf. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
români”, Iancu va ilustra, printre altele, cele două volume ale Antologiei poeților de azi, realizată de Ion Pillat și Perpessicius (1925), și culegerea „ecumenică” de interviuri a lui Felix Aderca (Mărturia unei generații, 1929). A proiectat numeroase imobile în stil cubist și constructivist (nu doar în București; sanatoriul din Predeal i se datorează în egală măsură), parte dintre ele reproduse fotografic și în Contimporanul, iar în plastică a practicat un amestec de abstracționism, realism, postimpresionism, cubism, expresionism și fovism. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
grupul artiștilor radicali (Arp, Eggeling, Richter și Iancu) ceream chiar anonimatul operei de artă” -, precursori ai noilor tendințe arhitectonice: „Ideea a fecundat, căci scurt timp după aceea am văzut trei minuni: expoziția arhitecților independenți revoluționari din Berlin; apoi, primul oraș cubist („Magdeburg”, prin sforțările uriașe ale arhitectului Taut) și, în urmă, școala artelor abstracte aplicate la arhitectură, din Weimar (Bauhaus). Din 1917, remarcăm o influență americană (vezi F.L. Wright, Chicago) la tinerii arhitecți olandeji”. Un text din nr. 50-51 („Cronometraj pictural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fine - un articol urmuzian al lui Jacques G. Costin despre muzică și literatură („Criza sacîzului“). Informațiile cu privire la domeniul artelor decorative sînt totuși numeroase la Contimporanul. În nr. 73 este prezentată o convorbire a lui Marcel Iancu cu pictorul și decoratorul cubist Robert Delaunay. În nr. 77, este rîndul Miliței Petrașcu să o prezinte pe soția acestuia, creatoarea de modă Sonia Delaunay. În același număr, un text semnat de ing. M. Kontesweller („Inginerie și artă“) atacă problema raporturilor dintre tehnică și estetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]