115 matches
-
special spaniolă și italiană, precum și o interesantă colecție de sculpturi din Africa subsahariană 15 statuete donate Muzeului de poetul Vicente Huidobro. Cu directorul muzeului mi-am etalat cunoștințele "în domeniu", plecând de la picturile rupestre de la Altamira și ajungând la impresioniști, cubiști, foviști... Ca bun "meseriaș", nu s-a lăsat mai prejos, așa că a fost o discuție care mi-a mers "la suflet". Fusese prin Paris, așa că știa de Brâncuși, Ionescu, Enescu, Tristan Tzara, Panait Istrati, Cioran, Elvira Popescu... Ca atare, scopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de Las Cuevas, care i-a dăruit la 1578 un fiu, Jorge Manuel, ce s-a ocupat și el cu pictura. Din cărți am mai aflat că El Greco este cel care i-a influențat cel mai mult pe expresioniști și cubiști, Cézanne și Picasso numărându-se printre datornicii cretanului. După El Greco, uneori mai treceam pe la bătrâna Sinagogă și pe la Catedrala Santa Maria de Toledo, apoi vizitam două-trei magazine de antichități, în căutarea unui "chilipir", și încheiam deplasarea la un mic local
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tabuuri al lui Jarry. Romulus Vulpescu era la vremea aceea un personaj erudit și simpatic. El mi-a dat să citesc Ubu În traducerea lui, pe care tocmai o terminase. Citind textul, vedeam imagini și mă simțeam ca un pictor cubist care lasă culorile să-i transmită energie și să-l inspire. Cuvintele bine traduse deveneau pretexte perfecte pentru improvizații. GB: La Ubu m-a uimit capacitatea ta de a conduce, de a trezi și anima energiile unui grup. De atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
special spaniolă și italiană, precum și o interesantă colecție de sculpturi din Africa subsahariană 15 statuete donate muzeului de poetul Vicente Huidobro. Cu directorul muzeului mi-am etalat cunoștințele "în domeniu", plecând de la picturile rupestre de la Altamira și ajungând la impresioniști, cubiști, foviști... Ca bun "meseriaș", nu s-a lăsat mai prejos, așa că a fost o discuție care mi-a mers "la suflet". Fusese prin Paris, așa că știa de Brâncuși, Ionescu, Enescu, Tristan Tzara, Panait Istrati, Cioran, Elvira Popescu... Ca atare, scopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de vedere ideologic, literatura vine să calmeze pasiunile și să Încălzească numai mințile: muzica, pictura și arhitectura fac același lucru: alături de romane impersonale, de teorii de ansamblu, cresc În jurul orașelor „marile ansamble” de blocuri, care dau depresii specifice, mobilierul e cubist, simplu, minimalist. Muzica devine tehnicistă, muzicienii teoretizează - vezi cazul dirijorului și compozitorului Pierre Boulez. Există, la sfîrșitul anilor 1970 - dincolo de mari scriitori neînregimentați ca Marguerite Yourcenar, Michel Tournier, Julien Gracq sau Romain Gary, apoi Patrick Modiano și Jean-Marie Gustave Le
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mare parte a orașului basc Guernica din nord estul Spaniei. Acest bombardament a fost condamnat în toată lumea, și memoria colectivă a ororilor atacului asupra civililor a devenit și mai bine cunoscută datorită faimoasului tablou care poartă numele orașului al pictorului cubist Pablo Picasso. Toată lumea s-a temut că așa va arăta viitorul războiului aerian, de vreme ce strategul italian Giulio Douhet formulase teorii cu privire la ceea ce avea să se numească "bombardament strategic", conform cărora victoria poate fi cucerită în război prin distrugerea din aer
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
