156 matches
-
sortant de la brume (si major) delimitează începutul momentului de „înălțare” a catedralei. Menținerea aceluiași efect de rezonanță pe parcursul măsurilor 19 - 21, intenție posibilă datorită stabilizării temporare a discursului pe centrul tonal de , va facilita demersul de amplificare sonoră ce precede culminația dinamică și tensională corespondentă primului climax al lucrării ( f - più f ). În mod suplimentar, aceasta se va realiza prin dinamizarea gradată a liniei melodice interioare (tenor) și sublinierea sopranului din vârful acordurilor (prim-planul discursului), evitându-se, în același timp
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de teologie. Ea muncește inteligența filosofică a unor scriitori ruși ca Pavel Florenski și îndeosebi ca Sergiu Bulgakov. Dacă ținem s-o simplificăm, ea se poate reduce la problema raportului în veșnicie dintre Sfânta Treime și creatura îndumnezeită, a cărei culminație filosofia rusă o vede în Fecioara Măria. încercarea de a lămuri metafizic acest raport al Fecioarei îndumnezeite, socotită ca „mama omenirii” față de Sfânta Treime, e chestiunea care a stârnit protestele și discuțiile recente în teologia rusă, silind pe părintele Bulgakov
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
definițiile ce se dau culturii, adică totalității creațiilor omenești, găsim în ele un acord unanim după care cultura e altceva decât natura. Omul creează ceea ce natura nu-i poate da direct. Și adevărul acesta privește cu deosebire arta, care e culminația culturii. Jacob Burekhardt, pe care îl cităm pentru bunul simț și bunul gust cu care știe să facă distincțiile, delimitează artele față de celelalte ramuri de cultură în modul următor. Științele, fie în activitatea lor analitică fie în cea sintetică, se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pentru a înțelege că nu prin inconștient și nu prin iraționalul abisal se manifestă Dumnezeu în ființa umană, ci prin spirit, prin partea cea mai înaltă, care e din creație însuși chipul lui Dumnezeu? Străluminat de harul divin, omul în culminația contemplației mistice nu e nici inconștient, nici conștient în mod obișnuit, ci supraconștient prin asimilare cu lumina frumuseții necreate. Această supraconștiință, sau această conștiință divinizată e confirmată în experiența mistică și în doctrina sublimului vizionar, care reprezintă culmea clasică a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
du Christianisme, vol. II, p. 96). E foarte interesantă caracterizarea pe care o face el sublimului homeric și celui biblic. Sublimul homeric, înveșmântat în cuvinte mărețe, armonizate cu ideile ce exprimă, se naște din ansamblul părților și crește gradual către culminație. Sublimul biblic e neașteptat; cade și te izbește ca fulgerul fără să-ți dai seama cum te-a lovit. „în Biblie, continuă Chateaubriand, cel mai înalt sublim iese dintr-un contrast între măreția ideii și micimea, dacă nu chiar trivialitatea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu absolutul trăit de personalitățile religioase în contemplația mistică? Dacă aceste două absoluturi ar fi totuna, dacă valoarea artistică și religioasă, pe care o trăim în cele două feluri de experiență, ar fi exact aceeași, ar urma că arta în culminația ei sublimă e identică cu religia în culminația ei mistică. Lucru care nu e adevărat, fiindcă știm cu toții că arta e ceva și religia altceva. Dar atunci, în ce stă deosebirea de esență dintre o experiență și cealaltă? Henri Delacroix
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mistică? Dacă aceste două absoluturi ar fi totuna, dacă valoarea artistică și religioasă, pe care o trăim în cele două feluri de experiență, ar fi exact aceeași, ar urma că arta în culminația ei sublimă e identică cu religia în culminația ei mistică. Lucru care nu e adevărat, fiindcă știm cu toții că arta e ceva și religia altceva. Dar atunci, în ce stă deosebirea de esență dintre o experiență și cealaltă? Henri Delacroix, punându-și această întrebare, răspunde că „e aceeași
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a doctrinei contemplației supranaturale ). Din această schemă ierarhică a doctrinei teologice despre contemplație, se poate vedea că fenomenele cu aspect mistic din domeniul esteticii se orânduiesc în prima categorie și anume în categoria contemplației naturale. Extazul artistic e una din culminațiile contemplației naturale, în vreme ce extazul mistic e una din culminațiile contemplației supranaturale. Dacă din punct de vedere psihologic, efectul sublimului se manifestă punând în mișcare același mecanism sufletesc, între extazul artistic și cel religios există, din punct de vedere teologic, distanța
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
