379 matches
-
fii a nopții lavă,/ Îndură-te, salvează-mi Poesia!// La țărmul meu a înflorit tăcerea (n.n. magnific vers),/ Pe malul tău tristețea-și varsă fierea:/ Prefă-mi-te în fluviu fără unde!// Ce-i dragostea? Călătorie mută?/ Maree, cataclism, dulce cucută?/ Sub pleoapa Lunii visul se ascunde!’’. Fascinanta galaxie de imagini poetice, sarabanda metaforelor fugoase este, însă, paradoxal, subminată de perfecțiunea tehnică a versurilor, de curgerea lor mecanică. Gravura lui Cesare Ripa, de pe pagina din stânga Sonetului LXXV, are titlul Congiuntione delle
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
-mi dorește același lucru, dar se abține. Nimeni nu-i susține mai bine decât mine fantasmagoriile lui păgubitoare. Înseamnă că am putere; trebuie s-o exercit. ACTORUL. Dă-mi tăria, Doamne, să o fac. Să pier, aidoma lui Socrate, bând cucută! Un rol perfect, în ultimul meu spectacol. Bătrân și nefolositor, trebuie să dispar. Ceva mi-a fost mereu potrivnic; un păienjeniș de evenimente, de forțe. Și firea mea, desigur: incompatibil cu mine însumi, mi-am pregătit îndelung eșecul. Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său cîine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurînd lin pe vîna stîncii, precum sîngele În venele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și în câmp crește un număr însemnat de plante medicinale (sunt peste 300 de specii), care alcătuiesc farmacia pădurii: coada șoricelului, mușețelul, cicoarea, sovârful, pojarnița, pelinița, sulfina, pătlagina, mierea ursului, urzica moartă, valeriana, săpunarița, vâscul, podbalul, lumânărica, cimbrișorul, cimbrul, mătrăguna, cucuta, chimion, păpădia, menta, vinarița, grâușorul, leurda, rodul pământului, iarba fiarelor, spânzul, socul, păducelul, măceșul, salcâmul, cireșul pădureț, cornul, crușinul, mesteacănul etc. Ca urmare a intervenției omului asupra mediului (defrișarea pădurilor, desțelenirea pajiștilor) învelișul vegetal spontan a fost înlocuit cu vegetația
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
suprafață din care 80% sunt pășune) a dus la înmulțirea plantelor toxice și a buruienilor (plante ruderale), cu valoare furajeră slabă, altele de-a dreptul toxice care dăunează metabolismului animalelor. Dintre plantele toxice amintim (unele au valoare curativă, vindecătoare!): mătrăguna, cucuta, mărul lupului, coada calului, spanacul sălbatic, piciorul cocoșului, mana apei, floarea paștelui, fumărița, ciumăfaiul, măsălarița, baraboi, roșcuța, iarba fiarelor, dalacul, săpunarița, holera, rugina, inul sălbatic, pelinul, vinarița, laptele câinelui, loboda, bozul etc. în condițiile în care se vorbește tot mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și erau considerate plante cu virtuți de apărare împotriva răului: duhuri, moroi, cotoroanțe, muma pădurii etc. Alte plante strânse și păstrate de leacă erau mierea ursului, coada șoricelului, codelnița, floarea Paștelui, tămâia Maicii Domnului; altele, care conțineau otrăvuri - barba ursului, cucuta, capul șarpelui, mătrăguna (Bela Dona - care dilată pupila ochilor, folosită la țară în alte scopuri), măsălarița, ciumăfaia erau folosite cu precauție, cu asistența unei „babe doftoroaia”. Altele erau mai blânde, culese în mijlocul verii: cicoarea, cimbrișorul, osul viu, drobița, spânățul, izma
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
s-au născut înaintea lui Socrate î469-399 î.Hr.), alții după el, cum ar fi Hippias din Elis î443-343 î.Hr.), Critias din Atena î455-403 î.Hr.) sau Thrasimas din Calcedon î459 î.Hr.?), însă toți au profesat ca exacți contemporani ai filosofului cu cucuta... Antiteza lui Socrate. Antiphon din Atena înaintează în istorie mascat: zone de umbră persistă în ceea ce privește datele sale - o ignorăm pe cea a nașterii, iar cea a morții, care a făcut obiectul unor îndelungate cercetări, a fost fixată recent în anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
masturbându-se în piața publică! El, care proslăvea meritele tuturor ipocriziilor posibile și imaginabile, n-ar fi ezitat, într-o cetate guvernată după bunele sale principii, să-l bage pe Diogene la închisoare sau chiar să-i ofere o cupă de cucută. Pentru că, după cum ni s-a transmis de-a lungul veacurilor prin celebra anecdotă, așa acționa în public filosoful cinic, folosindu-și penisul pe post de obiect filosofic. Să nu se îngrijoreze nimeni, o făcea pentru o cauză nobilă: edificarea cetățenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