manieră originală de metoda colajului, în 1925 imaginează tehnica frotajului, care constă în frecarea creionului pe hârtia fixată în crăpăturile din parchet și, ulterior, în completarea imaginilor astfel obținute cu motive personale. Colajele lui Ernst - spre deosebire de acele hârtii lipite ale cubiștilor sau de asamblajele "Merz" ake lui Kurt Schwitters - sunt fragmente de poezii dadaiste, transcripții extravagante sau descrieri banale, adeseori redactate în mai multe limbi. Max Ernst dezvoltă și alte tehnici semiautomate: amprente, zgârieturi ("grattage"), decalcomanii, fotomontaje sau "dripping"-uri (metodă
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
Picasso și Braque, fapt care apare imediat în lucrările lui din această perioadă. Picturi ca "Marea" (1912) și diversele reprezentări ale copacilor mențin o măsură de reprezentare naturală, dar sunt din ce în ce mai dominate de formele geometrice găsite în lucările cubiste. Spre deosebire de cubiști, Mondrian încerca șă își împace pictura sa cu filosofiile sale spiritualitate, și în 1913 a început să își combine arta cu studiile teosofice, formând o teorie care a reprezentat ruptura finală de la pictura sa reprezentațională. Primul Război Mondial a început
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]
-
contemporanii săi nu au trecut indiferenți pe lângă opera sa. Camille Pissarro, Vincent van Gogh și mai târziu Henri Matisse aderă pentru o vreme la această nouă viziune, considerată o continuare logică a impresionismului. Iar în cursul secolului al XX-lea, cubiștii și pictorii abstracți s-au sprijinit în experimentele lor pe rezultatele maestrului pointillismului. s-a născut la Paris pe 2 decembrie 1859, fiu al unui grefier pensionar. Este interesat de desen încă din copilărie, unchiul său - ei însuși pictor amator
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
memorabile, dar ele relevau concepția grupului Leș Nabis despre funcția artelor vizuale. Lucrările sale întitulate "Théories" (1920 și 1922) au concentrat și definit scopul și realizările Leș Nabis, mult timp după ce aceștia fuseseră "lăsați în urmă" de pictorii fauviști și cubiști. Alți Nabis au fost Ker-Xavier Roussel, Paul Ranson și Félix Vallotton. Sculptorul Aristide Maillol a fost de asemenea asociat grupului pentru o anumită perioadă de timp. Diferitele stiluri de factură post-impresionistă pe care aceștia le-au îmbrățișat au arătat influență
Les Nabis () [Corola-website/Science/302464_a_303793]
-
și Tintoretto, care îi inspiră idea de a realiza o artă lipsită de intelectualism, orientată către originile sale primitive. În 1922, Giacometti se stabilește la Paris, unde urmează cursurile de sculptură ale lui Antoine Bourdelle, experimentând în acelați timp stilul cubist. Se apropie tot mai mult de curentele avangardiste și deschide un atelier împreună cu fratele său Diego, care-i va fi asistent până la sfârșitul vieții. Începând din anul 1927 expune cu regularitate la "Salon des Tuileries" sculpturile sale suprarealiste, cum este
Alberto Giacometti () [Corola-website/Science/298033_a_299362]
-
care pe Malevici deja nu-l mai interesează. Suprafețele cromatice par să fragmenteze compoziția lăsând totodată impresia că se suprapun. Acest tablou-colaj este una dintre cele mai frumoase opere cubiste din arta rusă. În tablourile sale fragmentează corpurile în stilul cubiștilor, culorile sale sunt totuși mai aproape de operele futuriste, nuanțe vii cu reflexe metalice. În tabloul ""Un englez la Moscova"", lingura de un roșu strident este simbolul futuriștilor ruși. În anul 1913 regizează opera futuristă ""Victorie asupra soarelui"", producție colectivă realizată
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
