210 matches
-
ar fi în adevăr bună și admisibilă. Pământul aluvial al gurilor Dunării e de o fertilitate nemăsurat de mare și aproape vergin. Politica esperimentală fiind permisă în asemenea împrejurări, propunerea "Fraternității " are sorți de-a fi admisă de politici bine cugetători. Îndoiala noastră este alta. Nu credem că evreii se vor agricoliza, în afară de unele escepții. Deprinderi contractate în curs de secole se șterg cu anevoie. Dar o încercare, cât de costisitoare chiar, ar fi de recomandat, ca să vedem limpede ce rezultate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
La spaniolii, ce se fanatizează tot atât de ușor pentru republică ca și pentru monarhie, pentru o idee ca și pentru alta, și clerul cată să fie fanatic; în Italia, deși scaunul catolicismului, el era cu mult mai tolerant și mai liber cugetător decât în alte țări; deci clerul va purta, poate într-un grad mai pregnant, caracterul îndoit al epocii în care trăiește și al rasei căreia îi aparține. Toleranța sau netoleranța, asprimea sau blândețea lui va fi aceea ce-l caracterizează
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Romînul" de miercuri, 21 mai, a avut ideea să încerce un fel de răspuns, ce are pretenția de-a fi serios, la imputările opoziției. Bătrânul organ al patrioților din Strada Doamnei simte că aceste critice sânt aprobate de imensa majoritate cugetătoare a țării; faptele, din nenorocire, ne dau pe toată ziua o prea tristă confirmare; și însăși "Monitorul" satisfăcuților, îmbuibaților, cum s-ar zice pe românește, a constatat deunăzi un fapt înspăimîntător: nimicirea totală a exportului țării și urcarea importului cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
făcut nimic alt decât a spune un adevăr. {EminescuOpXI 228} Ce dispreț, ce dezgust e-n aceste cuvinte! " zice "Romînul". Nici una, nici alta. E adevărul și nimic mai mult. E un adevăr trist, dureros pentru noi și pentru orice român cugetător, dar așa este. Aceeași țară care-a produs pe un Mircea Basarab sau pe-un Ștefan, aceeași țară în care a căzut capul lui Grigorie Ghica pentru a apăra un petec de pământ a produs în secolul nostru pe-un
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
-a fost obiectul unui atentat, chiar de-ar fi adversar, devine simpatic părții bine-cugetătoare a țării și asigurăm că șirurile de mai jos, chiar de-ar părea recriminațiuni, nu sânt în esența lor imputări adresate adversarului, ci argumente adresate omului cugetător în contra manierei de-a vedea pe care-o are el și partidul său. Vom lua aceste argumente precum partidul roșu le prezintă în curgerea vremii. La 1848 s-a făcut asemenea o tragere la sorți ca cea indicată de Pietraru
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
știe că în acest moment orice recriminațiune e departe de noi. Față c-o asemenea faptă nu sîntem, nu putem fi adversarii nici ai cetățeanului care a fost espus, nici ai omului de stat contrar nouă. Dar vorbim cu omul cugetător, abstracție făcând de toate certurile noastre, și cu durere îl întrebăm: Ce-ai făcut din Romînia? Nu învinovățim, nu osândim pe adversari; ceea ce voim e ca să-și deschiză ochii, să vază limpede o dată în viața lor unde duc acele teorii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
azi pe clina cea mai periculoasă din toate, pe clina atentatelor contra siguranței statului. Iată de ce am relevat antecedentele d-lui Brătianu și ale partidului său. Am declarat-o anume că nu recriminațiuni, nu imputări facem, dar ne adresăm omului cugetător, patriotului, care știe a pune interesele țării sale mai presus de ambiția proprie și de interesele amicilor săi politici. Condițiile de existență ale țării noastre au devenit, de la așa-numita Independență încoace, atât de gingașe încît nu mai e permis
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
biserica o predă să fie indiferentă? Tocmai forma aceasta tradițională, combinată cu legenda, dogma și cu artele frumoase, să nu fie cea mai potrivită pentru a administra unui popor adevăruri morale atât de abstracte încît nu s-a aflat om cugetător care să le afle rațiunea suficientă altundeva decât tot acolo, unde-l pune și biserica, în Cineva pururea neînțeles ființei omenești, superior curgerii vremilor și legilor spațiului? Se zice că o mumă care privește icoane frumoase va naște un copil
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și puncte de vedere ce prefigurează Spiritul critic în cultura românească (1909). De menționat, în același timp, dacă nu renegarea expresă, cel puțin detașarea de ideologia socialistă; acum el face apel la Schopenhauer, la pozitiviști sau îl citează pe „distinsul cugetător rus Mihailovski”, teoretician narodnic. În articolul Poporanismul din „Curentul nou” de la Galați (1906), renegarea marxismului devine clară. În fine, la Iași apărea la 1 martie 1906 primul număr al revistei „Viața românească”, al cărei fondator era împreună cu C. Stere și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
