13,249 matches
-
la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 483) „Vindecare de trupuri beteșugite, iertare de păcate, pieire de răutate, iertare de boli sufletești, rugăciune stăruitoare, îndrăznire către Dumnezeu, toate, roade duhovnicești, pline de bunătăți cerești. Roadele acestea se culeg mereu, și mereu cresc la loc, niciodată nu părăsesc pe cei ce le cultivă. Pomii cei sădiți în pământ dau rod o dată pe an; iar dacă nu-s culeși, când vine iarna, își pierd frumusețea lor, iar roadele se strică
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Dumnezeu, toate, roade duhovnicești, pline de bunătăți cerești. Roadele acestea se culeg mereu, și mereu cresc la loc, niciodată nu părăsesc pe cei ce le cultivă. Pomii cei sădiți în pământ dau rod o dată pe an; iar dacă nu-s culeși, când vine iarna, își pierd frumusețea lor, iar roadele se strică și cad. Moaștele sfinților, însă, nu știu nici de iarnă, nici de vară, nici de silnicia vremii și nici n-ai să le vezi vreodată lipsite de roade, ci
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
însă, nu știu nici de iarnă, nici de vară, nici de silnicia vremii și nici n-ai să le vezi vreodată lipsite de roade, ci totdeauna, cu toată frumusețea lor. Nu le atacă stricăciunea, nici schimbarea vremurilor. Câți n-am cules mii și mii de vindecări din această sfântă raclă (a sfântului mucenic Iulian n.n.) de când s-a sădit trupul acesta în pământ, și rodul n-a pierit! S-au secerat lanurile, dar spicele nu s-au terminat! S a scos
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
putere a doctorilor? Ai văzut noblețe? Ai văzut meșteșug neînvins de boli? Căci, adeseori, în cazul pătimirilor trupești, îndărătnicia bolii a biruit meșteșugul doctorului. Aici, însă, nu se poate vedea vreodată așa ceva, ci, dacă ne apropiem cu credință, îndată și culegem folosul. Și nu te minuna, iubite! Căci Iubitorul de oameni Stăpân - fiindcă au răbdat toate pentru El și pentru mărturisirea Lui, și goi fiind, s-au împotrivit păcatului până la sânge - vrând și prin aceasta să-i arate mai strălucitori și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
în Europa, tot țăranul, săracul..., talpa țării, veșnicia născută la sat etc.) sau despre standardele minimale de performanță intelectuală (istețime, capacitate de citire a ziarului, calcule privind mijloacele de procurare rapidă a averii). Dincolo de comicul argumentațiilor, de posibilitatea de a culege numeroase perle, mi se par importante două constatări: în primul rînd, observăm că în cultura și în școala română metaforele critice circulă mult mai mult decît analiza riguroasă a conceptelor; gîndirea mitico-metaforică fiind în continuare mai prețuită decît cea logică
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
tale și/ferind-o de prăbușire// iar acum la rândul meu ajuns în capul coloanei/ cu răsuflarea anilor mei în ceafă/ nu mai știu cum să-mi înfig eu călcâiele/ pe acest lunecos drum ce coboară// în timp ce cu vârful limbii culeg amintirea unui praf dulce/ de zahăr candel adus de tine din Ťconcentrareť/ în această hârtie mototolită/ de cuvinte amare". Ultima secțiune a volumului, Petrarca în gară la Avignon, este dedicată iubirii. O iubire de tip special, in absentia. În singurătate
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
prost cu nasul și mirosul. Cum să miroasă urît țăranul român? Dacă citește, i-aș recomanda să-l citească pe iașiotul Luca Pițu. Domnia Sa a scris un întreg eseu despre NAS și despre miros. Expresiile pe care autorul nostru le culege din doxa populară și de la țăranul peiorativizat sînt numai bune pentru a îndrepta moralul Stimabilei (a-și lua nasul la purtare, a strîmba din nas, a-i da nas, a avea nas, a nu fi de nasul său etc.)". Pagina
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
COPILĂRIA Ana și cu Gelu, Roxana și cu Nelu, S-au dus la pădure Cu gând să culeagă mure. Mure n-au găsit, Dar o poieniță au întâlnit. Au cules panseluțe Să le pună pe mânuțe. Au cules margarete Să le împletească-n plete. Soarele se duce la culcare, Copiii pleacă-n graba mare. Luna le zâmbește de pe