urmat cursurile Universității din Chicago ca student de antropologie, și a lucrat de asemenea ca reporter la City News Bureau of Chicago. Conform declarației lui Vonnegut în "Bagombo Snuff Box", universitatea i-a respins prima teză privind similaritățile dintre pictorii cubiști și liderii rebeliunilor amerindiene de la sfârșitul secolului al XIX-lea, pretinzând că ar fi „neprofesională”. A părăsit Chicago pentru a lucra la relații publice în Schenectady, New York, pentru General Electric. Universitatea din Chicago avea să-i accepte mai târziu romanul
Kurt Vonnegut () [Corola-website/Science/310035_a_311364]
-
socialist, colaborează cu Patronajul laic al comunei Arcueil și își schimbă din nou înfățișarea în „funcționar burghez” cu melon, umbrelă, etc. În 1915 îl cunoaște pe Jean Cocteau alături de care începe să lucreze începând cu 1916. Mai cunoaște și alți cubiști, prin intermediul lui Picasso, cu care va lucra la proiecte ce nu se vor realiza. Împreună cu Georges Auric, Louis Durey, Arthur Honegger și Germaine Tailleferre, la care se vor alătura Francis Poulenc și Darius Milhaud formează „Grupul celor șase”, din care
Erik Satie () [Corola-website/Science/313623_a_314952]
-
această colecție făceau parte și șaizeci de tablouri ale lui Zurbarán. Arta maestrului spaniol este admirată de Eugène Delacroix, Gustave Courbet, Honoré Daumier și Édouard Manet. Cel de-al doilea triumf postum are loc la începutul secolului al XX-lea. Cubiștii văd în Zurbarán un precursor, fiind admirat în special de Juan Gris. Suprarealiștii sunt fascinați de naturile moarte ale lui Zurbarán. Arta spaniolă - Zurbarán
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
stea portretele celor doi soți , având fiecare 10 m înălțime. Sala C. A. Rosetti este sală de spectacole a Centrului Internațional de Conferințe ce găzduiește, de asemenea, conferințe, concerte, piese de teatru etc. Ca arhitectură interioară se remarcă elementele stilului cubist, art-deco (scaune) în culori în care predomină ocru-auriu, conferindu-se astfel sălii o anumită intimitate. Covoarele sunt în semicerc, ca și băncile care circumscriu spațiul central. Întreaga încăpere este dominată de imensul candelabru central, cel mai important din întreaga clădire
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
dar și naționalism profund. Apare o tematica nouă. Pictură merge foarte pregnant. Se văd tot mai des câmpuri de bătălie că „Sfârșitul gloriei” ( soldați prinși în sârmă ghimpată) de Otto Dix. Apar stiluri și forme diferite. Cubismul capătă amploare . Pictorii cubiști au fost implicați în realizarea camuflajului, cubismul fiind o rupere a conturului. Intelectualii s-au mobilizat la fel de bine ca armatele în slujba propriului stat. Într-o publicație din The Times apare un manifest semnat de intelectuali prin care cer mobilizarea
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
pe această temă: "Pictura nu a fost niciodată o oglindă a lumii exterioare, și totodată nu a fost niciodată asemenea fotografiei; a însemnat crearea unor semne, care au fost întotdeauna interpretate exclusiv de contemporani, bineînțeles grație unei educații anterioare. Dar cubiștii au creat fără îndoială semne noi și tocmai aceasta a constat multă vreme dificultatea descifrării tablourilor lor". După părearea lui Braque și a lui Picasso, vechea manieră de reprezentare a devenit anacronică deoarece a pierdut orice urmă de contact cu
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
noi modalități de reprezentare se naște în mod necesar și o nouă concepție asupra lumii. Nimic nu este așadar mai greu decât transpunerea ei în viață, astfel putându-se explica și violența scandalului și a polemicilor pe care operele pictorilor cubiști le stârnesc.Acești artiști sunt comparați cu "o bandă de răufăcători care se comportă în lumea artei ca niște huligani din viața de zi cu zi". Istoricii de artă disting trei faze ale cubismului: Prima fază, cunoscută sub numele de
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