fost mai Întâi esaminat de către cei trei bărbați de stat, cei mai eminenți din consiliul de miniștri: Mehemet-Rudși Pașa, Hussein-Avni Pașa și Mithad Pașa. În acest triumvirat, marele vizir, cu marea sa esperiință și maturitatea 'i de spirit, reprezintă elementul cugetător și prudența, celalți doi, mai tineri și cunoscuți pentru caracterele lor hotărâte, reprezintă elementul de energie în esecutare. După o esaminare aprofundată a memoriului, acești trei oameni de stat au rămas de acord asupra acestui punt că, el trebuia respins
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu mergea niciodată la sinagogă, mânca pâine de Paște, o trimitea pe Mama la măcelărie după carne de porc pentru că era mai ieftină, adora homarul la cutie și tot felul de alte mâncăruri interzise, nu era atee și nici liber cugetătoare. Dl. Anticol, bătrânul negustor de vechituri pe care-l botezase (habar n-am de ceă „Rameses“ - după cetatea pomenită împreună cu Pithom în Sfânta Scriptură poate; n-am de unde ști de unde se inspirase - era ateu. Un adevărat rebel împotriva lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
113 Belphegor / 135 Asmodeus I / 157 Asmodeus II / 167 Astaroth / 177 Sathariel / 205 Beelzebub I / 221 Beelzebub II / 231 Beelzebub III / 241 Beelzebub IV / 249 Ha satan / 257 Epilog I / 265 Epilog Ii / 279 PERSONAJELE Dănuț Poetul veșnic boem, liber cugetător; Avocatul, zis și Fratele fost magistrat. Pasionat de ezoterism, ca și prietenul Poet; Big Sile dipsoman. O problemă pentru cei din jur; Adrianus, alias Marco van Vierme, alias Boss un ins mărunt, cu suflet mare; Nea Petrică Bau-Bau un cârciumar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
joacă Dumnezeu este relevant Îndeosebi pentru metafizica pe care o edifică. Dumnezeu nu mai este doar un argument la care se recurge În situații fără ieșire, În care rațiunea se dovedește Înfrântă, ci, odată dovedit că această idee orice spirit cugetător o găsește imprimată În sine, devine principiu fundamental al cunoașterii și al lumii. Iar urmările acestei asumări sunt dintre cele care au cea mai mare importanță pentru filosofie. Consecința epistemologică: posibilitatea ajungerii la adevăr și certitudine O privire, oricât de
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
nu se mulțumește să demonstreze primordialitatea principială a lui Dumnezeu numai prin aceea că este garant al cunoașterii, făcând posibil demersul epistemic. El demonstrează și caracterul de prim-principiu În domeniul ontologiei, ca sursă a substanței Întinse și a substanței cugetătoare, pe care-l comportă Dumnezeu. Această punere În evidență a dependenței În care se găsește substanța În raport cu Dumnezeu, nu e mai mult decât apelul la un alt gen de argument scolastic, În care se pun În evidență relațiile fundamentale dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
putea Întâmpla tocmai că dacă mă opresc de la a gândi, să Încetez de Îndată să fiu sau să exist. Iar acum nu admit nimic care să nu fie cu necesitate adevărat; prin urmare, la drept vorbind, sunt doar un lucru cugetător, adică un spirit, un intelect, o judecată, cuvinte al căror Înțeles mi-era până acum necunoscut. Sunt un lucru adevărat și existând cu adevărat; dar ce lucru anume? Am mai spus-o, unul care gândește. Și mai mult de atât
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
cea a științei. Și azi ele sunt conduse pe baza unei autonomii proprii, pe care din păcate foarte puțini o înțeleg, în căutarea unei independențe a cercetării și întrebărilor, independență față de politică și față de religie. Universitățile sunt lăcașuri ale omului cugetător, mândru de posibilitățile proprii de cunoaștere. Înființarea universităților va conduce cu pași repezi la construcția unei culturi occidentale laice și a unui stat occidental laic. Biserica se va retrage din politică și din învățământ permițându-ne afirmarea definitivă a personalității
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pentru a voi. Dar care este scopul rațiunii? Este rațiunea. Al iubirii? Iubirea. Al voinței? Libertatea voinței. Noi cunoaștem pentru a cunoaște, iubim pentru a iubi, voim pentru a voi, adică pentru a fi liberi. Adevărata ființă este o ființă cugetătoare, iubitoare, voitoare. Adevărat, perfect, divin este numai ce există pentru sine însuși. Dar astfel este iubirea, rațiunea, voința. Trinitatea divină din om, deasupra omului ca individ este unitatea dintre rațiune, iubire, voință. Rațiune (...), iubire, voință, sau inimă, nu sunt puteri