doctrinei teologice despre contemplație, se poate vedea că fenomenele cu aspect mistic din domeniul esteticii se orânduiesc în prima categorie și anume în categoria contemplației naturale. Extazul artistic e una din culminațiile contemplației naturale, în vreme ce extazul mistic e una din culminațiile contemplației supranaturale. Dacă din punct de vedere psihologic, efectul sublimului se manifestă punând în mișcare același mecanism sufletesc, între extazul artistic și cel religios există, din punct de vedere teologic, distanța care există între natura omenească și între harul dumnezeiesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cel alexandrin, fiind produsul unei rupturi legată de o secularizare manifestată prin declinul tradiției. Ea apare atunci când 83 poemele homerice sau hesiodice deveniseră greu inteligibile prin trecerea timpului și pierderea contextului istoric și lingvistic. Este o hermeneutică retorică și gramaticală. Culminația ei este hermeneutica biblică, iar "contrafigura" este hermetismul. Formele ei sunt mai ales hermeneutica filologică - care este o analiză de text bazată mai ales pe figurile retorice -; hermeneutica juridică - care este interpretarea unor legi cutumiare, bazate pe obicei, pentru a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
însemnătatea cuvintelor sale. Astfel, dacă mărturisirea te iubesc nu este piscul unui aisberg reprezentat de trăirea interioară și șoapta lăuntrică te iubesc atunci sensul ei este captiv efemerului mundan, nu deține temporalul iubirii, vine și pleacă fulgurant din exterioritate, nereflectând culminația unei iubiri lăuntrice, explozia de prea-plin a acesteia. Prin urmare, chiar atunci când iubești autentic pe cineva nu este totul să-i spui te iubesc, ci să fi suficient de răbdător ca dragostea ta să se mărturisească în formula rostită de
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
muma pădurii. Înspăimântat, copilul fuge acasă, părăsind melcul. Acesta, ieșit din cochilie sub influența descântecului, îngheață. Întors la locul unde-l lăsase , copilul descoperă consecințele nefaste ale cuvântului său și plânge amar, cu un acut sentiment al culpabilității. Momentul de culminație al poeziei, incantația dureroasă („Melc, melc, ce-ai făcut/Din somn cum te-ai desfăcut?/ Ai crezut în vorba mea/Prefăcută... Ea glumea!”), este expresia trăirilor unui suflet căruia i se revelează tainele lumii și forța demiurgică a cuvântului. Eroul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
un metal-apa. Metalul lunar al elementelor primordiale, argintul, poate smulge morții imaginea istoriei antice, trecând din sfera materiei în aceea a gândului, a conștiinței. Civilizațiile moarte, Egiptul și Dacia își derulează sub imperiul luminii selenare treptele creșterii și descreșterii, ale culminației și risipei, pentru că însuși semnul planetar lunar include caducitatea și ideea ciclurilor. „Simbolismul lunar apare așadar, scrie Gilbert Durand, în multiplele sale epifanii strâns legat de obsesia timpului și a morții (...). Filosofia care se desprinde din toate temele lunare e
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în timp ce boierii se agită, se consfătuiesc. Scânteia care pune capăt așteptării scapără tot sub chipul unei întâmplări obișnuite:Rudolf, șoferul Nadinei, aplică o sancțiune unui copil care stătea în fața mașinii, copilul începe să țipe atrăgând atenția celorlalți țărani. “Scena de culminație cu năvala de valuri întunecate, furioase, e ca o eliberare, până la extrema limită, întârziată, supsendată.Astfel apar în roman, după o prelungită așteptare zugrăvită plastic pe sute și sute de pagini, după avânturi surde și retrageri vremelnice, după toată
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
puternic reliefate în creațiile tradiționale (desen epic convențional, însumând toate cele cinci momente ale subiectului, întro succesiune lineară) și mai estompate în epica modernă. În romane, fiecare linie narativă este generată de un conflict dezvoltat gradual până la un punct de culminație, urmat, de obicei, de rezolvarea conflictului. Situația inițială (expozițiunea) este secvența textuală introductivă (urmând incipitului), în care se prezintă contextul situațional al acțiunii (spațiul și timpul), precum și personajul/personajele. Proza realistă apelează la o descriere veridică a mediului și la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
restrâns, nuvela urmărește destinul unui personaj complex, surprins în împrejurări semnificative din existența sa. Spre deosebire de roman, nuvela are un singur plan narativ, deci un singur fir epic, dinamizat însă de conflicte puternice. Acestea sunt conduse riguros spre un punct de culminație și spre deznodământ. Acțiunea este, așadar, concentrată, întregul sistem referențial al nuve lei fiind focalizat asupra personajelor. CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale speciei literare nuvelă existente în opera literară studiată Caracteristicile acestei specii sunt ilustrate riguros de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lui Ghiță, oscilațiile de lumină și umbră, momentele de însingurare, dar și cele de omenie, când își aduce aminte de nevastă și de copii, măcinat de remușcări. Scena procesului (cap. XI) reprezintă un momentcheie în devenirea personajului, un moment de culminație a crizei morale. Deși convins că sămădăul e vinovat de jefuirea arendașului și de crima din pădure, Ghiță depune mărturie falsă, contribuind la disculparea lui Lică și la condamnarea lui Săilă Boarul și a lui BuzăRuptă. Opțiunea eroului este determinată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