Copilăria. In: Alabala by IOVIȚE BOGDAN () [Corola-journal/Imaginative/573_a_718]
-
COPILĂRIA Ana și cu Gelu, Roxana și cu Nelu, S-au dus la pădure Cu gând să culeagă mure. Mure n-au găsit, Dar o poieniță au întâlnit. Au cules panseluțe Să le pună pe mânuțe. Au cules margarete Să le împletească-n plete. Soarele se duce la culcare, Copiii pleacă-n graba mare. Luna le zâmbește de pe cer, Copilărie fericită! Nu e un mister! IOVIȚE BOGDAN cl. a II
Copilăria. In: Alabala by IOVIȚE BOGDAN () [Corola-journal/Imaginative/573_a_718]
-
COPILĂRIA Ana și cu Gelu, Roxana și cu Nelu, S-au dus la pădure Cu gând să culeagă mure. Mure n-au găsit, Dar o poieniță au întâlnit. Au cules panseluțe Să le pună pe mânuțe. Au cules margarete Să le împletească-n plete. Soarele se duce la culcare, Copiii pleacă-n graba mare. Luna le zâmbește de pe cer, Copilărie fericită! Nu e un mister! IOVIȚE BOGDAN cl. a II-a D
Copilăria. In: Alabala by IOVIȚE BOGDAN () [Corola-journal/Imaginative/573_a_718]
-
negre de fum, cu unghii scorojite, îndoite în carne scormonesc praful îmbibat de grăsime îți face cu ochiul, e ora când demonii ies la dans. Să jucăm, legiune, să-i călcăm în picioare. Apăsat de ani, întind mâna și te culeg ca pe o floare e atâta duioșie în pasul ușor al verii prin holdele verzi ale Bactriei, cum îi flutură ei rochia în bătaia căruțașului până și berna adâncă a ochilor spre venele vărsate în braț pare acum o joacă
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
deșertul înghețat în care ne plonjăm, noapte de noapte, noi și istoriile noastre mărețe, uit măseaua cariată din fundul gurii de erou, plămânii fragili de geamăn (la fel cum brațele...), uit lacrimile iernii pierdute pe barbă Apăsat de ani, te culeg ca pe o floare, în câmpiile oceanice-ale Bactriei, îți scuturi pletele-nsângerate în ultimele zvonuri ale-nserării.
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
capul în nori. b) Luna - Domnului Andrei Oișteanu - Știu dintr-un vis cum mă alese Luna. Să o moșesc, născându-se din sine; Trei nopți la rând gemând în pat la mine, Eu trebuind să o descânt întruna, De parcă aș culege mătrăguna, Acel homuncul ce-n pământ se ține; Chiar fără ochi uitându-se la mine, Dar poate ochiul lui e tocmai Luna. Atâta forță mandragora are Cât și remedii, ca o farmacie, Că alchimiștii cred că este vie Și-o
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
puiul ei. Când mă văd, O iau la fugă, la fel ca-n desenele lui Walt Disney, Ca-n filmele de pe „Discovery” sau „Animal Planet”. Ciupercile - hribi, urechiușe, bureți, mitărci - Sunt bonus. (Trebuie doar să te apleci și să le culegi.) La fel și apa de la izvor, zmeura de pe marginea potecii, Alunele, merele sălbatice, boabele de scoruș. Sunt singur. Nici un ghid, nici un paznic, Nici un alt vizitator. E mai bine așa. Pot să mă plimb în liniște. E ultima Promoție a lui
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
cariul din lemnul bibliotecii și-l băga într-un măr verde Scotea viermele din mărul roșu și-l băga într-o floare așteptând fluturele Și deodată nu izbucnea fluturele. Era vorba Pentru a ști cât e ora trebuie doar să culegi cărăbușii din vânt iubește pentru a fi primit în peșteră taci pentru a vorbi de unul singur Nu trebuie decât să ierți ca să menții proaspăt trandafirul cu ghimpi crează un labirint pentru a jindui ieșirea Ține aproape ca să nu-ți
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
decât să se perpelească pe rugul unor adevăruri. Cu siguranță, cărnii îi va sta mai bine așezată pe oasele zămislite în pântecul adânc, aducător de viață. Decât să fii singur pe o scenă pustie, ce alegi? Crengi de foc mai culese de alții sau sfori reci de paiață? Asta... dacă nu mori la timp într-o împrejurare de adevăruri! Când capul se desprinde de amintiri, de vechime, ce mai ai de ales - tu, alesul din neînțelesul scheletului șoaptelor? Depinde numai de
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
