134 matches
-
și de tot, Mirelo, încă-i bine. E bine pe dracu’. Zvâcnetul ăla de mândrie care se răsucea în ea și o umplea de venin... Oful și năduful, Mirelo, ai fi meritat mai mult decât cocoșul ăla împielițat care cânta cucurigu la comandă, hlizindu-se și gudurându-se pe lângă prietenii stăpâni, făcând pe valetul și pe chelnerul, păi, nu te gândi, Mirelo, că mai mult pentru asta îl chemau, să destupe sticle și să aducă platouri cu prăjituri și fripturi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
muguri, chiar flori. Pietricelele erau banii. Odată, „am cumpărat” mai multe semnițe de mătrăgună. Erau mici, lunguiețe și fiind dulci, le-am mâncat pe toate, nu știu, or fi fost cât încape într-o mânuță bună. După câteva ore cântam „cucurigu” și urlam ca locomotiva. Mama m-a luat în casă și m-a cercetat: - Ce-ai mâncat, drace? - Semințe de la o buruiană. Mama s-a dus afară, l-a chemat pe „negustor” și după ce a văzut semințele, alarmată, l-a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Începuse să cânte și să danseze în jurul Carlei, așezată pe vine ca o găină pe ouă. Era dansul cocoșului, al iubirii. Cânta și dansa de unul singur, iar la sfârșit a sărit chiar pe spatele generos al Carlei, scoțând un cucurigu cam hârâit. Cocoșii fermei au răspunseseră imediat, dar nu numai ei - încet-încet se treziseră chiar și cocoșii din Castellana. I-am auzit din depărtare ca pe un imn spontan, închinat luminii care își arătase primele gene somnoroase printre fuioarele gri-albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Fumo, lucru obișnuit în acea regiune unde vitalitatea era mare. Cam pe la ora unu noaptea ne-am luat la revedere. Eram plin, de fulgi în păr și pe haine. În gândurile mele, signor Fumo mai sărea pe spatele Carlei, cântând cucurigu și primind răspuns de la adevărații cocoși, târziu în noapte. Pe drum de la Castellana la Milano, soțul meu și-a pierdut deodată un dinte. E ceva care provoacă neliniște chiar dacă numai visezi despre asta. A deveni știrb înseamnă începutul decăderii. Observasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
faci la preot. I-am mai spus lui Toni câte ceva, m-a ascultat și m-a privit cu ochii lui inteligenți. Dar ce răspunsuri putea să-mi dea la întrebările mele? Acum badea Ion mi-a creat, aici sus, la cucurigu, un spațiu pe care-l numesc "turnul meu de fildeș". Din urâciunea de mansardă care era, badea Ion și-a dovedit toată măiestria. Întâi mi-a mărit lucarna, transformând-o într-o fereastră, în dreptul căreia mi-a așezat masa, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
într-o casă străină ? Și-acu îi e foame. Îi vine leșin, nu alta, de-abia o ține picioarele când trece pe dalele strâmbe din curte, până la intrarea din spate. P aici, pân spate, intra când sta ele sus, la cucurigu, și urca scările pân-la mansardă. Urca și madam Ioaniu, și nu zicea nimic, ce să mai fi zis ? Nu mai avea ce să zică decât mersi, că altele era la pușcărie, și altele, ditamai prințesele, ședea pân beciuri și pân
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nimic, ce să mai fi zis ? Nu mai avea ce să zică decât mersi, că altele era la pușcărie, și altele, ditamai prințesele, ședea pân beciuri și pân șoproane. Baremi ele rămăsese în casa lor, chit că-i înghesuise la cucurigu și jos băgase chiriași peste tot. Până la urmă, tot a scăpat ele de chiriași, da degeaba a scăpat : dac-a plecat Tudor, băiatu, casa lor, după ce moare ei, Ivona și cu bărba-su, o s-o ia Statu. Chiar Ivona i-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
termina tot, îi da mă-sa mare voie să plece. Și se scula el de la masă și se repezea iar la carte. Tot dă-i și dă-i, și citește, și scrie, el știe ce făcea la el, acolo, la cucurigu, că le mai dase o cameră mare și-una mică jos, și sus, la cucurigu-l lăsase numa pe băiat. Pe Tudor. Acu era mai mulțumite, că se făcuse băiatu mare și-avea camera lui, un’ să-nvețe. Și p-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