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de aceste preocupări, dar are și un avantaj, nu este subjugată nici unei ideologii, nimic nu o poate influența în mod decisiv. Nevasta din Bath ar fi un prim exemplu de femeie-reformată sau inițiatoare a unei mișcări protestatare, este o liber cugetătoare, independentă, dezinvoltă, neavând nimic din supunerea, gingașia și misterul femeilor adorate de cavaleri sau poeți, acele serafice creaturi, pe care le-am integrat în tipologia donnei angelicata. Uneori acest personaj feminin este privit chiar mai radical: „Femeia devine inițiatoarea unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lumina lui Dumnezeu strălucind în propria ta minte și a-ți vedea propria minte strălucind suprafiresc în lumina lui Dumnezeu”. Între alte citate categorice, Nichifor Crainic aduce unul de-al lui Evagrie Ponticul, spunând: în contemplația mistică „Hristos ridică firea cugetătoare omorâtă de răutate”. Așa încât nu prin inconștient, ci mai degrabă prin supraconștient, cunoaște omul în stările mistice. („Locul inspirației”). E adevărat că Nichifor Crainic, în aderență cu mistica unui Eckart și Iakob Böhme, vorbește și de un eu profund, de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rațiunii se înfățișează ca o încurcare a limbilor. Nu se înțelege filosof cu filosof. Ceea ce e lege pentru unul, apare pentru celălalt ca lipsit de fundament. Forma cea mai ridicolă o îmbracă principiul autonom în filosofia idealistă, unde bietul individ cugetător e grav convins că el creează lumea fiindcă începe s-o gândească. Probabil acest spectacol de fum teoretic, în care culminează orgoliul autonom, e salutat cu hohote de sadică satisfacție de tartorul iadului, inspiratorul biblic al trufiei omenești. E aproape de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
această idee. A fi desăvârșit în sensul ortodox înseamnă a vedea lumina lui Dumnezeu strălucind în propria ta minte si a vedea propria-ți minte strălucind suprafiresc în lumina lui Dumnezeu. În contemplația mistică, zice Evagrie Ponticul, „Hristos ridică firea cugetătoare omorâtă de răutate” și această ridicare se produce „prin cunoașterea de sine”. „Cînd mintea s a dezbrăcat de omul cel vechi, învață el, și se îmbracă cu cel din har, atunci și propria-i stare și-o va vedea în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îndurare și fără milă. Lepădarea de lume în asceză nu are atât un sens exterior, cât unul lăuntric, lepădarea de lumea care există în tine, de păcatul care te desfigurează. Pentru realismul creștin, lumea e de o parte, iar eul cugetător de alta. Lumea există ca realitate obiectivă în afară de noi și fără noi, iar în noi există subiectiv ca răsfrângere de imagini, de reprezentări și de idei. „Lucrurile, zice Maxim Mărturisitorul, sunt în afară de minte, iar reprezentările lor sunt așezate înlăuntru; deci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vărsa râuri de cerneală împotriva identității. Un domn pe nume Leon Wieseltier a scris chiar și o carte cu titlul Împotriva identității 112. Filosofii antiidentitari ai diferenței ar putea descoperi că alteritatea n-are sens fără identitate, fără adevăr. Bătrânul cugetător din Archaeus observă: "Cu toate schimbările ce le dorește un om în persoana sa, totuși ar vrea să rămâie el însuși... persoana sa. Am cunoscut oameni ce doreau a fi mai frumoși (câte femei!), mai cuminți (câți oameni de stat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Participant la mișcare, poetul relatează că a fost chemat urgent la Iași printr-o scrisoare în care i se spunea: „Lucrurile iau o serioasă și gravă fată. Este o mare mișcare... de prin toate districtele au sosit mai mulți oameni cugetători la binele tării ca să se consulte de ceea ce s-ar cădea să facă în împrejurările actuale". Și-l atenționa în scrisoare: „pierderea de timp este o crimă în împrejurări grave". Aducătorul scrisorii, relata G. Sion, îi comunica: la Iași „s-
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
sunetului pedalizat nu constă numai în atragerea vibrației armonicilor de la corzile superioare ci și în faptul că în sonoritatea pedalizată sunt implicate și vibrarea corzilor mai joase, a armonicelor inferioare. „Subliniind notele grave, (pedala) trezește interesul dramatic și lărgește sensul cugetător al acordurilor.” Referitor la pedalizare, Neuhaus spunea: „a nu utiliza deloc pedala este o excepție de la regulă, a o utiliza în permanență, dar judicios, aceasta este regula”. „Coloritul creat prin pedală, în diferitele ei întrebuințări, se poate asemui cu gama
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]