excela în morala moralizatoare! Ca și cum s-ar fi făcut cunoscuți, ca Platon, propunând niște catehisme, niște evanghelii, niște corpusuri de înțelepciune practică! Ce să credem despre mențiunea din Souda, la rubrica Prodicos, despre moartea lui la Atena, condamnat să bea cucută sub aceeași acuzație ca și Socrate, mai precis de a fi corupt tineretul? Nu știm nimic mai mult despre această chestiune, nici dacă anecdota este adevărată, nici ce ar putea ascunde neadevărul ei... Dar, pentru un filosof cu o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe arginți de către trădătorii de neam. mă întreb iubitule ce se întâmplă de ce a căzut blestemul peste țara noastră de ce atâta dezbinare între oameni de ce atâta manipulare? de parcă majoritatea oamenilor ar bea în fiecare dimineață pe stomacul gol ceai de cucută încât îmbătați de atâta libertate nu mai cunosc drumul cinstei iar proverbul acela din bătrâni că “omul sfințește locul” li s-a șters definitiv din minți. Referință Bibliografică: Elegie pentru o pauză de iubire / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ELEGIE PENTRU O PAUZĂ DE IUBIRE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363471_a_364800]
-
Toate Articolele Autorului amintirile, ca fructele nopții, căzute în infinit, le-am gustat și s-au ofilit de-atâta târziu, nu le mai întâlnesc decât în vipia visului, când îmi alungă somnul și-mi storc în cuget doar zeamă de cucută și neguri abisale. visez numai flori de trup, descuind temnițe prin care-am trecut cu ea de mână prin marea ispită și-ntr-un cântec venind peste zăpezile iernii, înfloreau în inima ei toate visele mele. am vrut să îngrop
AMINTIRILE, CA FRUCTELE NOPŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363489_a_364818]
-
în zăpadă rochia Lunișoare. Amândoi râdeau să se prăpădească. -Mai spune, mai spune, Tudorele, că e frumos! Mai povestea Tudorel despre copacii îmbrăcați în haine albe de mătase strălucitoare, cu centuri de clopoței...Apoi, cum au venit lupii în Valea Cucutei... -Lupii, măi! A tresărit domnul Ștefănescu. Erau mulți? -Daa, mulți! Însă, nu m-au atacat că s-au speriat de nuiaua mea fermecată care lucea ca un fulger. Că o poleise cu aur Lunișoara. Mireasa mea,mă! Și vâjâia nuiaua
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
de noroi rămași de la ultima ploaie. Câmpul e de un verde intens. Pe miriștea gălbuie cilindrii de paie stau aliniați, iar în mlaștinile ad-hoc de la ploaia abia oprită, niște gâște din satul apropiat, plutesc imaculate. Pe marginea șoselei scaieți înfloriți, cucute , câțiva maci întârziați, o mulțime de flori galbene și albastre înveselesc iarba crescută alandala. Ar mai citi din roamnul acela de dragoste și aventură dar își spune în gând “nu, eu merg la mănăstire, voi citi după post, ce mi-
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
Omului/ s-a oprit în fața/ păcătosului Iov/ și mi-a grăit:/„De ce te-ai îmbrăcat/ cu cactusul greșit?/ Haina se poartă/ cu spinii-n afară,/ că nu-s inimii țineri./ Numai Fiul Omului/ o va purta ca tine/ la ceasul cucutei de Vineri,/ cu țepii inverși, de prigoană.”// Simțeam/ necunoscutul înflorit/ de vișin alb în răsărituri line.../ Iar ultima vorbă mi-a spus/ privind spre coroană:/ „Așa se poartă,/ dar să știi -/ e numai pentru Mine”.// ...și-a dispărut Iisus.//” (Visul
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
tâmpiți pe bandă, buni doar de voturi sau excursii în paturi matrimoniale. România, ”mereu surprinzătoare”, se uită, ca și președintele ei, șpanchiu la cuplul Putin-Merkel care fac fitness pe nervii noștri, pe când Obama le aduce la marginea piscinei ocaua cu cucută pentru vindecarea Ebolei. Hai la vot neamuri, că avem ce deversa apoi în capul celor ocupați pe wc-urile lumii. Pompiliu COMȘA, Reporter European 2012 Referință Bibliografică: Radiografia zilei-NAȚIUNE fără RAȚIUNE / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1317, Anul
RADIOGRAFIA ZILEI-NAŢIUNE FĂRĂ RAŢIUNE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368291_a_369620]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > AM FOST ORB... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 204 din 23 iulie 2011 Toate Articolele Autorului am fost orb prea sfinte doamne din festinul tău promis beau din cupa vieții acră otrava cucutei supliciu ochii mei clipind în ceață văzut-au doar un chip frumos n-au putut pătrunde-n suflet să are câmpul sterp și ars arunci cu pietre azi în mine din florile trimise ieri mă ameninți cu-apocalipsa pe care
AM FOST ORB... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366908_a_368237]
-
Două lacrime haihui Pe obrazul nimănui. Mi te du un iad și-un rai De din coastă să-mi răsai Ca să plâng de plânsul humii Desenat în palma lunii. Mi te du, din flori făcută Și din crin și din cucută, Să îmi zornăie mirarea Picurându-mi destrămarea. ȘI CÂND Și când florile se scutur, Dorul tău mă prindă-n zori Ca pe-un vals ce mă sărută Peste inima în susur Peste lacrima-n fiori. Stau pe-o margine de
CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366920_a_368249]
-
iubire De ce? De ce cuantificăm? De ce așteptăm reciproca? Mi-am șters mâinile de tricou. Aveam mâinile otrăvite. Nu o să facem dragoste acum. Vreau să fiu copacul tău, tu să fii planta agățătoare. Citesc refuzul. Putem inversa rolurile. Ce folos? Nu bem cucută, nu suntem Socrate, nu vrem. Ce frumos cad fulgii pe sufletele noastre. Suntem ca norii iuți lunecători ... trecură anii ca norii lungi pe șesuri și niciodată n-o să vină iară ... Te fac un teleshoping? Am devenit niște shopingogomani teleidioți. Nidolife
IMPOSIBILA IUBIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363616_a_364945]
-
crește în lumina Ta Liniștea și timpul Tu le-ai cumpănit Și-nalți altar de piatră grea Pe unde steaua mi s-a prăbușit Acum e prima zi de rugăciune Rânduiala este dată cu măsură Azi îmi este rândul la cucută Și lacrima model pentru Scriptură Se prăbușesc cuvintele în sinea lor Și Tu mă chemi la prima judecată Idei se tot destramă-n viitor Salvându-ne prin umilință, nu prin faptă E ca o spaimă așa venită-n gând Parcă
PRIMA RUGĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349590_a_350919]
-
curată și sub presiune mare”. Apoi remarca savantul cu tristețe că ea, conștiința, “există mai mult virtual”, dar tot el, în final, ca să ne încurajeze, afirma: “Dacă aceasta din urmă n-ar fi existat deloc, Socrate n-ar fi băut cucuta!...” În altă ordine de idei, “Conștiința martirică este profund salvatoare. Ne salvează de la înecul istoric. Ea este un paradox izbăvitor ce anulează în chip firesc instinctul de conservare atunci când este vorba de apărarea chipului lui Dumnezeu. Iese astfel în mod
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348978_a_350307]
-
un Hopa Mitică, de fapt un maimuțoi de lemn legat cu o ață dublă pe un cadru de lemn și care se da peste cap la comandă, strângând numai, sau lăsând mai lejere capetele cadrului care îl susțineau. Alteori tăiam cucută din care făceam stropitoare, o înțepam cu un mărăcine la unul din capete de mai multe ori, înfășuram cu cârpă un băț pentru etanșeitate și după ploaie, când toate șanțurile sunt pline de apă, trăgeam în chipul seringii și îi
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
măscăricii, Soarele-i gol, spune domnișoara Dory, Ea ne va dărui sărutul morții, cine știe? Barbare insecte vor cuceri Capadocia, Candizii dorm printre corbi și visează Prea albe fecioare, Troia s-a dus în adânc Din prea multă trufie, trădare, Cucuta în doze mai mici nemurire aduce, Râde bufonul, el este om, știe-l Domnul. Voi visa fără grabă, te ridic cu brațe mereu renăscute, O nouă lumină din ochii ce nu mai sunt orbi, Iar vocea pe care nicicând n-
AI TOATĂ VIAŢA ÎNAINTE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349965_a_351294]
-
grăbite, Ca și clipele trăite Pe-albul treptelor sonore. Și m-am coborât pe scară... Dar pe cea din urmă treaptă Cheia ce mi-ai dat aseară Am găsit-o prefăcută Într-o cupă albă, plină Cu vin verde de cucută. Și pe cea din urmă treaptă Am îngenuncheat Și-am plâns Căci pe cea din urmă treaptă, Ca-ntr-o carte înțeleaptă, Am citit în fundul cupei Naufragiul ce m-așteaptă!... Referință Bibliografică: SA NE AMINTIM DE MINULESCU / Stan Virgil : Confluențe
SA NE AMINTIM DE MINULESCU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348069_a_349398]
-
om fără de iubire / trebuie să las ceva pentru când voi fi lipsă” (in)spirala muzicii. Nu o dată însă, s-a întâmplat ca poetul să vadă că: „o piatră a țâșnit din tristețea mea / când tocmai îmi luam doza zilnică de cucută” ori „tristețea îmi cade ca barosul pe nicovală / și mă tem să nu sperii copiii cu paloarea feții” (folosindu-mi). Așadar, purificarea s-a consumat, de acum poetul a ajuns la lepădarea de cele lumești: „precum lăuza se vede prin
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
de erodarea și îmbătrânirea tradițiilor se întrevede în cuprinsul poeziei („La țară, undeva”):” Boii demult au murit, / acum, doar la muzeu / mai există, / fierul de plug, ruginit!”) Octavian Goga deplângea și el, cândva, dispariția celor dragi și părăginirea casei părintești: „Cucuta crește prin ogradă,/ Și polomida-i leagă snopii, / Ce s-a ales din casa asta, / Vecine Neculai al popii?”/ Universul rustic a rămas pentru poet un „paradis pierdut”după cum John Miloton, poet englez din secolul al XVII-lea își numise ilustra
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]