1,160 matches
-
auzit un suspin aproape omenesc, când l-a doborât toporul. SUPĂRAREA GRAURILOR De cum au sosit pe vechile meleaguri, odată cu soarele primăverii, graurii și-au căutat locurile vechi unde au găsit cuiburile stricate. Le-au reparat sau au construit altele, pregătind culcușul cald pentru viitorii puișori. Apoi au început serviciul: au curățat livada bunicului de ouăle de omizi și chiar de omizile care îndrăzneau să apară pe frunzele abia mijite. Apoi căutau fel de fel de insecte, care ar fi îmbolnăvit copacii
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
salvîndu-l, o clipă, pe Anton Pann de obscuritatea care-l paște, îi dedică Barbu Isarlîkul, magna copia a purgatoriului turcesc, pe care el, conlucrînd cu strămoșul, îl inventează și-l descrie. La mijloc de rău și bun e, în fond, culcușul oricărei pedagogii. Primum non nocere. Nu pot să vă recomand decît ca, laolaltă cu poeziile acestea ale lui Barbu, latura juisantă a geometriilor lui, să vedeți și parabolele pe care se bizuie, perle din umorul și chibzuința unei lumi iuți
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
se înmulțească într-o singură zi și-n aceeași zi să înghită pământul până departe. Și pe mine, în zile și ani. Sunt treaz, dar de unde atâta întuneric, acum, când câteva ciori trec în zbor, alunecând la mică distanță de culcuș. Nu-i de crezut - minimalizez ca o minte zdravănă tot ceea ce afară se poate întâmpla. În pacea din radio și oglindă, mă hlizesc sfielnic. Larma e detonată de butoane, apăsate înghițit se blochează și știu ce au să însemne toate
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
Iarna geroasă a plecat luând cu ea alai de zăpadă și vânturi reci. În locul reginei de gheață a venit prințesa primăverii. Toată natura o întâmpină cu bucurie pentru că, după lungul somn al iernii se trezește la viață. Animalele ies din culcușuri, copacii înmuguresc, florile timide răsar din pământul umed iar păsările se întorc după o lungă călătorie. Din curtea unei case își luă zborul, voios, un porumbei. După atâta timp de stat în casă făcu cunoștință cu natura trezită la viață
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
repede, 5 puncte ortografie, 5 puncte scris și 5 puncte înțelesul frazei. Echipa care are cea mai mare medie va fi câștigătoare. Variantă După aceleași reguli, în loc de fraze se pot scrie nume de orașe, ape, munți etc. 16.Iepurele fără culcuș Pe un teren se desenează atâtea cercuri câți jucători sunt însă cu două mai puține. Diametrul unui cerc este de 50-60 cm iar distanța între cercuri este de 4-5 metri. În fiecare cerc intră un jucător (iepure) iar cei doi
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
se desenează atâtea cercuri câți jucători sunt însă cu două mai puține. Diametrul unui cerc este de 50-60 cm iar distanța între cercuri este de 4-5 metri. În fiecare cerc intră un jucător (iepure) iar cei doi jucători rămași fără culcuș sunt unul „iepure” iar altul „vulpe”. „Vulpea” caută să prindă „iepurele” rămas fără culcuș. Acesta se salvează de „vulpe” intrând într-un cerc. Când a intrat într-un cerc, „iepurele” celălalt trebuie să iasă din cerc și să alerge, ferindu
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
cerc este de 50-60 cm iar distanța între cercuri este de 4-5 metri. În fiecare cerc intră un jucător (iepure) iar cei doi jucători rămași fără culcuș sunt unul „iepure” iar altul „vulpe”. „Vulpea” caută să prindă „iepurele” rămas fără culcuș. Acesta se salvează de „vulpe” intrând într-un cerc. Când a intrat într-un cerc, „iepurele” celălalt trebuie să iasă din cerc și să alerge, ferindu-se de „vulpe”. Dacă un „iepure” este prins, se inversează rolurile. Indicații metodice Conducătorul
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
moale, dureros, pe spate-mi luneca, vibrându-mi măduva din os. departe, în viscol, gândurile troienite în vaier: poate că nu mai sunt, scânceau abia auzit, sunt oare frigul ițindu-se alb? și am simțit flacăra lui, în mine făcându-și culcuș, ca o plantă cu rădăcina tăiată. umbra din cuvânt dimineață cu gât subțire și melancolic de lebădă, nu vreau să treci neauzit în oglinda tulbure a zilei. piatră cu gust de răcoare, nu vreau să te încingi în febra diurnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
