881 matches
-
nu lasă nimic în farfurie, spală vasele și le pune la scurs, după care deschide dulapul și ia un costum de pe umerașul cel mai din dreapta. Nu vede nici o cută pe cuvertura patului făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac și o pălărie. Se oprește în fața oglinzii. Vede scadențarul morții fixat deasupra oglinzii, ceea ce-l ajută să-și compună fața cu care a reușit să devină un anonim perfect: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc fix spre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lasă o tăcere bruscă. Lionel reintră în cameră. Agnès iese din cameră. Lionel desface o sticlă de șampanie. Când ajunge la jumătate, sună soneria. Lionel deschide. Un individ pe care nu l-a văzut în viața lui îi aduce un cuier de care voia să scape mai demult. În mai puțin de două ore, garsoniera lui Lionel seamănă cu Le Marché aux Puces: o harababură de nedescris, în care nu ai loc să arunci un ac. Lionel stinge lumina. Își face
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
trebuie să te împopoțonezi, să îți legi cu fundițe colorate fiecare deget de la picioare, fiecare deget de la mână, gleznele, urechile, nasul, gambele, sânii, coapsele, coastele, să îți legi cu fundițe colorate fiecare obiect din casă, cana de cafea, ceasul deșteptător, cuierul din vestibul, clanțele de la uși, pachetul de făină din dulapul de bucătărie, colivia perușilor, colivia canarilor, picioarele biroului, vasul toaletei, robinetul căzii de baie, să legi cu o foarte mare fundiță colorată casa cu totul. apoi trebuie să uzi fiecare
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
coliziunea. Se alese cu o înjurătură citită pe buzele acestuia însoțită de un semn al unui pumn amenințător ieșit prin geamul deschis, dar în loc să-i reproșeze, îi mulțumi în gând că scăpaseră amândoi teferi. Ajuns acasă, rămase stupefiat. Chiar lângă cuierul de la intrare, era o valiză, pardesiul Doinei pus peste ea și un pachet de cărți, care erau desigur cărțile de școală ale Biatricei. Nimic nu era mișcat de la locul său, dar valiza și cărțile fetei arătau că familia era pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu sacoșele pline cu struguri, cu mere și zarzavaturi sănătoase crescute În grădina casei părintești. Drumul de la gară până În fața ușii apartamentului În care locuiam mi s-a părut nesfârșit. După ce am descuiat ușa am abandonat sacoșele pe hol, lângă cuierul cu haine, și din câțiva pași am fost lângă telefon. „Alo!”. Bună ziua. Am ajuns acum câteva minute. În vocea mea se simțea emoția, nerăbdarea comunicării. „Bună ziua, draga mea!”. Mă bucur să te aud. Simt În vocea ta ceva nedefinit... ceva
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-l pe Iisus Cristos, apoi, masa din lemn , vopsită În alb, cu suprafața din furnir maroniu, un scaun cu spătar tapițat În nuanțe de maro Închis, combinat cu maro deschis, până la culoarea cafelei cu lapte. În partea stângă, se afla cuierul. O placă de lemn furniruit, de 1,5 metri lățime, și doi metri Înălțime. Deasupra locului unde se agață hainele, era o etajeră, un fel de grilaj, din patru șipci, cu spații Între ele, prinse pe suport de lemn. Acolo
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
întrebat pentru nimic în lume. Acum îi curgea și ei sânge, se chema că și ea este bolnavă, dar ea nu umblase cu băieți. Nici măcar nu se gândea la ei. Cochetăriile și hârjoneala colegelor, înghesuite de băieți printre hainele din cuier, îi făceau scârbă. Țipau, ieșeau de acolo cu fețele congestionate și cu ochii tulburi. Ea știa să muncească și să rabde, îi plăcea să învețe și să privească lumea cu doi ochi înnebunitori de limpezi. A ajuns în curte. Era
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a scris nici un cuvânt, așa că nu ai cum să i auzi vocea. Până ai să te hotărăști asupra subiectului care l-ar fi putut aduce în acea cameră, o să arunci o privire de jur împrejur și atunci ai să observi cuierul încărcat de haine, pălării și umbrele. Deci afară plouă. Trebuie să fie un început prematur de toamnă. Apoi ochii îți vor cădea pe măsuța rotundă plină de reviste vechi. Te apropii să vezi ce scrie pe coperți. Der Tennisschlager, Die
