KorAP: Find »[drukola/base=culi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...10 >

240 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

lasă. Ana întoarce fruntea-i aburită și obrazu-i frumos: —Măicuță. Ce-i, suflete? — Cum a zis Culi? Ce vorbă din cărți spune el? — Am uitat, dragă. Câte-s în cărțile lor, nu-s toate bune. Mai bine ar fi luat Culi de pe poliță ciaslovul nostru. Ar fi cetit în el o rugăciune. —D-apoi Culi al nostru nu-i popă, măicuță. Știu, suflete; dar mai bine ar fi fost să fie popă. Ciudat lucru! Culi nu înțelege de ce ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
a zis Culi? Ce vorbă din cărți spune el? — Am uitat, dragă. Câte-s în cărțile lor, nu-s toate bune. Mai bine ar fi luat Culi de pe poliță ciaslovul nostru. Ar fi cetit în el o rugăciune. —D-apoi Culi al nostru nu-i popă, măicuță. Știu, suflete; dar mai bine ar fi fost să fie popă. Ciudat lucru! Culi nu înțelege de ce ar fi fost mai bine să fi fost el popă. Plin de nedumerire, se uită în juru-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
bune. Mai bine ar fi luat Culi de pe poliță ciaslovul nostru. Ar fi cetit în el o rugăciune. —D-apoi Culi al nostru nu-i popă, măicuță. Știu, suflete; dar mai bine ar fi fost să fie popă. Ciudat lucru! Culi nu înțelege de ce ar fi fost mai bine să fi fost el popă. Plin de nedumerire, se uită în juru-i; apucă cleștele în mână și-l leapădă la o parte, icnește ca și cum s-ar opinti subt greutate. Nana Floarea îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
să fi fost el popă. Plin de nedumerire, se uită în juru-i; apucă cleștele în mână și-l leapădă la o parte, icnește ca și cum s-ar opinti subt greutate. Nana Floarea îl privește într-o lature. —Nu ți-i îndămână, Culi? Ba mi-e îndămână, mamă. Atuncea ești supărat, și nu mai găsești răsuflet? — N-am înțeles, mamă, de ce a trebuit să fiu popă. —Ai să înțelegi numaidecât, sufletul mamei. Dacă erai tu popă, ne-am fi aflat acuma într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Dacă erai tu popă, ne-am fi aflat acuma într-un sat. Dacă te-ar fi blagoslovit Dumnezeu să fii chiar un protopop, am fi trăit la oraș. Am fi avut acum doctoriile; am fi avut pe deasupra și pe doctor. Culi n-a crezut că trebuie să mai adaoge ceva. Bolnava a prins a râde: —Ba, măicuță, nu mi-ar fi plăcut să-l am cu barbă. Culi al nostru se rade în fiecare dimineață și mie mi-a fost drag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
oraș. Am fi avut acum doctoriile; am fi avut pe deasupra și pe doctor. Culi n-a crezut că trebuie să mai adaoge ceva. Bolnava a prins a râde: —Ba, măicuță, nu mi-ar fi plăcut să-l am cu barbă. Culi al nostru se rade în fiecare dimineață și mie mi-a fost drag așa. Bărbaților cu ochii verzi le stă bine numai cu mustață. Nu-mi place să fie nici popă, nici mitropolit. —Așa? s-a oțărât bătrâna. Atunci stai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
la el din pâclă, adulmecându-i calea, Vidra, cățelușa lui de vânat, care caută urma cerbilor vulnerați. —Tu ești, Vidra? — Eu sunt, schiaună capauca, aburcându-se până la șoldul lui și căutându-i obrazul, cu botu-i fin și ascuțit. — Da, da, zice Culi; suie până sus și mă cunoaște. Cine ți-a dat drumul, ca să vii după mine? Pe lângă unele cusururi, maica asta a mea are și înțelepciune destulă. Văzând asemenea ceață, te-a scos de la închisoare și te-a pus cu nasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
maica asta a mea are și înțelepciune destulă. Văzând asemenea ceață, te-a scos de la închisoare și te-a pus cu nasul pe urmele mele. Capauca îl bate cu coada peste bocanci. —Sărut mâna, maică, zice încet și cu bucurie Culi Ursake; de data asta bine mi-ai priit. Trage din geantă curelușa cățelei și i-o anină în zgardă. — Haide acasă, Vidra, îndeamnă el. Vidra trage de curelușă îndărăt - în partea de unde a venit Culi. Lui Culi i se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