zbor, nu mai flanez peste câmpiile în floare, soarele, intrat la apa leșioasă a cerului, abia mai luminează. sunt toată un snop câlțos de cânepă topită. doar fibra cântecului se zbate în mine, domoală, înțeleaptă, ca o broască țestoasă. viitorul culcuș cățeaua bătrână cu mari pete de dalmațian mă privește în ochi, direct din laptele morții ce-a prins să se închege în căldura ochilor ei. ce calm și înțelept se supune mărinimosului somn ce-o lipește pământului, ca și cum frigului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
morții ce-a prins să se închege în căldura ochilor ei. ce calm și înțelept se supune mărinimosului somn ce-o lipește pământului, ca și cum frigului din oasele ei i-ar fi crescut o aripă, în stare să-i încălzească viitorul culcuș, pe care, iată, și-l pregătește cu sârg. înțelesul ascuns încerc să străbat spațiul îngust ce mă desparte de înțelesul ascuns, o calmă beție îmi urcă în sânge, îmi ascute dureros tăcerile. în jur doar lunecarea zgrunțuroasă de cremene, însoțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vene îngroșate 76 băieții mei 77 nu mai sunt tânără 78 piatra 79 toamnă 80 nepoftita fiară 81 chirurgie 82 mângâios 83 osmoză 84 următoarea chemare 85 vremelnicie 86 durere 87 nicicând 88 arhanghelul gabriel 89 febra cântecului 90 viitorul culcuș 91 înțelesul ascuns 92 înțelepciunea pietrei 93 părinți și copii 94 iubind 96 lumi nenumite 97 caii din copilărie 98 hrană dulce-amară 99 semnul 100 vulturul dezgolit 101 scrum 102 fuioare de fum 103 un loc atât de cast 104
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
din Coronini și a funcționat ca învățător și director în Moldova Nouă. În monografie , el face o incursiune în istoria locurilor de unde aflăm denumiri care s-au păstrat până în zilele noastre; stânca Babacaia cu o interesantă legendă, Cralievăț- ce înseamnă Culcușul Regal, cât și alte nume de văi și dealuri. Pentru păstrarea în memorie a acestui autor o stradă din Moldova Nouă îi poartă numele. Nicolae Iorga este o personalitate care a trecut prin acest oraș, prin anul 1939. Eroi ai
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
căldură toridă în subiectul epic și în scriitură ca în romanele lui Paul Georgescu și nicăieri această condiție atmosferică nu contează mai mult. Iau ca exemplu romanul Vara baroc (1980). Cum începe narațiunea? Profesorul și ziaristul Gabriel Dimancea, așezat în "culcușul său încins", este vizitat în orășelul sudic Platonești, din Bărăgan, de arendașul Maltezi, care îi aduce drept plocon două știuci, un mușchiuleț de porc și carne de berbec dobrogean. Când se întâmplă toate acestea și cele care urmează? În mijlocul verii
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
pe care plutești tu, cobori de pe zigomaticul fragil al bărcii tale de ocazie, unde ai întins vestuța ta de pluș kaki între două așchii de os, în așteptarea vânturilor tandre, pășești treptele către orbita colțuroasă unde poți să îți organizezi culcușul, pui desaga-fără-fund sub cap, te ghemuiești, în cele din urmă adormi. chiar și cel mai puternic prințișor, când călătorește singur, întâmpină greutăți, inclusiv sub formă de întinderi de apă. nouă în al patrulea loc: ajungi la intersecția celor două treimi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
minută. Acolo zici? DĂNILĂ: Acolo, așa. (Codârlic pleacă) Hai drace, hai! Îi pomeni tu și smoala pe care ai supt-o de la talpa iadului! Moș Martin, la care te-am trimis acuma, nu prea știe de șagă. Aha, intră în culcușul ursului. Acuma țin-te Dănilă să nu plesnești de râs! În culise, mormăit întărâtat de urs. Vocea lui Codârlic) CODÂRLIC: Hei, stăi, stăi bre! Măi... măi bunicule... Valeu, oasele mele... DĂNILĂ: Frumos îl joacă, brava Moș Martine! Uitați-vă oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
grea. Nu mă lăsa măcar să-l ajut. „Păstrează-ți puterile, Costăchele! Lasă că eu mai pot încă. Ferească sfântul de mai rău.” Am găsit o căpiță de fân într-un capăt de lan. Părea uitată acolo. Ne-am făcut un culcuș în ea. Am stat acolo aproape o săptămână. Norocul nostru că nu prea departe era o gârlă, de unde aduceam apă. Aveam la noi cartofi copți, morcovi și roșii. Ele l o refăcut pe Filip. „La noapte plecăm, Costăchele, că ne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