masă și se repezea iar la carte. Tot dă-i și dă-i, și citește, și scrie, el știe ce făcea la el, acolo, la cucurigu, că le mai dase o cameră mare și-una mică jos, și sus, la cucurigu-l lăsase numa pe băiat. Pe Tudor. Acu era mai mulțumite, că se făcuse băiatu mare și-avea camera lui, un’ să-nvețe. Și p-ormă seara-ncepea să vie prietini d-ai lui, colegi de școală, ei știe de pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă-sa și bunică-sa casă, și-o mai avea și cristale și covoare, las’ să-l îmbrobodească ! Și l-a-mbrobodit că, pân-la urmă, a luat-o ! Da pân s-o ia, a mai urcat ea, Anca, mult și bine la cucurigu. Sta ei, vorbea, râdea și cine știe ce prostii mai făcea p-acolo. — Nu fac nimic, madam Delcă, zice madam Ioaniu. Nu fac nimic, fumează ca șerpii, toți, și aduce unul dintre ei o sticlă, și beau băuturi tari, cum e moda
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu jumătate de glas, când ceilalți deja nu mai erau atenți la ei doi. Ținând-o pe Lorenza În continuare de după umeri, se Întoarse pe trei sferturi către sală și zise rar, pe tonul cuiva care spune un adevăr evident: „Cucurigu”. 51 Când, bunăoară, vreunul din Creierele cele Mari, Cabalistice vrea să-ți spună ceva, să nu crezi că-ți spune lucru ușuratic, sau lucru vulgar, sau lucru de toată mâna, ci un mister, un oracol... (Thomaso Garzoni, Il Theatro de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și tare pă bune că, despre partea deciuplinei, e mai mult ocnă decât alta. Încă iera ziurelu cu noaptea În țeastă, că io am și dat să deștept brelanu dă gașcă, ăla de stă la cotezzo d’amore tomna la cucurigu și-și trece ziua toată scălâmbăindu-l pă Năsosu și șuetând toți dă football. Poa să nu mă credeți matale, da flegmaticii au perdutără panarama și nu aveți ce-mi zice: În ajun le dădusem vorbă coaptă, trecându-le pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
adevăru gol-goluț. Ăla d-a vrut să-l ușchească afară pă târlan ie alde Zarlenga, care Îl jicnea nentrerupt; ăla care Îl ocrotea ie alde Renovales. Vă zic d-acu că dă părerea mea privată ie și gașca dă la cucurigu. Știu siguramente că Limardo a pus fără somație țuiu pă batac și a plimbat ursu dân decoru Înghesuit dă la biro; n-a trecut mult și s-a prelins Întins ca emoragia dă ulei, pân tot localu: ieri repara burlanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
continent. Sprijină candidatura Turciei, care nu e în Europa decât cu vârful papucului și cu amintirea pașalâcurilor de odinioară. Și poate că tot ei (împreună cu turcii?) vor sprijini și intrarea României și instalarea ei fie și în podul hotelului. La cucurigu! Au uitat probabil că unul dintre ai lor (Huntington) atrăgea atenția asupra barierei cultural-religioase pe care o reprezintă ortodoxismul creștin și Islamul. Dar credeți că americanilor le pasă de criteriile geografice sau culturale? Pe americani - iertați-mi pleonasmul - nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
o sărută pe frunte pe Sofia. „Adio“, Îi zise unul dintre ucenicii lui Petru. „Și ai grijă să nu răcești.“ Simon Își făcu vînt, precum cocoșul, cu ambele picioare deodată, dînd din mîini neajutorat și ridicînd un nor de praf. „Cucurigu!“, Îi strigă un mucalit. Era un tînăr cu obrazul spîn și cu ochi șireți care, atunci cînd rîdea, păreau două tăieturi piezișe. Simon se uită În direcția lui și zise: „Nu-i deloc ușor, fiule! Pămîntul atrage orice corp, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
casei, pe care o locuise în copilărie. Ce putea fi acea despărțire bizară? Trecând prin apropiere, Elena cotise, într-o zi, automobilul. In poarta caselor părintești sta o femeie. O chemase și îi spusese numele chiriașului - un inginer. - Acolo, în cucurigul acela stau doi tineri stricați, care trăiau amândoi cu o fată pe care o țineau închisă. Nory intîmpinase vestea cu explozii de haz! Iacă! S-a măritat așa cum dorea Lina! . . . Dar cu amândoi, firește! ... Ce idee pe Lina să-i
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
întortocheat în fața feliei bizare de casă ce le era proprietate, se opriră printr-o aceeași mișcare, uitîndu-se în sus spre camera sechestratei, apoi unul la altul. - Nu mai trebuie femeie! mormăi încet unul sau cellalt, pentru amândoi. Apoi intrară în cucurigul ciudat al locuinței să-și plănuiască mai departe riturile bizare ale îngemănării lor respingătoare. Lică așteptase plecarea tuturor pentru a porni și el după cortegiu, pe care-1 zărise curând de la distanță, înaintînd încet pe șosea; era dricul și trei trăsuri
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