zice încet și cu bucurie Culi Ursake; de data asta bine mi-ai priit. Trage din geantă curelușa cățelei și i-o anină în zgardă. — Haide acasă, Vidra, îndeamnă el. Vidra trage de curelușă îndărăt - în partea de unde a venit Culi. Lui Culi i se pare că trebuie să se miște tocmai în partea din potrivă; însă Vidra cunoaște mai bine socoteala drumului. I-a luat urma, a ajuns până la el și acuma îl tot duce înainte. În pădure, noaptea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
și cu bucurie Culi Ursake; de data asta bine mi-ai priit. Trage din geantă curelușa cățelei și i-o anină în zgardă. — Haide acasă, Vidra, îndeamnă el. Vidra trage de curelușă îndărăt - în partea de unde a venit Culi. Lui Culi i se pare că trebuie să se miște tocmai în partea din potrivă; însă Vidra cunoaște mai bine socoteala drumului. I-a luat urma, a ajuns până la el și acuma îl tot duce înainte. În pădure, noaptea e o înșelare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
ceva rău? Ai căzut? Te-ai rătăcit? Văd că n-ai întârziat prea mult. Eram îngrijate. De ce taci? Vorbește, omule. Totdeauna faci tu așa. —Eu? Da, tu. Te-am întrebat. Vai, Doamne Isuse! Răspunde. — Ce să răspund? — Ce te întreb. Culi smunci de pe el straiul și-l lepădă lângă focul din vatră. Lăsă pe Vidra să stea alături. —A venit și te-a cătat Vidra? — Da, a venit și m-a cătat. —Băiete, tu ai ceva. După ce se frecă prelung la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Vidra să stea alături. —A venit și te-a cătat Vidra? — Da, a venit și m-a cătat. —Băiete, tu ai ceva. După ce se frecă prelung la tâmple și pe ochi și-și șterse obrazul și fruntea cu mânica rocului, Culi se îndreptă spre patul din fund. Lampa ardea pe masă, sub poliță și subt icoane. Lumina ei ajungea împuținată până la obrazul Anei. Din această umbră, Ana îi zâmbi. Mama avea grijă de tine, îi zise ea. Zice că-i ceață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
privea cu luare-aminte. I se păru că-i într-o stare mai bună decât o lăsase. Arăta oarecare veselie; el înțelese, însă, că-i mai mult o ațâțare. O întrebă încet: În sara asta ești mai bine? Sunt mai bine, Culi. Cum îi zici tu arșiții? Febră, nu-i așa? Astăzi am simțit-o mai puțin. Glasul însă îi era slăbit; vorbirile îi erau scurte, cu pauze. Dacă ai avut febră mai mică, se învoi el, atunci e mai bine. Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
tu arșiții? Febră, nu-i așa? Astăzi am simțit-o mai puțin. Glasul însă îi era slăbit; vorbirile îi erau scurte, cu pauze. Dacă ai avut febră mai mică, se învoi el, atunci e mai bine. Așa socot și eu, Culi. Mama zice că putem merge. — Unde să mergeți? Se amestecă nana Floarea: Ascultă, suflete, nu te osteni și nu vorbi. În după-amiaza asta, întruna ai vorbit. Spune-i și tu, Culi, să se odihnească. Dacă mâni dimineață nu-i ceață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
el, atunci e mai bine. Așa socot și eu, Culi. Mama zice că putem merge. — Unde să mergeți? Se amestecă nana Floarea: Ascultă, suflete, nu te osteni și nu vorbi. În după-amiaza asta, întruna ai vorbit. Spune-i și tu, Culi, să se odihnească. Dacă mâni dimineață nu-i ceață, putem să ne coborâm. Unde? întrebă Culi a doua oară, ridicând glasul. Se uita când la una, când la alta. —Tu, băiete, nu ești în apele tale, îl înfruntă bătrâna, privindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
să mergeți? Se amestecă nana Floarea: Ascultă, suflete, nu te osteni și nu vorbi. În după-amiaza asta, întruna ai vorbit. Spune-i și tu, Culi, să se odihnească. Dacă mâni dimineață nu-i ceață, putem să ne coborâm. Unde? întrebă Culi a doua oară, ridicând glasul. Se uita când la una, când la alta. —Tu, băiete, nu ești în apele tale, îl înfruntă bătrâna, privindu-l cu nemulțămire. Te întreb ce ai, nu răspunzi. Îți vorbim limpede și nu pricepi. Unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
tu nici nu vrei s-asculți? —Ba ascult, dar nu înțeleg unde trebuie să vă duceți. Nu v-ați gândit cumva să vă coborâți tocmai la Sebeș la spital? Până acolo sunt șaizeci și ceva de kilometri. —Ba întocmai așa, Culi, după porunca ce ni s-a dat. Nu știu câți kilometri or fi, dar ne ducem. Paznicul păru a fi primit o lovitură; se trase un pas înapoi; dar îndată i se veseli pe față disperarea și o încăpățânare bolnavă. Clipi pripit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