voit imperativ, încât Simona n-a îndrăznit niciodată să se întoarcă acasă după apusul soarelui, chiar dacă lăsa fetele vecinilor la jumătatea unui joc. Când bănuia că marele astru era gata-gata să-și pună cheia în buzunar și să plece la culcușul lui de noapte, lăsa totul baltă și pleca spre casă. Acum însă, uitase toate nemulțumirile care atunci i se păreau întunecimi; își aducea aminte de acele vacanțe depărtate în timp ca de niște povești dragi ale copilăriei. Când o învăluiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o lume a fantasmelor. Ajunsă la finalul ei, această întâlnire, în care dragostea se declanșează la cea mai înaltă temperatură, Bikirikipiripiki își alungă cu violență partenerul bătându-l cu aripile, smulgându-i penele, lovindu-l cu ciocul. După această altercație, culcușul sărbătoresc, scăldat în lumină și muiat în căldura și culoarea celor mai frumoase flori, întocmit cu trudă, cu migală și artă, arată deplorabil. Din ceea ce mai rămâne din cuib pene, ierburi și flori Bikirikipiripiki le trage în jurul corpului ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ultimul drum îi sporiră și mai mult mâhnirile. Ajunse în sfârșit la garsoniera ei, care părea acum mai tristă și mai întunecată ca înainte. Frânt de oboseală, Răducu adormi așa îmbrăcat cum era. Îl dezbrăcă de hăinuțe, îl așeză în culcușul patului, îl sărută pe frunte, îl mângâie și-i zâmbi cu înțelesuri numai de ea știute și, deodată, simți cum lacrimile îi curgeau fără să le cheme. Prin mintea ei începu să umble gândul: ,,dacă mama ei ar fi trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tot dragostea lui nețărmurită pentru ea, poate... Dar acum venise vindecarea. Cât fusese departe de casa părintească în ultimii ani, parcă bolise. Crezuse că tatăl ei o scosese din inimă, dar nu era așa, ea se aflase tot timpul în culcușul tăinuit al inimii acestui om cu sufletul atât de mare, încât acum, când trebuia să se îmbrace în haine cernite, se simțea în același timp încărcată de o bucurie fără seamăn: tatăl ei nu încetase nici o clipă să o iubească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg ochii, rămase ca trăsnit în moalele capului. Chiar cu dragul său frate, cu mult-iubitul său amic, cu enigmaticul său
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la vederea bolnavului, își luă repede privirea de la el, întocmai așa cum nu te poți uita la soare fără să nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cei doi vreodată până atunci. Către dimineață, la ivirea zorilor, pe când soarele începea solemn să-și desfășoare întreaga sa grandoare, dându-și la iveală pe pământ razele în toată forța lor de luminare, Victor, deșteptat deja, dar amorțit încă în culcușul său, găsi prilej să mai analizeze în gând și în inimă tot ceea ce auzise în ajun, căci, se pare, odihna profundă, de care tocmai se bucurase, îi oferise atâta claritate în gânduri, dumirindu-l asupra vorbelor Mariei, precum oferă liniștea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pliscul: “Cu-cu-rigu! Cu-cu-rigu! Și mirajul unei liniști rupte din rai ( un fals rai, desigur) a dispărut ca prin farmec! Mama, buimacă de somn, s-a lovit cu capul de scândurile patului, uitând pentru o clipă că acolo și-a făcut culcuș peste noapte. Noi, copiii, creaturi În creștere și formare, am Început să țipăm, să silabisim și chiar să formulăm o frază Întreagă, pe diferite tonalități, când mai joase, când mai Înalte: -Ma-mă! Mamă! Unde ești?!” Vreau să fac pipi! Mi-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
scurt timp, noaptea avea să intre cu adevărat în șatră, cu toate ale ei. Focurile până atunci vii și vorbărețe începură să-și topească glasurile împlinitoare de lumină și cădură. De la o vreme, oamenii șatrei, doborâți de oboseala drumului, căutară culcușurile pentru a se lăsa în voia somnului. Nu se știa dacă mai era timp de visare. Hurducăturile căruțelor pe drumurile cu atâtea hârtoape, le spulberaseră orice gând în afară de cel care însemna mâncare și odihnă. Cum nu se simțea îmbiat de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]