dintr-o bandă care imită lemnul, realizând astfel primul său colaj ("collage"). Odată cu adoptarea tehnicii colajelor, pe care și Picasso va începe să o folosească, artiștii intră în ultima fază a cubismului - cea sintetică. Noua tehnică readuce culoarea în operele cubiștilor, permițând totodată restabilirea contactului cu realitatea grație asocierii unor motive care pot fi imediat recunoscute. Compozițiile perioadei sintetice sunt total eliberate de ceea ce mai rămăsese încă din iluzia planului profund din lucrările analitice - ceea ce este prezentat va apărea de acum
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
senzațiilor subiective și nu a realității exterioare. În Germania, au apărut succesiv două grupări expresioniste: Inspirați de abordarea geometrizantă a lui Cézanne a peisajelor și naturilor statice, între 1907 și 1914, Pablo Picasso (1881-1973) și Georges Braque (1882-1963) dezvoltă stilul cubist. Acest nou stil va domina lumea artistică a secolului al XX-lea, evidențiind pictura plană, a suprafețelor și respingând perspectiva tradițională a distanței sau clarobscurul. Alți pictori cubiști: Fernand Léger (1881-1955), Robert Delaunay (1885-1941), Sonia Terk Delaunay (1885-1980), Juan Gris
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
1907 și 1914, Pablo Picasso (1881-1973) și Georges Braque (1882-1963) dezvoltă stilul cubist. Acest nou stil va domina lumea artistică a secolului al XX-lea, evidențiind pictura plană, a suprafețelor și respingând perspectiva tradițională a distanței sau clarobscurul. Alți pictori cubiști: Fernand Léger (1881-1955), Robert Delaunay (1885-1941), Sonia Terk Delaunay (1885-1980), Juan Gris (1887-1927). Un grup de artiști italieni, Gino Severini (1883-1966), Umberto Boccioni (1882-1916), Carlo Carrà (1881-1966) și Giacomo Balla (1871-1958), au modificat stilul cubist și au creat o nouă
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
distanței sau clarobscurul. Alți pictori cubiști: Fernand Léger (1881-1955), Robert Delaunay (1885-1941), Sonia Terk Delaunay (1885-1980), Juan Gris (1887-1927). Un grup de artiști italieni, Gino Severini (1883-1966), Umberto Boccioni (1882-1916), Carlo Carrà (1881-1966) și Giacomo Balla (1871-1958), au modificat stilul cubist și au creat o nouă direcție, numită ulterior "futurism". Arta abstractă a apărut în Germania, Statele Unite și Rusia în a doua decadă a secolului al XX-lea și a evoluat în mai multe direcții. Astfel, Kazimir Malevici (1878-1935) pornește de la
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
și a evoluat în mai multe direcții. Astfel, Kazimir Malevici (1878-1935) pornește de la cubismul francez și ajunge la o supremație a abstractului, pe când alți pictori ruși, ca Aleksandr Rodcenko și El Lissitzky, au evoluat către constructivism. În urma contactului cu stilul cubist, olandezul Piet Mondrian (1872-1944) inventează un nou stil, numit, "neoplasticism", care ulterior avea să influențeze pictura geometrizantă abstractă americană din anii '30. În timpul Primului Război Mondial (1914 - 1918), la Zürich, o grupare de artiști dezgustați de valorile burgheze, găsesc un cuvânt, aparent
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
lucrări post-impresioniste, cu un amestec de variate formule moderniste, si care a stârnit interesul multor persoane din lumea artei. Apoi timp de 10 ani nu a mai avut nicio expoziție personală, timp în care a devenit cu adevărat un pictor cubist. În 1924, la primul "Salon oficial" de după război a expus 2 lucrări importante, "Natură statică" și "Paznicii castelului", pentru care a primit și un premiu. Deși a studiat mult în Italia, cubismul sau este unul personal, înrudit mai degrabă cu
Corneliu Michăilescu () [Corola-website/Science/326015_a_327344]