tu. Eu iau copilul; mă înfășur în sarică și-l țin în brațe. Vremea nu-i tare. Calu-i bun. Tu stai în picioare dinaintea noastră. Dacă pornim mâni dimineață, sara ajungem între creștini. Da, așa este, încuviință cu liniște Culi. Cu suferința ei, bine este s-o ostenim? — Nu se ostenește, Culi. Va ajuta Dumnezeu. Ce facem cu vacile? Le lăsăm în sama argatului. — Ce argat poate fi un copil de zece ani? — Iaca este; nu-i de zece, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
brațe. Vremea nu-i tare. Calu-i bun. Tu stai în picioare dinaintea noastră. Dacă pornim mâni dimineață, sara ajungem între creștini. Da, așa este, încuviință cu liniște Culi. Cu suferința ei, bine este s-o ostenim? — Nu se ostenește, Culi. Va ajuta Dumnezeu. Ce facem cu vacile? Le lăsăm în sama argatului. — Ce argat poate fi un copil de zece ani? — Iaca este; nu-i de zece, ci de unsprezece; l-am luat de la tatu-său și de la maică-sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
de zece, ci de unsprezece; l-am luat de la tatu-său și de la maică-sa drept argat, și-l plătim. Îi dai straie și încălțări, căciulă și manta. — Dar dacă ține ceața? Nu ține; mâni dimineață e o vreme poruncită. Culi tăcu; avea în el o mânie împotriva unor asemenea prostii și în același timp se întărâta, hotărând pieirea tuturor, ca într-un sfârșit de lume. Ana suspină. —Doresc să ne ducem, Culi. —Pregătiți-vă! răspunse paznicul cu îndârjire și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Nu ține; mâni dimineață e o vreme poruncită. Culi tăcu; avea în el o mânie împotriva unor asemenea prostii și în același timp se întărâta, hotărând pieirea tuturor, ca într-un sfârșit de lume. Ana suspină. —Doresc să ne ducem, Culi. —Pregătiți-vă! răspunse paznicul cu îndârjire și se uită amețit în juru-i. Așa este. Într-o albie, după cuptor, înfășurat strâns în scutece, se află un prunc de treisprezece zile, pe care îl tot caută nana Floarea și-i dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
și înviorează sâmburele de flacără al candelei de la icoane. Se află, între acele imagini colorate, una ce seamănă cu Ana - cu Ana de acum, care întoarce ochii în sus, parcă ar privi în cer; însă îl caută pe dânsul, pe Culi. I-i frică să nu-l piardă. De la dânsul, privirea ei se rotește prin toată casa lor, îmbrăcată în lăvicere, pânze și ștergare. Dulci au fost zilele pe care le-a petrecut cu această copilă. Zburdălniciile lor de tinereță s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
îmbrăcată în lăvicere, pânze și ștergare. Dulci au fost zilele pe care le-a petrecut cu această copilă. Zburdălniciile lor de tinereță s-au întâmplat devale, în Laz. De un an și două luni a adus-o sus, în munte. Culi se duce la ușă, ca să iasă. Se înăbușă. Se poticnește întăi la pragul de jos, după aceea se pălește cu fruntea de sus. —Vai, Culi! îl mustră nana Floarea; ești mort de trudă și de somn! — Ba! răspunde el, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
devale, în Laz. De un an și două luni a adus-o sus, în munte. Culi se duce la ușă, ca să iasă. Se înăbușă. Se poticnește întăi la pragul de jos, după aceea se pălește cu fruntea de sus. —Vai, Culi! îl mustră nana Floarea; ești mort de trudă și de somn! — Ba! răspunde el, și se duce. Cățelușa de vânătoare s-a luat după dânsul, ca să-l privegheze. Rămâi aici, dracului! îi poruncește el cu asprime. A izbit ușa și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
după dânsul, ca să-l privegheze. Rămâi aici, dracului! îi poruncește el cu asprime. A izbit ușa și i-a prins coada. Vidra a dat un țipăt ascuțit. Nana Floarea face un semn plictisit cu mâna. Adică: Lehamite! așa face acest Culi totdeauna. Bolnava râde puțintel strâmb; soacră-sa o pândește cu coada ochiului. Culi se duce la căsuța calului și a vacilor. Alăturea, în bucătărie, doarme sluga. Ce slugă, de unsprezece ani? Iaca, Ion Bezarbarză n-are decât unsprezece ani vârstă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]