își calcu lează cu abilitate fiecare mișcare, lovind în demnitatea omului, în mândria bărba tului, în autoritatea sa de soț și părinte, de stăpân al hanului, în imaginea sa de om moral. Episodul procesului (cap. XI) reprezintă un moment de culminație a crizei morale. Deși con vins că sămădăul e vinovat de jefuirea arendașului și de crima din pă dure, Ghiță de pune mărturie falsă, care contribuie la disculparea lui Lică și la condam narea lui Săilă Boarul și a lui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
testament. Încetând să se mai potrivească lumii și urgențelor vieții ce i-au adus numai ponoase, Baudolino decide să se încredințeze vieții imaginare. Cu presentimentul de a survola, de a se ridica deasupra încercărilor realului, în universul lumilor simulate. O culminație a inventivității trangresive a romancierului, chiar dacă în lumina izvoarelor livrești, este iubirea lui Baudolino pentru năluca blondă, însoțită de licorn în preajma lacului chiparoșilor. În acel climat suprasaturat de fascinație, moarte, iubire, Baudolino are revelația perfecțiunii divine cu chip de ypatie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
îngenunchere, si îndrăzneață conversie egolatra, e înălțata soarelui, dublul cosmic al inimii adoratoare; tinerețea triumfala nu e eternă, ochii sunt „plini de strigat”, gura „grea de umbra”, iar cenușă postuma fierbinte de trăire. Leș Vivants et leș morts e o culminație a temei definitorii pentru N.: viața gestanta de moarte. Erosul e asociat morții în toate omologiile care se potențează reciproc; dragostea pierdută deschide sufletul către misterul macabru, cei vii sunt trecut, cuprinși în viitorul morții și, asemeni Isoldei, agonizează învolburat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
din 1971 este interesant, fără doar și poate, nu numai prin ce oferă ca document. Cititorul va observa, străbătându-l, cum materia însemnărilor se organizează spontan, potrivit unei logici epice, faptele notate „cresc“ unul din celălalt către un prag de culminație, narațiunea se încarcă de dramatism, de tensiuni dramatice, pe măsură ce înain tăm în lectură. De la calmul epic al primelor luni ale anului, când autorul nu avea de relatat decât vizite de rutină prin redacții, demersuri făcute pe la edituri în vederea publicării în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Al. Protopopescu, București, 1970; Poemul întâlnirilor, București, 1971; Sentinela aerului, București, 1972; Ucenicul nicăieri zărit, București, 1972; Heraldica mișcării, București, 1973; Poezie neîntreruptă, pref. Nicolae Balotă, București, 1976; Ancore lucii, București, 1977; Armonia contrariilor, București, 1977; Legea gravitației, Iași, 1979; Culminația umbrei, București, 1980; Cât vezi cu ochii, București, 1983; [Texte], în Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983, 507-547, 659-674; Un ocean devorat de licheni, urmat de Poemul regăsit, cu șase stilamancii, București, 1984. Traduceri: M. Cernin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
Valori, 31-37; Sasu, În căutarea, 97-101; Laurențiu Ulici, Sinteza lirică, CNT, 1980, 3; Horia Bădescu, Melancolia ironiei, ST, 1980, 3; Cândroveanu, Poeți, 19-27; Lit. rom. cont., I, 211-218; Cristea, Faptul, 61-65; Felea, Aspecte, II, 33-38; Raicu, Contemporani, 87-95; Horia Bădescu, Culminația umbrei, ST, 1981, 1; Iorgulescu, Critică, 52-58; Piru, Ist. lit., 434-435; Tomuș, Mișcarea, 83-85; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, 66-75; Nicolae Manolescu, Poemul neîntrerupt, RL, 1983, 40; Valentin F. Mihăescu, Timp și mod, București, 1983, 167-173; Moraru, Textul, 82-92
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
geografiei reperabile), nici maeștrii ce deconspiră misterele sacre, pentru că „între neofit și ajutorul său năzdrăvan există o legătură prestabilită”. Abilitatea eroului de a-și cunoaște perechea în plan mitic, de a primi legitimarea călătoriei sale sacre, formează adevărata tensiune narativă: „culminația basmului este atinsă în momentul în care eroul intră în posesia uneltei năzdrăvane. Din această clipă, sfârșitul devine previzibil”. Confruntarea propriu-zisă, deși ulterioară înzestrării, este deja câștigată, fiindcă istețimea inițiatului completează ajutorul măiestru. Dimensiunea utilității la nivel magic a dus
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
clar că ideea de Dumnezeu nu se bazează pe inferențe logice sau speculații filozofice, ci pe revelarea de sine a lui Dumnezeu în istorie 35. Această Revelație de Sine este indirectă deoarece se desfășoară progresiv în decursul istoriei până ce atinge culminația proleptică în Iisus Hristos. Revelația este lanțul tradiției care începe cu evenimentele fondatoare ale lui Israel și continuă cu literatura apocaliptică, predica lui Iisus și prima comunitate creștină, inclusiv Sf. Pavel. Centrul acestei tradiții se află în Învierea lui Hristos
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]