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-l vizitase în seara asta. Trânti ușa de la intrare și fugi spre camera în care o aștepta canapeaua cu cuvertură verde. Nu dorea decât să citească manuscrisul. Se opri brusc. Camera era alta acum. Dispăruseră toate obiectele de mobilier, masa, cuierul, canapeaua. În locul lor apăruseră corpuri de bibliotecă încărcate cu manuscrise, iar în mijloc, un birou imens. Vera aprinse lumina și se așeză la birou. Începu să citească. „Ce ar fi dacă, în loc să citești acest text pe care ar trebui să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din debara, cu sare cu tot, la fel. Dinspăruseră. Pijamalele? Nici urmă de ele! Niște îmbrăcăminte, niște încălțăminte, niște cămăși, niște, ce, niște, că, prosoapele, erau, în totalitate, aruncate la gunoi! Niște așternuturi, de pe jos, de asemenea. O canapea, un cuier pom de colț, perdelele de la ferestre și cele dintre ușile încăperilor, ca să nu intre țânțarii; vesela, în întregime; niște cărți și reviste, corespondențe, luaseră, și ele, calea neantului! Pisicul, Ionel, începu să miaune. Îi era foame și sete. Dar, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
curajos sub pseudonimul Alcibiade. Cu ochii înotând în lacrimi de prea-plinul trăirilor declanșate de pana măiastră a articlierului, rase cu responsabilitate și ultima dușcă de vodcă. După care spuse hotărât, arătând cu degetul spre peretele pe care se afla aninat cuierul: "Ăsta om, dom'le! Dacă n-ar fi toți trădătorii ăștia dă țară, ehe!, dă mult ajungea președinte și scăpa țărișoara dă hoți și dă liftele care ne strică sângele. Da, da!". Evident, cuierul nu răspunse nimic, deși vorbele acestea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
peretele pe care se afla aninat cuierul: "Ăsta om, dom'le! Dacă n-ar fi toți trădătorii ăștia dă țară, ehe!, dă mult ajungea președinte și scăpa țărișoara dă hoți și dă liftele care ne strică sângele. Da, da!". Evident, cuierul nu răspunse nimic, deși vorbele acestea mai răsunaseră și în alte dăți în odăița portarilor. Ieși și se așeză pe băncuța din fața ferestrei, începând să scociorească printre dinți cu ajutorul unei scobitori chinezești. Această acțiune îi mai liniști angoasele, oferindu-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
venit din partea mea or să percuteze imediat. Madam Săvulescu tocmai pătrunsese în încăpere. După ce-și lăsă bagajele, o geantă uriașă și o pungă de plastic inscripționată cu numele unei firme de elită din domeniul modei, își puse paltonașul în cuier și se opri în fața oglinzii. Își admiră mutra bine tencuită cu fond de ten, după care își umezi arătătorul în gură și cu el începu să facă mici retușuri la capătul sprâncenelor. Acestea erau subțiri și atât de răruțe încât
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Doar să-l prind, fir-ar mămițica lui a dracului, să fie!", se ambală Ciucurel. Deschise sertarul și-i dădu cheia, uitându-se în ochii ei și zicând: "Ai și tu dă grijă p-aici!". Adăugă, luându-și pardesiul din cuier: "Mă reped pân' la bancă, să văd ce rezolv. Hai, te-am pupat!". Coborî, privi mohorât către BMW-ul negru și oftă adânc. Ieși în bulevard și opri un taxi, în timp ce vorbea la telefon cu reprezentanța, ca să aranjeze în așa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se închise, iar Relu rămase mut, privind încercănat în gol. Îl așteptam chiar la el în birou. L-am văzut cum a sosit cu o figură pământie și pași târșâiți. Își puse geanta diplomat pe birou, își lăsă pardesiul în cuier și se așeză în scaunul directorial cu un aer obosit. Stătu așa, nemișcat, minute bune. Am decis că acum e momentul să începem "conversația". Pe peretele din fața biroului băieții lui Dorinel alcătuiră următorul mesaj, scris citeț cu majuscule: "DĂ-ȚI
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ar fi fost plină cu instrumente muzicale, de la viori și contrabași, până la flauturi, trompete, oboiuri și tube, xilofoane, etc, pregătite pentru repetiție. Lumina parcă bolnavă a becului murdărit de muște de-a lungul anilor, scotea la iveală umbrele paravanelor, ale cuierelor și ale dulapurilor, creionându-le apăsat proeminențele lungite și lascive pe dușumele, ca și cum acestea până atunci, n-ar fi existat. Gerard văzu cum toate aceste umbre se topeau unele într-altele furișându-se, ca și cum lumina becului le-ar fi deranjat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ușa dintre camere. Karin-tante îl aștepta citind la veioză. Îl aștepta ca și cum cineva ar fi anunțat-o că va veni. Nu exagera cu nimic, deoarece toate ușile erau descuiate. Probabil că așa dormise. Gerard își atârnă bocceluța și hanoracul în cuierul de pe hol și intră în așa-zisa sufragerie obținută de familia