operațiunea de strângere și eutanasiere a tuturor găinilor din sat. Gospodarii nu s-au împotrivit și au crezut că e bine să predea de bunăvoie producătoarele de ouă și carne și pe bieții cocoși care trezeau spre dimineață satul cu cucurigul lor și peste zi cu concertul dat prin curți. Numai tușa Vasilica s-a împotrivit cât a putut în fața celor cu halate și măști la gură, dar n-a avut încotro. Badea Geluțu, soțul ei, pensionar de ceva vreme, cititor
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ei și vreo două butelcuțe de poșircă, din care tot trăgeau pe rând. Văzând că e trecut de patru și bătrâna nu dă nici un semn că ar avea de gând să se trezească, bărbații pitiți printre tufișuri Începură să cânte cucurigu. Cucurigu fu acompaniat de o vioară. Babulea Însă nu dădea semne de trezire. Din cutia violoncelului răzbăteau aceleași sforăituri amestecate cu niște sunete ciudate ce aduceau când cu un chițcăit de șoarece, când cu un guițat de porc. Bărbații Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se scufunda În adâncul fântânii, scotea un oftat prelung. Cumpăna scârțâia și apa se zbătea lovindu-se de pietre și aruncând În afara ei chipurile ce se oglindiseră Înlăuntru. Vitele mugeau În grajduri și cocoșii din sat cântau zi și noapte cucurigu. Clopotele băteau În surdină, lumânările se răsuceau În sfeșnic și aerul se umplea de șoapte și voci pe care le auzea doar moartea... ...La drept vorbind, spunea bătrâna, răposatul Tihon Își meritase pedeapsa, căci spre bătrânețe Începuse să dea târcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lui coroană vui, transformându-se Într-o pâlnie arămie, care atunci când bătăile clopotului se stinseră se umplu de ciripit de păsări. Abia În acel moment Întregul sat se animă din nou, iar cocoșii Începură să cânte din mii de glasuri cucurigu. Câinii lătrau și ei, găinile cotcodăceau, oarecum vesele, rațele măcăiau și gâștele sâsâiau și ele, scoțându-și gâturile lungi printre ostrețe, Întâmpinând cu gălăgia lor lumea, care acum, nu se știe de ce, În loc să se ducă, se Întorcea de la biserică. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fuseseră atinse de privirea lui. După ce terminase de tămâiat odaia, trecuse prin tinda ce da În cerdac, coborîse cele trei trepte de lemn și făcuse Înconjurul casei, tămâind cu grijă și stropind cu agheasmă fiecare colț. Cocoșii Începeau să cânte cucurigu. Aproape se crăpa de ziuă. Ascultând pălăvrăgeala Extraterestrului, Mașa nici nu-și dăduse seama când trecuse timpul. În depărtări, deasupra cumpenei ce se profila În dreapta ei pe cer, clipocea Luceafărul de dimineață. Mașa stătea cu strachina de agheasmă Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
binișorul, Întrebând-o dacă știe să semneze și cum femeia dădu din cap că nu, Îi vârâră sfârcul stâng În călimară, strivindu-l de glosar... Învârtindu-se În cerc În jurul mesei, Increatul Își Înfipse pintenii În coastele fiarei Apocalipsului, cântând cucurigu de douăsprezece ori și intonând imnul imperial. Apoi, cotrobăind prin dulap, scoase sticluța de horilcă și o dădu pe gât, făcând semn Întregii cete s-o ia din loc. După plecare lor, babulea Își reteză degetul mânjit de cerneală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dădea afară. Ai lui credeau că îl vor pierde. Dar n-a fost să fie așa fiindcă snopul de cimbru pe care l-am sacrificat pentru ceaiuri plus alte câteva plante l-au scos din necaz. Dis-de-dimineață, în locul cântatului de cucurigu, m-am trezit cu bătăi zrdavene la ușă, apoi la geam. Mort am fost și iată c-am înviat, mi-a cântat bisericește Gheorghe Mereț.. Să vă dea Dumnezeu sănătate multă și mie doar de atâta de câtă am nevoie
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
să mă rog...” Urechile lui Pahomie nu puteau asculta astfel de blasfemie fără să se Înroșească. Starețul Își ridică barba către ceruri și-l afurisi. Oliver Îl blestemă, la rândul său, bătând din aripi și cântând, În semn de deșteptare, cucurigu de trei ori. După care, deschizând o ușiță În perete, se urcă În clopotniță. De acolo Oliver, legănându-se pe frânghie, Își transmise prin intermediul clopotelor adevărul până adormi. Se trezi a doua zi tronând pe un taburet Înalt În mijlocul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]