sau ochiul se întunecă tocmai atins de lumina care polenizează crengile înseamnă că ai aflat: cea mai teribilă oprire în timp este clipa prezenței tale-n prezent și mai este - probabil - semnul că fructul trebuie să rămână mereu disponibil pentru cules iar tu îl poți avea numai neculegându-l
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
lumina care polenizează crengile înseamnă că ai aflat: cea mai teribilă oprire în timp este clipa prezenței tale-n prezent și mai este - probabil - semnul că fructul trebuie să rămână mereu disponibil pentru cules iar tu îl poți avea numai neculegându-l
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
Adrian Popescu Un cuib din ce-i făcut? E din nimicuri, Și întâmplări mărunte: din țărână, Frunze, culese de pe jos, un fir de lână, De la vreun miel, rășină - doi, trei picuri, Noroiul ce îl calci, lângă fântână. Și atuncea cum de stau, lipite bine, Smocuri de iarbă, humă și nisipuri, Care-i secretul, spune-mi ce le ține
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
nu-i un cuib? Găsește oul, Fragil și cald, cu pete și eresuri... Săgeată sunt în tolba Ta, Stăpâne! Lansează-mă în spațiul infinit. Să mă întorc în cuibul ce rămâne Vârtej stelar, ce încă nu-i răcit, Eu, pai cules de Tine, dintre grâne. Greu se-ncheagă cuibul printre maluri. Dar în parcări văzut-am rândunici, Cum tatonau firide, plinuri, goluri, Să își planteze cuiburile mici, Și-n foste hale, vezi, adesea, stoluri. dintr-o pădure numai fagi, Unde am
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
Robert Șerban să fi avut vreo trei ani când am văzut pe stradă o femeie cum se oprește își duce mâna la frunte la coșul pieptului la umărul drept și la umărul stâng am crezut atunci că a cules ceva cu degetele am alergat acasă m-am oprit în fața oglinzii n-aveam nimic de luat nici de pe frunte nici de pe tricoul cu care eram îmbrăcat așa m-a găsit tata încercând să prind ceva cu mâna dreaptă orice m-
Să fac același lucru by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6092_a_7417]
-
aleile dintre blocuri, fredonînd: „Via-țaa e fru-moa-săă/ Lega-tăă cu a-țăă/ Cine stăă a-ca-săă/ Nu mer-gee la pia-țăă.". Și salută, ceremonios, pe toată lumea: „Sărut mîinile, distinsă doamnă!", „Respectele mele, domnule!", „Salve, barosane!", „Ciao, bellissima!"... Din cînd în cînd, se oprește și culege cîteva crenguțe cu bobițe albe din gardurile verzi, pe care le oferă cucoanelor care se-ntorc de la cumpărături, șoptindu-le languros: „Modest omagiu frumuseții eterne!". Alea se umezesc de tot, mai-mai să le scape plasele din mîini, că nu le-
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
Matei Vișniec Eram însărcinat să culeg de pe buzele soldaților morți ultimele lor cuvinte cuvintele pronunțate înainte de moarte acele cuvinte care rămîn încremenite în gură sau în gîtlej și care se solidifică în momentul morții nu era o misiune ușoară trebuia să iau cadavru cu cadavru să
Ultimele lor cuvinte by Matei Vișniec () [Corola-journal/Imaginative/6255_a_7580]
-
a înțelege „femeie care te acordezi cu gura poetului / acest torent de mîl senin" perna ta se umflă în noapte și rugăciunea stinsă a inimii nu-l poate opri nici virtutea ce are darul prostesc de a înlătura viața tu culegi un fruct din pomul pe care-l studiam pe-atunci cu știința ridicolă a unui tîmplar iar cînd am văzut în sfîrșit pielița lui tu rîzi deja cu sîmburii-n gură anotimpuri nu timpuri ne țin aproape dar un geam subțire
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
plata la strigoi, mergerea-i și strâmbă. Sfâșierea de drumuri Sfâșierea de drumuri și noaptea și ziua, coperta cumu-i la tomuri, femeia virtuală, posibilă-n fiua. Direcția infinită depășește coroana chemată la rege, care duce acolo, firește, povara strânsă-n culege. Floarea crescuse tiptil Anul Nou în cavou, a urat infidelul pistil. Râse bobul de rou, floarea crescuse tiptil. Afară s-a fost înnoptat, ochiul se stinse din drum. Trebuie treptat strecurat Anul Nou, în flori și Acum. Mă culc senin
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]