generalului după ce împărțiseră apartamentul în încăperi de sine stătătoare. Cu toate că visase ceva legat de venirea lui Gerard, Karintante își demonstră încă o dată, mai mult gratuit, că, chiar dacă visele ar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vă relata și unele orori ale sistemului trecut. Aș crede că au fost răzbunări dar oricum le-aș interpreta sunt reale și de neuitat. Când am reușit la școala militară, pe timpul când am fost la examen am lăsat mantaua în cuier în companie după obicei. Când am venit să predau echipamentul să plec la școală am găsit lipsă mantaua, iar secretarul de partid a zis să o plătesc fiindcă l-am contrazis uneori la lecțiile politice pe care el le preda
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
cu Vic și Christina l-ar fi ajutat să-și sistematizeze mai bine ideile. Cu ei discuta numai În contradictoriu, ceea ce, În definitiv, Îi stimula gîndirea. Ce faceți voi, măi copii? Întrebă Îndată după ce intrase și Își agățase haina În cuierul dindărătul ușii, un pardesiu nou, aproape aidoma celui pe care i-l furase românul de la cîrciumă. Era Întrebarea lui obișnuită, numai că de data asta nimerise cam prost. Amîndoi lucrau. Vic, În camera lui, la calculator, iar Christina, la masa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
băiatul transpirase - și i se făcu milă. Ce-ai transpirat În halul ăsta? Ia ține un pic!... Spre surprinderea ei, Însă, de data asta Marlon știa ce are de făcut. Îi luă Încruntat fusta din mîini și o agăță În cuier, apoi o apucă pe Naggie de mijloc și o Întoarse cu fața la oglindă. În clipa următoare, Îi trase În jos chiloții cu o mișcare rapidă și sigură, punîndu-i simultan mîna acolo unde trebuia. Naggie Îl văzu În oglindă, la spatele ei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
murdare și igrasie care veneau de peste tot, din baie, bucătărie, sufragerie, pereți, aerisiri și conducte. Cum e posibil să trăiești într-o gunoiște ca asta, începu să-și simtă stomacul întors pe dos, înaintînd spre capătul holului, trecînd prin dreptul cuierului plin de tot felul de boarfe agățate unele peste altele, aruncîndu-și ochii pe masa din bucătărie pe care zac conserve desfăcute, coji de pîine, pahare murdare, tacîmuri soioase. Se opri în pragul sufrageriei, rezemîndu-se de tocul ușii. Bătrînul dormea dus
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Cînd domnul Președinte a smuls receptorul din furcă și s-a pus pe format numere, Sena a înțeles că va mai trece o bucată bună de timp pînă vor reuși să părăsească clădirea. Își scoase haina groasă, o aruncă în cuier, apoi se trînti în fotoliul care se găsea în holul care făcea legătura între cele două încăperi ale biroului. Doamna Mina nu reușise să adoarmă la loc după ce domnul Președinte se trezise cu noaptea în cap, se îmbrăcase în grabă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
știi, zise Angelina. Aceeași poveste, cred că n-o să mai reușeșc să ies niciodată din pasa asta proastă. — Haideți, nu mai fiți așa de pesimistă, încercă Poștașul s-o încurajeze. Se poate? spuse, desfăcîndu-și nasturii paltonului, făcînd un semn înspre cuierul plin de haine aruncate claie peste grămadă. — Vai de mine, cum să nu? zise Angelina, repezindu-se să elibereze un cîrlig, ar trebui să-mi fie rușine de toată dezordinea asta, începu să se scuze, dar așa e cînd nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ați recunoaște că nici măcar n-ați încercat niciodată. Cum se face că nici în noi nu mai aveți încredere? Intra în casă, aprindea toate luminile ca să nu se simtă singură, apoi se descălța, își scotea paltonul și îl agăța în cuier. Nu-ți mai trebuie decît puțină răbdare fetițo, în curînd vei putea începe să-ți pui în aplicare planul. Numai la asta se gîndise în ultimul timp, își părăsise serviciul de la Casa de Modă pentru asta, trăia numai din banii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cîteva ore după ce fuseseră adunate de pe jos din fața plutonului de execuție. Nu mai avea nici o clipă la dispoziție. Trebuia să se pună în mișcare. — Ai avut toată noaptea să te hotărăști, zise Croitorașul pregătindu-se să-și ia haina din cuier. — Vii sau nu? îl întrebă Bulgarul ridicîndu-se de pe scaunul său, făcînd cîțiva pași spre una din ferestre. — Numai dacă-mi jurați amîndoi că nu mai aveți nici o legătură cu Regizorașul și Petrică, zise Tîrnăcop cu neîncredere. — în viața mea n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]